Plângere contravenţională. Sentința nr. 6251/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6251/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 30089/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal
SENTINȚA CIVILĂ NR.6251/2014
Ședința publică din data de 17 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. - E. P.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civil privind pe petenta S.C. B. L. S.R.L. și pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare, cât și la a doua, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin plângerea contravențională formulată și prin întâmpinare, părțile au solicitat încuviințarea înscrisurilor depuse la dosar în probațiune, iar prin scriptul depus de către petentă la data de 31 ianuarie 2014, aceasta a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul C. G..
Deliberând asupra cererii în probațiune formulată de către petentă privind audierea martorului C. G., față de lipsa ambelor părți, o va respinge.
Nefiind cererii preliminare sau excepții de invocat, în temeiul art. 255 și art. 258 NCPC, instanța încuviințează înscrisurile depuse în probațiune la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționări cauzei, și față de lipsa părților, reține cauza în pronunțarea hotărârii.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL TANSPORTULUI RUTIER – ISCTR anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 25.11.2013, ca nelegal și netemeinic, exonerarea petentei de la plata amenzii stabilită prin acesta; în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, în baza art. 7 alin. 2 din OG 2/2001.
MOTIVE:
In fapt,
La data de 22.11.2013, ora 11.05, un echipaj ISCTR a oprit in-trafic si supus unui control ansamblul de vehicule deținut de petentă. In urma acestui control petenta a fost sancționată cu o amenda in cuantum de 8.000 lei, pentru contravenția prevăzuta de art. 4 pct 29 din HG 69/2012, agentul constatator reținând „se efectuează transport rutier de marfa fara asigurarea mărfii prin folosirea unui sistem de fixare a incarcaturii".
Conform art.4 pct 26 din HG 69/2012, constituie contravenție si se sancționează cu amenda „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier in cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a incarcaturii conform reglementarilor in vigoare".
Petenta a achiziționat toate materialele necesare fixării mărfii, aceste echipamente fiind în autoutilitară la momentul controlului. Faptul că, conducătorul auto nu le-a utilizat nu este culpa petentei.
Având în vedere că petenta și-a îndeplinit obligația de a asigura un sistem de fixare a mărfii, consideră ca neîntemeiată aplicarea sancțiunii amenzii. Conform prevederilor legale, șoferul are obligația de repartizare a încărcăturii, asigurarea și fixarea mărfurilor transportate, neîndeplinirea acestei obligații fiind sancționată de pct. 75 a aceluiași art. 4 din HG 69/2012 care prevede că este infracțiune „nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier /întreprinderii de transport rutier în cont propriu a regulilor privind încărcarea, repartizarea încărcăturii, asigurarea și fixarea mărfurilor transportate”.
Intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R., a formulat întâmpinare la plângerea formulată de către ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.11.2013 solicitând: respingerea acțiunii petentei ca netemeinica și nelegala; sa se mențină în totalitate procesul verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională; in temeiul art. 411 alin. (1) teza finală C. pr. civ. solicită soluționarea cauzei și în lipsa.
MOTIVE:
În fapt, învederează instanței ca acțiunea nu poate fi admisa având în vedere următoarele considerente:
Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001.
Referitor la subiectul activ al faptei contravenționale reținute în sarcina petentei arată că acesta nu este lăsat la aprecierea agentului constatator ci este prevăzut în mod expres de legiuitor în art. 7 alin. (1) și (2) lit. a), din HG nr. 69/2012 astfel " (1) Contravențiile prevăzute ia art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei. (2) Sancțiunile contravenționale se aplică: a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77;"
În consecință agentul constatator a aplicat în mod corect sancțiunea în sarcina petentei și nu a prepusului acestuia. în cazul în care petenta consideră că a fost sancționată din vina prepusului său se poate întoarce împotriva acestuia pentru recuperarea prejudiciului.
Învederează instanței că pe mijloacele de fixare sunt menționate datele de rezistentă, astfel că agentul constatator poate să calculeze raportat la marfa transportata, dacă acestea sunt suficiente conform dispozițiilor art. 134 lit. k din OMTI nr. 980/2011.
Precizează ca aplicarea sancțiunii contravenționale s-a efectuat pentru momentul reținerii faptei contravenționale in sensul ca marfa transportata nu era fixata conform normelor legale în vigoare.
Prin urmare, fapta contravenționala a fost delimitată corect a existat, a fost constata și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizata în mod clar de art. 4 pct. 29 din HG 69/2012.
Având în vedere ca petenta nu a dovedit o alta stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator, solicită instanței să constate netemeinicia plângerii și pe cale de consecință se impune menținerea procesului verbal de contravenție cu sancțiunea principală.
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta intrucat, in primul rand, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibe în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări, că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petent, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în opinia instanței, în momentul în care aceasta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, - în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal - trebuie să-l analizeze, având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii lui, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.
În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelora care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător.
Totodată, acest demers înseamnă și faptul că, în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului, va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cerererea formulată de petenta din cauza de față, instanța constată că aceasta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a procesului verbal.
Totodată, instanța constată că, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petenta în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedura civila, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 1169 cod civil doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Petenta nu a făcut in nici un alt mod dovada unei situații contrarii actului de sancționare, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, fiind aplicabila regula „onus probandi incumbit actori”.
In ceea ce privește temeinicia procesului-verbal în litigiu, se retine ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei este prevazuta in mod imperativ de art.4 pct.29 astfel”nerespecatrea de catre intreprinderea de transport rutier in cont propriu/operatorul de transport rutier a obligatiei de a efectua transportul rutier de marfuri asigurand un sistem de fixare a incarcaturii conform reglementarilor in vigoare”Din materialul probator rezulta ca marfa nu era arimata conform normelor legale in materie nefiind fixata corespunzator.Pe mijloacele de fixare sunt mentionate datele de rezistenta, astfel ca agentul constatator poate sa calculeze raportat la marfa transportata, daca acestea sunt suficiente conform dispozitiilor art.134 lit.k din OMTI nr. 980/2011.
Instanța retine, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămâne în ființa, deoarece din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Văzând si dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză.
Prin urmare, întrucât, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea acesteia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea formulata de petenta . cu domic. procesual ales in Bucuresti, Calea Rahovei nr. 266-268, corp 60, etaj 2, camera 8, sector 5 impotriva procesulu iverbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 25.11.2013. de intimatul I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier ISCTR cu sediul in Bucuresti, .. 38,sector 1.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 17.06.2014.
P. GREFIER
E. E. P. C. M.
PEE.PEE./4 EX./12.08.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5364/2014. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 9604/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
