Plângere contravenţională. Sentința nr. 6389/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6389/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 3932/211/2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 596.110 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6389/2014
Ședința publică din data de 19.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: A. JOSZA
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul C. W. G. împotriva intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Având în vedere dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Raportat la prevederile art. 238 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
În ceea ce privesc cererile în probațiune formulate de petent, instanța, în baza art. 258 N.C.P.C. coroborat cu art. 255 N.C.P.C. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la depunerea de către Municipiul Cluj-N. a înregistrărilor video stradale, instanța reține că în raport de art. 249 N.C.P.C., sarcina probei revine petentului. Mai mult, petentul nu a făcut dovada demersurilor efectuate în acest sens, motiv pentru care va respinge solicitarea ca fiind neîntemeiată.
Relativ la comunicarea de intimat a ordinului de serviciu, instanța va respinge solicitarea petentului, având în vedere că agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor în baza unui ordin de serviciu, ci în temeiul art. 26 alin. (1) pct. 10 și 18, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 și în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.
În temeiul art. 394 alin. 1 N.C.P.C., instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 24.02.2014, petentul C. W. G. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.01.2014, întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ și exonerarea de plata amenzii stabilite.
În fapt, petentul a arătat că a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.01.2014, reținându-se că în data de 18.01.2014 a condus auto marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare_, pe . intersecția cu . manevra de virare la stânga, nerespectând indicațiile indicatorului „obligatoriu la dreapta” și a încălcat marcajul continuu longitudinal.
Petentul a arătat că starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, întrucât nu a săvârșit două fapte contravenționale.
Petentul a mai precizat că procesul-verbal nu a fost semnat de un martor, nu a fost menționată calitatea legală prin care a constatat contravenția agentul constatator și nu a fost indicat locul întocmirii procesului-verbal.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
Plângerea a fost legal timbrată.
În probațiune, petentul a atașat în copie un set de înscrisuri (f. 8-10).
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare, (f. 24-25) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal întocmit.
În fapt, intimatul a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției este temeinic întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt, până la proba contrară, sarcina probei conform 249 N.C.P.C. revenindu-i petiționarului și nu intimatului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205, art. 206, art. 249, art. 250 N.C.P.C., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 26).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.01.2014, întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.105 lei, pentru săvârșirea:
- faptei prevăzute de art. 100 alin. (1), pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, sancționată de art. 100 alin. (1), pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și a
- faptei prevăzute de art. 108 alin. (1), lit. d, pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, sancționată de art. 102 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
întrucât în data de 18.01.2014 a condus auto marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare_, pe . intersecția cu . manevra de virare la stânga, nerespectând indicațiile indicatorului „obligatoriu la dreapta” și a încălcat marcajul continuu longitudinal.
Urmare a constatării săvârșirii acestor contravenții, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.105 lei.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 24.02.2014.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța mai reține că faptelor nu li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea:
- contravenției prevăzute de art. 100 alin. (1), pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, sancționată de art. 100 alin. (1), pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și a.
- contravenției prevăzute de art. 108 alin. (1), lit. d, pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, sancționată de art. 102 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Analizând situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal de agentul constatator, instanța reține că fapta petentului întrunește doar elementele constitutive ale unei singure contravenții, respectiv a celei prevăzute de art. 100 alin. (1), pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, sancționată de art. 100 alin. (1), pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și nu și a celei de-a doua contravenții (încălcare marcaj continuu longitudinal - art. 108 alin. (1), lit. d, pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002).
Astfel, efectuarea manevrei de virare la stânga, nerespectând indicațiile indicatorului „obligatoriu la dreapta” constituie un singur act material, care nu se poate reține decât prin încălcarea marcajului continuu longitudinal. Practic, petentul nu a respectat dispoziția indicatorului, reflectată prin marcajul longitudinal.
► Relativ la susținerea petentului în sensul că procesul-verbal nu este semnat de vreun martor asistent, instanța reține că ar putea atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției doar în situația în care petentul ar face dovada vătămării astfel produse și a împrejurării că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, aspecte ce, de asemenea nu au fost probate în cauză.
► Cu privire la susținerea petentului în sensul că nu a fost menționată calitatea legală prin care a constatat contravenția agentul constatator, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât în procesul-verbal contestat s-a menționat calitatea de agent a acestuia.
► În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că nu a fost indicat locul întocmirii procesului-verbal, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât în procesul-verbal contestat s-a menționat Cluj-N..
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că petentul, nu a solicitat administrarea niciunei probe în susținerea afirmațiilor sale și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru formularea poziției procesuale, astfel că nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției, decât parțial, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 108 alin. (1), lit. d, pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, sancționată de art. 102 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 N.C.P.C., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 corob. cu art. 258 N.C.P.C., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 249 N.C.P.C. doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.01.2014 formulată de petent și va anula în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat . nr._/18.01.2014, încheiat de către intimat, în ceea ce privește contravenția prevăzută și pedepsită de art. 108 alin. (1) lit. d pct. 9 din O.U.G. 195/2002, cu consecința înlăturării sancțiunii amenzii și a sancțiunilor contravenționale complementare, aferente acestei contravenții.
Va menține în rest procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat . nr._/18.01.2014.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.01.2014 formulată de petentul C. W. G., cu sediul în Cluj-N., .. 167, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Anulează în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat . nr._/18.01.2014, încheiat de către intimat, în ceea ce privește contravenția prevăzută și pedepsită de art. 108 alin. (1) lit. d pct. 9 din O.U.G. 195/2002, cu consecința înlăturării sancțiunii amenzii și a sancțiunilor contravenționale complementare ,aferente acestei contravenții.
Menține în rest procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat . nr._/18.01.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul Cluj în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P.A. Josza
Red./Dact./A.P./4 ex./22.07.2014
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 16-10-2014, Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6005/2014. Judecătoria... → |
|---|
