Plângere contravenţională. Sentința nr. 9694/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9694/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 8194/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL – 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9694/2014
Ședința publică din data de 29.09.2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul Z. V. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 04.04.2014.
La apelul nominal facut în ședință publică atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de cererea părților de judecare a cauzei și în lipsa lor de la dezbateri, conform dispozițiilor art. 223 alin. 3 C.pr.civ.,
Instanța constată că, la data de 19.08.2014, prin Serviciul Registratură, petentul a depus la dosar un exemplar semnat din plângerea contravențională formulată.
Apoi, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază durata cercetării procesului la 30 de zile.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței sub nr._ în data de 17.04.2014, petentul Z. V. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, în principal, constatarea nulității absolute și anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 04.04.2014, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului.
În motivare, petentul a învederat, în esență, că agentul constatator nu a individualizat, în conținutul procesului verbal de contravenție locul săvârșirii contravenției, și nu a evidențiat, în cuprinsul descrierii abaterii contravenționale, locul unde a fost amplasat autovehiculul dotat cu aparat radar și nici caracteristicile aparatului, . tipul acestuia.
În drept, a invocat prevederile art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, republicată, art. 16 și art. 19 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-a depus procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 04.04.2014 (fila 7).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru – fila 6.
Legal citat, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 15.05.2014, întâmpinare (filele 12 - 13), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de petent ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat ca fiind legal și temeinic încheiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 – 206, art. 249 și art. 315 alin. 1 C.pr.civ., OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri și înregistrarea video (filele 15 - 19).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 04.04.2014 fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ – fila 7, prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 510 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, în aceeași dată, în jurul orelor 16.19, a condus autoturismul marca Volvo, pe autostrada Transilvania, km 15+500 m (calea 2), fiind depistat și înregistrat de aparatul radar . 199, montat pe auto marca Dacia, cu nr. de înmatriculare MAI_, cu viteza de 163 km/h.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica obiecțiuni s-a consemnat că „nu am avut decât 140 km/h”.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că potrivit prevederilor art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002, „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Art. 6 punctul 20 din OUG nr.195/2002 definește mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic ca fiind „dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei”.
Instanța reține că potrivit capitolului 1 punctul 4.3 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005 al Biroului Român de Metrologie „Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate”. Conform capitolului 1 punctul 4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1…4.3 din prezenta normă”.
Astfel, având în vedere prevederile legale de mai sus, instanța apreciază că în cazul contravenției reținută în cuprinsul procesului verbal, constatarea se realizează prin mijloace tehnice, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției operează numai de la momentul și în măsura în care intimatul face dovada că cinemometrul prin care s-a constatat depășirea vitezei maxime admise îndeplinește condițiile cerute de lege, amintite mai sus.
Din analiza conținutului procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.04.2014 (fila 7), a buletinului de verificare metrologică (fila 15), precum și din cuprinsul înregistrării video depuse la dosar – fila 19, instanța reține că fapta reținută în procesul verbal contestat a fost constatată cu ajutorul cinemometrului montat pe autospeciala de poliție nr. MAI_.
Față de aceste aspecte, procesul verbal criticat a fost întocmit cu respectarea art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 6 punctul 20, art. 108 lit. c OUG nr. 195/2002 și capitolul 1 punctele 4.3 - 4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005, motiv pentru care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Motivele de nulitate invocate de petent prin plângerea formulată (legate de faptul că agentul constatator nu ar fi individualizat locul săvârșirii contravenției, nu ar fi evidențiat în cuprinsul descrierii abaterii disciplinare locul unde a fost amplasat autovehiculul dotat cu aparat radar, nu a indicat caracteristicile aparatului radar și nu a descris în mod corespunzător fapta contravențională reținută în sarcina petentului) nu sunt, în opinia instanței, întemeiate, întrucât, pe de o parte, procesul verbal contestat cuprinde locul săvârșirii contravenției (autostrada Transilvania, km 15+500 m, calea 2), precum și o descriere corespunzătoare a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, iar, pe de altă parte, fiind vorba de motive de nulitate relativă, pentru ca ele să atragă anularea procesului verbal de contravenție în condițiile solicitate de petent, era necesar ca acesta să facă dovada vătămării suferite ca urmare a întocmirii procesului verbal în condițiile contestate, probă care, în speță, nu a fost efectuată.
În consecință, instanța va respinge, ca neîntemeiate, motivele de nulitate invocate de petent.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic vs. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauză, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal contestat, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007. Simpla susținere a petentului că ar fi circulat cu viteza de 140 de km/h, nu cu cea de 163 km/h, prevăzută în procesul verbal contestat, în opinia instanței, în lipsa unor dovezi în acest sens, nu poate să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal atacat.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că, potrivit art. 21 alin. 3 din O. G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenindu-i instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Raportat la particularitățile cauzei de față, instanța constată, mai întâi, că amenda aplicată de către agentul constatator a fost stabilită prin orientarea către minimul sancțiunii prevăzute de lege, pentru fapta contravențională reținută în sarcina petentului fiind aplicată amenda de 510 lei ce reprezintă minimul prevăzut de legiuitor. Apoi, reține că fapta contravențională imputată contravenientului prezintă un grad ridicat de pericol social pentru siguranța circulației pe drumurile publice, apreciind că s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii de către agentul constatator. Astfel, instanța consideră că sancțiunea aplicată petentului pentru fapta contravențională reținută în sarcina sa nu depășește limita proporționalității între fapta comisă și consecințele comiterii ei, fiind în concordanță cu scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și gradul de pericol social relevat prin săvârșirea ilicitului contravențional, iar măsura înlocuirii amenzii contravenționale cu avertisment nu este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate prin comiterea contravenției și nici pentru atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare în împrejurări similare. Totodată, instanța mai are în vedere faptul că, deși petentul a susținut că locul său de muncă este condiționat de existența permisului de conducere, la dosar nu s-a depus nicio dovadă în acest sens.
În consecință, instanța apreciază că plângerea contravențională formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângererea contravențională formulată de petentul Z. V. A., cu domiciliul procesual ales în T., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 29.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./4 ex./03.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2690/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
