Plângere contravenţională. Sentința nr. 9465/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9465/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 11131/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9465/2014
Ședința publică din 23 septembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul A. M. D. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 16.09.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 23.09.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 394 și art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 26.05.2014, sub nr. de mai sus, formulată de petentul A. M. D. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.04.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că, procesul verbal a fost încheiat pe numele proprietarului autoturismului, însă au fost încălcate prevederile art. 17 O.G. nr. 2/2001, deoarece petentul nu a condus autoturismul la data și la ora indicată, fiindcă acesta a înstrăinat autovehiculul numitului B. A. din B., conform contractului anexat plângerii.
Totodată, s-a mai susținut faptul că procesul verbal trebuia semnat și parafat de primar ori de cel delegat de primar.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune petentul a anexat: copie de pe procesul-verbal și dovada comunicării lui (f. 5, 6).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată (f. 4).
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 17.06.2014 prin care a invocat excepția tardivității plângerii și a solicitat respingerea plângerii întrucât procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar sarcina probei revine petentului.
S-a mai arătat că, persoana care a condus autovehiculul avea posibilitatea de a se prezenta la sediul intimatului, în vederea întocmirii procesului verbal pe numele său, însă nu a dat curs acestei invitații, astfel că, intimatul a făcut adresă către S.C. RCI LEASING ROMANIA IFN S.A., care i-a comunicat numele utilizatorului, sens în care, i-a fost trimisă petentului o adresă prin care i-a solicitat acestuia să comunice numele utilizatorului mașinii, însă petentul nu a răspuns solicitării.
Totodată, intimatul a susținut că petentul nu a efectuat demersurile legale pentru radierea autovehiculului de pe numele său, acesta figurând în baza de date a Serviciului Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor ca fiind proprietar.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat copii după următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție (f. 18), înștiințare (f. 19), dovada de comunicare a procesului verbal (f. 20), adrese și dovezi de comunicare, fotografii (f. 21-27).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 07.07.2014, petentul a solicitat respingerea excepției tardivității plângerii, având în vedere data poștei, iar pe fond a reiterat faptul că acesta a vândut autoturismul, conform contractului anexat. Totodată, petentul a susținut faptul că nu a primit înscrisurile la care se referă intimatul, deoarece acestea au fost comunicate la adresa greșită raportat la adresa sa din cartea de identitate.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.04.2014 de către intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 160 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că, în urma controlului efectuat în data de 14.11.2013, ora 08:15, acesta a oprit voluntar neregulamentar autoturismul marca Dacia L. cu nr._ pe . imobilului cu nr. 1, în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”, cu adiționalul „Atenție se ridică autovehiculul” blocând banda de circulație de dinaintea semaforului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Astfel, instanța constată că, procesul verbal a fost însușit prin semnare de către agentul constatator, căruia i-a fost delegate atribuțiile de constatare și sancționare a contravențiilor prin Dispoziția Primarului nr. 797/2014, procesul verbal de contravenție fiind legal întocmit raportat la dispozițiile art. 15 alin. 2 O.G. nr. 2/2001. Mai mult, lipsa parafei primarului nu se circumscrie cazurilor prevăzute de art. 17 O.G. nr. 2/2001 de nulitate absolută, motiv pentru care, în absența dovedirii unei vătămări determinate de lipsa parafei primarului, susținerile petentului sunt nefondate.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, deși petentul a contestat temeinicia procesului-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Dimpotrivă, adresa emisă de S.C. RCI LEASING ROMANIA IFN S.A. (f. 23), proprietarul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, din care rezultă că, chiar și în luna februarie 2014, deci anterior datei săvârșirii faptei contravenționale, petentul avea în continuare calitatea de utilizator al autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ este de natură a proba lipsa de credibilitate a susținerilor petentului, și în final netemeinicia celor invocate privind înstrăinarea acestui autoturism, cu atât mai mult, cu cât acesta, nu a depus la dosar o astfel de dovadă, nici măcar odată cu răspunsul la întâmpinare, ci s-a limitat la simple afirmații.
Instanța mai arată că, aplicarea unei prezumții de fapt, cum este aceea de a considera că persoana vinovată de săvârșirea contravenției este însuși utilizatorul autovehiculului, nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului ori jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Salabiaku împotriva Franței, precum și în Janosevic împotriva Suediei, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit, conform celor expuse și mai sus. În speță, instanța apreciază că a fost respectată limita de proporționalitate dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și dreptul la apărare al persoanei sancționate contravențional, petentul având posibilitatea de a proba că acesta a înstrăinat autovehiculul unei alte persoane, după cum s-a arătat mai sus.
Prin urmare, sancționarea petentului nu a fost aleatorie, ci s-a bazat pe o prezumție simplă de fapt, de natură să respecte dreptul acestuia la apărare, motiv pentru care, instanța apreciază procesul verbal ca fiind temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 160 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama de faptul că, este vorba de minimul amenzii pentru fiecare faptă, iar petentul o dată în plus a dat dovadă de lipsă de onestitate în fața instanței, atunci când a afirmat că nu a primit înscrisurile trimise de intimat la adresa din loc. B., .. 50, jud. B., fiindcă era o adresă greșită, deși aceasta este adresa pe care petentul a comunicat-o instanței, în două ocazii, drept adresă de domiciliu, iar la această adresă mama sa a și semnat de primire a celor trimise de intimat, conform dovezii de la fila 25 din dosar.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul A. M. D. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, și în consecință va menține procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității plângerii, invocate de intimat prin întâmpinare.
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul A. M. D. cu domiciliul în B., .. 50, jud. B. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.04.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 septembrie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex/02.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
