Plângere contravenţională. Sentința nr. 7156/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7156/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 16095/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7156/2014
Ședința publică din: 07.07.2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Având în vedere prevederile art. 131 din Noul Cod de procedură civilă raportat la prevederile art. 94 pct.4 din codul de procedură civilă instanța constată ca este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Instanța constatând că la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 250, art. 254 și art. 258 C.pr.civ., Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petentul S.C. R. S. S.R.L. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Control Transport Rutier – ISCTR, cu sediul în București, .. 38, Sector 1, anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 28.06.2013 de reprezentanții intimatei. În subsidiar, petenta a solicitat aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, ca aceea a avertismentului.
În motivarea plângerii contravenționale formulate petentul S.C. R. S. S.r.l. a arătat că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde realității, deoarece conducătorul auto C. D. a prezentat inspectorului de trafic diagrame aferente zilelor de 27.06.2013 și 28.06.2013. Mai mult, această lipsă se datorește faptului că la data menționată, conducătorul auto a plecat în cursă cu un alt autovehicul de cel pe care-l condusese anterior, astfel că această faptă este strict imputabilă conducătorului auto.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
La plângere a fost atașată copia procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 28.06.2013 de reprezentanții intimatei.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul I. de S. pentru Control Transport Rutier – ISCTR a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal, întrucât modul de redactare al actului normativ în care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu avertismentul.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 28.06.2013 de reprezentanții intimatei a fost sancționat contravențional petentul S.C. R. S. S.r.l. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8, alin. 1, pct. 31 din O.U.G. nr. 37/2007.
În fapt, s-a reținut că la data de 28.06.2013 a fost oprit în trafic autobuzul M3 cu nr. de înmatriculare_ utilizat de petentă, condus de conducătorul auto C. D. care efectua transport rutier național de persoane. În urma verificărilor documentelor și a diagramelor tahografice prezentate la control de către conducătorul auto sus menționat, s-a constatat faptul că pentru perioada 28.06.2013, ora 04:52 – 28.06.2013 ora 16:00, acesta nu a putut să prezinte înregistrări tahografice, diagrame tahografice sau orice alt document justificativ pentru această perioadă.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Mai mult, instanța reține că petentul nu a contestat legalitatea procesului-verbal, singurele obiecțiuni formulate de aceasta vizând temeinicia procesului-verbal.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Astfel, faptul că ulterior constatării contravenției de către agentul constatator, petentul ar anexa un certificat de desfășurare a activității conducătorului auto, aceasta nu face ca gradul de pericol social al faptei săvârșite să fie mai redus, instanța apreciind că aplicarea sancțiunii amenzii este nu numai necesară dar și suficientă pentru realizarea scopului preventiv și reeducativ al sancțiunii contravenționale. De altfel, având în vedere că înscrisul doveditor invocat ar fi întocmit de petentă, acesta putea fi eliberat și pro causa. Mai mult, chiar petenta recunoaște că conducătorul auto a omis să prezinte agentului constatator adeverința justificativă. Pe de altă parte, existența acestor documente justificative la bordul vehiculului în momentul constatării contravenției nu a fost dovedită de petentă, depunerea lor ulterioară fiind lipsită de relevanță juridică.
Față de cele expuse anterior, în temeiul dispoz. art. 21 alin. 3 rap. la dispoz. art. 32 și urm. din O.G. nr. 2/2001 instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea petentului întrucât acesta nu a reușit să facă dovada susținerilor sale, susțineri care în lipsa oricărui suport probator rămân la nivelul unor simple afirmații, ce nu pot produce nici un fel de consecințe juridice.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S.C. R. S. S.R.L., prin administrator, cu sediul în Târgu-M., . Băsești, nr. 15, . în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Control Transport Rutier – ISCTR, cu sediul în București, .. 38, Sector 1 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 28.06.2013 de reprezentanții intimatei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.07.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MoșRaluca L.,
Dact./Red.Am.M.
5 ex./31.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 06-08-2014, Judecătoria... → |
|---|
