Plângere contravenţională. Sentința nr. 9716/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9716/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 7527/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9716/2014
Ședința publică din 29 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatele A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI (ANRE), A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI PRIN A.N.R.E. OFICIUL TERITORIAL CLUJ-N., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 25.07.2014, de către petenta ., declarația pe proprie răspundere din data de 15.10.2013.
Având în vedere prevederile art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că potrivit art. 94 pct.4 din codul de procedură civilă este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Instanța constatând că la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petentul S.C. T. I. S.R.L., a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul A. Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în principal anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 25.03.2014 de reprezentanții intimatei. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, ca aceea a avertismentului.
În motivarea plângerii contravenționale formulate petentul S.c. T. I. S.r.l. a arătat că, în realitate, personalul său angajat a fost același în toată această perioadă, nu s-a făcut nici o încetare a unui contract de muncă ci pur și simplu d.-ului P. N. i-a expirat autorizația de electrician autorizat gradul III, acesta fiind în imposibilitatea de a se prezenta datorită unor motive de sănătate la examenul pentru obținerea autorizație, care se ține doar de două ori pe an. Arată că, între timp au încercat să găsească o altă persoană autorizată sens în care în 31.01.2013 au reușit să angajeze încă o persoană autorizată G. III B în funcția de electrician, de la acel moment îndeplinind cerințele legale.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G 2/2001.
La plângere a fost atașată copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 25.03.2014.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent, ca neîntemeiată.
Verificand actele si lucrarile dosarului, actul de sanctionare, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 25.03.2014 a fost sancționată contravețional petentul S.C. T. I. S.R.L. cu amendă în cuantum de_ lei, pentru savarsirea contraventiei prev. de art. 93, alin. 1, pct. 4 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.
În fapt, s-a reținut că, în perioada 10.05.2012 – 31.01.2013 petentul nu și-a îndeplinit obligația legală de a menține structura minimă de personal, obligație esențială pe care o avea în calitate de titular al atestatului ANRE nr. 6380/14.01.2011, tip C2A, acordat prin Decizia nr. 49/14.01.2011 valabil până la data de 14.01.2014.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție, susținerile sale privind lipsa vinovăției în absența unui minim suport probator rămân la nivelul unor simple afirmații, ce nu pot produce nici un fel de consecințe juridice.
Pe de altă parte, instanța reține că, în perioada menționată în actul constatator petenta nu a menținut structura minimă de personal prin lipa electricianului autorizat gradul IIIB, obligație esențială pe care o avea în calitate de titular de Atestat ANRE nr. 6380/14.01.2011, tip C2A, acordat prin Decizia nr. 49/14.01.2011 valabil până la data de 14.01.2014. Mai mult, în perioada 10.05._14 petenta a încheiat 7 contracte de lucrări instalații electrice specifice atestatului pe care-l deține fără a avea în structura sa organizatorică personal autorizat.
Față de cele expuse anterior, instanța în temeiul dispoz. art. 20 și art. 34 și urm. din O.G. nr. 2/2001 urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea petentului, apreciind că sancțiunea aplicată este nu numai necesară dar și suficientă pentru realizarea scopului preventiv și reeducativ al sancțiunii contravenționale, astfel că nu se impune nici reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate de reprezentanții intimatei.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S.C.T. I. S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., nr. 109, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul A. Națională de Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE, cu sediul în București, .. 3, Sector 2 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 25.03.2014, de reprezentanții intimatei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.09.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MoșRaluca L.
Dact./Red.Am.M.
5 ex./03.02.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3191/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8729/2014.... → |
|---|
