Plângere contravenţională. Sentința nr. 6416/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6416/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 7318/211/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6416/2014
Ședința publică din data de 19.06.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. R.
GREFIER: I. M. L.
Pe rol se află judecarea plângerii formulată de către petentul M. I., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 03.04.2014, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, P. M. CLUJ-N..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, raportat la dispozițiile art. 131 N.C.P.C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 255 și 260 N.C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Raportat la prevederile art. 238 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, iar în temeiul art. 244 N.C.P.C., declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392, 394 alin. 1 N.C.P.C., instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 08.04.2014 sub nr._, petentul M. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.04.2014, încheiat de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, cu consecința exonerării de plata amenzii și a înlăturării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivare s-a arătat, în esență, că nu au fost respectate prev.art.19 din OG nr.2/2001, agentul constatator având posibilitatea de a identifica un martor, iar petentul a condus cu viteză redusă, troleibuzul care se deplasa în același sens cu petentul și care ocupa banda 1 de mers acoperindu-i vizibilitatea trecerii de pietoni.
În drept, au fost invocate prev.OG nr.2/2001, art.31, 33, art.19 pct.1-3, art.6 CEDO, art.135 OUG nr.195/2002.
In dovedire, petentul a depus: copie a procesului verbal de contravenție contestat, chitanță, dovadă, copie CI petent, declarație.
În conformitate cu disp. art. 19 din OUG 80/2013 petentul a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a reiterat temeiurile care au stat la baza sancționării contravenționale a petentului, solicitând respingerea plângerii. Intimatul arată că fapta săvârșită de petent a fost filmată cu ajutorul aparatului montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, sens în care a fost depus CD.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că procesul-verbal este legal, conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, și temeinic, sancțiunea contravențională fiind individualizată potrivit cu criteriile legale. Mai arată intimatul că fapta petentului a fost constatată în mod legal, prin propriile simțuri, de către agentul constatator, astfel încât procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada până la proba contrară.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-206, 223, 249, 315 C. proc. civ., OG 2/2001, OUG nr.195/2002.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând starea de fapt descrisă prin plângere, considerând că imaginile video confirmă cele relatate de către petent, solicitând respectarea garanțiilor prev.de art.6 par.2 din CEDO.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 03.04.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002.
În sarcina acestuia s-a reținut faptul că, la data de 03.04.2014, la ora 08,44, pe . condus auto SKODA cu nr.de înmatriculare_ și ajungând la trecerea pentru pietoni din dreptul OMV sens giratoriu Mărăști, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni pe sensul său de mers.
În drept, în temeiul art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:….
b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;…”
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a refuzat să semneze, menționându-se la rubrica obiecțiuni faptul că „troleibuzul era pe trecerea de pietoni și nu am pus în pericol viața pietonului”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 03.04.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor, instanța reține că, potrivit art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Textul instituie un caz de nulitate virtuală a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări. Or, petentul nu a arătat în ce mod lipsa unui martor este de natură să îi cauzeze o vătămare, cu atât mai mult cu cât la dosar a fost depusă proba video.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Cu toate că petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța retine ca acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. Mai mult, starea de fapt reținută de agentul constatator este confirmată de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei.
Susținerea petentului potrivit căreia nu avea cum să vadă pietonul angajat în traversarea străzii, din cauza troleibuzului care se afla pe banda 1 de mers, nu justifică comportamentul său, petentul având cu atât mai mult obligația să încetinească sau chiar să oprească pentru a-și asigura vizibilitatea. Ca urmare, nu prezintă relevanță nici susținerile sale potrivit cărora circula cu viteză mică, respectiv se afla deja în depășirea trecerii de pietoni când a apărut pietonul pe partea dreaptă.
De asemenea, chiar daca . multe benzi de circulație, fiind vorba de un singur sens, nu este înlăturata obligația conducătorului auto de a se asigura ca nu este angajat in traversare un pieton pe nici una dintre acestea.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul. Acțiunea petentului, constând în nerespectarea regulilor privind acordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversare, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 340 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama de faptul că nerespectarea obligațiilor legale rutiere poate pune în pericol atât pietonii, cât și ceilalți participanți la trafic.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul M. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.04.2014 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. I., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._ din 03.04.2014, ca fiind temeinic și legal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C. D. R. I. M. L.
Red./Dact.CD/4ex./01.09.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 373/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8336/2014.... → |
|---|
