Plângere contravenţională. Sentința nr. 965/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 965/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 23609/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 965/2014
Ședința publică din 03 Februarie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul M. C.-N. DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta petentei avocat C. P., cu împuternicire depusă la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Având în vedere prevederile art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că potrivit art. 94 pct.4 din codul de procedură civilă este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, în principal anularea procesului-verbal contestat și exonerarea petentei de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petenta .. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul Direcția Poliția Comunitară C., în principal anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 10.01.2013 de Poliția Comunitară C.-N. iar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, ca aceea a avertismentului.
În motivarea plângerii contravenționale formulate petenta . a arătat că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde realității. Astfel, menționează petenta, la adresa respectivă se găsește un punct de lucru al său, activitatea specifică presupunând descărcarea de marfă la acest punct de lucru, activitate care, datorită fluxului mare de mașini și circulație pe . multe ori extrem de greu de îndeplinit. De altfel, nu este real că s-ar fi stânjenit trecerea pietonilor.
Mai mult, precizează petentul în continuarea plângerii contravenționale formulate, la întocmirea procesului verbal agentul constatator a nesocotit dispoz. Art. 16 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd obligația de a se menționa în procesul verbal descrierea faptei contravenționale precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite iar conform art. 19 din O.G. nr. 2/2001 dacă procesul verbal se întocmește în lipsa contravenientului, agentul constatator trebuie să facă mențiune cu privire la această situație, care de altfel trebuie confirmată de cel puțin un martor. Mai mult, nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni iar procesul verbal a fost întocmit după constatarea contravenției.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G 2/2001.
La plângere a fost atașată copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 10.01.2013 de Poliția Comunitară C.-N...
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimata Direcția Poliția Comunitară C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent, ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 10.01.2013 de Poliția Comunitară C.-N. a fost sancționat contravențional petenta . pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 1, lit. B din H.C.L. 149/2009.
În fapt, s-a reținut că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând firmei petente staționa la adresa mai sus menționată, pe trotuar, stânjenind circulația trecătorilor din zonă .
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Așa cum rezultă fără nici o urmă de echivoc din cuprinsul acestuia, contrar susținerilor petentului, agentul constatator a descris în mod corect fapta săvârșită indicând și textul legal încălcat.
De asemenea, obligația prevăzută de art. 16, alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 revine agentului constatator doar în situația în care procesul verbal este întocmit în prezența contravenientului, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză, petentul fiind lipsă la întocmirea actului constatator.
Mai mult, o atare omisiune nu ar putea sa atragă decât nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat in astfel de condiții .
Or, fiind vorba de o nulitate relativă, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedească nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligația de a insera în actul contator aceste mențiuni, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o în prezenta cauză.
De asemenea, prin plângerea formulat petenta a arătat că lipsa sa de la întocmirea procesului verbal nu a fost confirmată de cel puțin un martor așa cum prevăd dispoz. Art. 19 din O.G. nr. 2/2001. Or, textul legal are următorul cuprins:’’ (1) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod. ‘’
Or, agentul constatator a menționat în procesul verbal motivul pentru care lipsa pententul nu a fost confirmată de un martor, respective pentru că a fost necesară identificarea contravenientului și apai aplicată sancțiunea.
Tot prin plângerea sa petentul invocă faptul că procesul verbal a fost întocmit după 4 data constatării faptei contravenționale. Or, potrivit dispoz. art. 13 din O.G. nr. 2/2001:’’ Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei.’’, astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată și această apărare invocată de petentă.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. Starea de fapt reținută este confirmată și de imaginile foto anexate la dosar de intimată, care surprind momentul săvârșirii faptei contravenționale.
Astfel, legea citat petentul nu a făcut dovada susținerilor sale, susțineri care în lipsa oricărui suport probator rămân la nivelul unor simple afirmații, ce nu pot produce nici un fel de consecințe juridice.
Față de cele expuse anterior, instanța în temeiul dispoz. art. 20 și art. 32 și urm. Din O.G. nr. 2/2001 urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea petentului apreciind că sancțiunea aplicată este nu numai necesară dar și suficientă pentru realizarea scopului preventiv și reeducativ al sancțiunii contravenționale.
Fară cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în C.-N., ., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ C.-N., cu sediul în mun. C. N., .-3, jud. C. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 10.01.2013 de Poliția Comunitară C.-N..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MoșRaluca L.
Dact./Red.Am.M.
5 ex./19.05.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 1441/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
