Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 11097/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
Sentința civilă nr._/2014
Ședința publică din data de 06 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. - C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza civilă privind pe petenții N. V. și N. A. în contradictoriu cu intimatul C. C. A., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art. 52 alin.2 Legea nr.7/1996)
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in ședința publica din data de 15.09.2014, mersul dezbaterilor si susținerile parților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 06.10.2014, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj – N. la data de 07 mai 2012, petenții N. V. și N. A. au formulat plângere împotriva încheierii de CF nr._, soluționată la 23.04.2012 în dosarul CF nr._/11.04.2012 solicitând modificarea soluției OCPI Cluj, pronunțată prin încheierea de CF nr._, iar pe cale de consecință să se dispună intabularea dreptului de proprietate în favoarea petenților N. V. și N. A. asupra apartamentului nr. 2, situat în Cluj-N., ., jud. Cluj, evidențiat în CF_-C1-U4 Cluj-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II, să se dispună radierea dreptului de proprietate al intimatului C. C., drept ce poartă asupra apartamentului nr. 2, situat în Cluj-N., ., jud. Cluj, evidențiat în CF_-C1-U4 Cluj-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II.
În motivarea plângerii petenții au arătat că OCPI Cluj, prin încheierea atacată, în mod eronat a respins cererea lor, motivat pe faptul că la data la care au solicitat intabularea actului de adjudecare, asupra aceluiași bun, era intabulat pârâtul din prezenta plângere și întrucât nu au plătit impozitul pe transfer de proprietate, datorat de debitoarea B. M. (persoana față de care s-a adjudecat).
Petenții au arătat că prin sentința civilă nr. 7131/2009 pronunțată în dosarul nr. 4165/2006 de către Judecătoria Cluj-N., s-a dispus constituirea dreptului de ipotecă până la concurența sumei de 47.200 Euro în favoarea lor, respectiv în sarcina debitoarei B. M. asupra apartamentului nr. 2 situat în Cluj-N., ., jud. Cluj, evidențiat în C.F. nr._-C1-U4 Cluj-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II.
Sentința de mai sus a fost operată în C.F., iar ulterior reclamanții au început executarea silită a ipotecii la B. S. R. M., executare finalizată prin actul de adjudecare emis la data de 24.02.2012 în dosarul nr. 92/2011.
Conduita pârâtului a fost continuu grefată pe rea credință, acțiune materializate prin diverse demersuri judiciare efectuate concomitent cu executarea silită a ipotecii reclamanților. Petenții au arătat că pârâtul a formulat contestație la executare prin dosarul nr._/211/2011, dosar aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. nesoluționat, a formulat acțiunea nr._, plângere CF (înscrierea ipotecii), dosar aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. nesoluționat, iar prin acțiunea „pauliană” întemeiată pe art.975 cod civil înregistrată sub nr._/211/2010, același pârât a solicitat implicit revocarea constituirii ipotecii, acțiune ce datorită neîndeplinirii condițiilor de exercițiu a unui astfel de demers judiciar, a fost respinsă irevocabil ca inadmisibilă.
De asemenea, au arătat petenții că prin acțiunea în prestație tabulară înregistrată sub nr._/211/2010, de către C. C. A., formulată pentru validarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare, ce transmite doar o creanță, la data de 30.01.2012 prin încheierea C.F: nr._, acesta și-a înscris dreptul de proprietate în baza sentinței pronunțate în dosarul de mai sus, înscriere efectuată cu 9 zile înainte de emiterea procesului-verbal de adjudecare al reclamanților (08.02.2012), act ce a precedat emiterea actului de adjudecare la data de 24.02.2012.
În demersul judiciar nr._/211/2010, intimatul C. C. A., a omis cu intenție să îi cheme în judecată, cel puțin pentru opozabilitate, întrucât erau înscriși în C.F. ca și creditori ipotecai, prevalându-se probabil de C.F. ce formează o dublă evidență de C.F.
În procesul verbal de adjudecare din data de 08.02.2012, s-a făcut vorbire de opoziția la executare a pârâtului C. C. A., motiv pentru care executarea s-a făcut cu respectarea tuturor rigorilor legii, iar actul de adjudecare este apt de intabulare, adjudecarea, raportat la procesul-verbal, efectuându-se în contradictoriu și cu pârâtul C. C. A..
Au mai arătat petenții că impozitul pe transferul proprietății în cazul dobândirii proprietății prin act de adjudecare, firesc se impune a fi plătit de către transmițător (B. M.), iar nu de dobânditori. ANAF Cluj prin AFP Cluj, are facultatea să o urmărească pe debitoarea B. M., pentru impozitul datorat transferului proprietății, pe cale de consecință nicidecum nu este în măsură a bloca operarea transferului proprietății pentru debitul datorat statului de terțe persoane, motiv pentru care textele legale din C. Fiscal indicate de OCPI în încheierea atacată, nu sun incidente în cauză.
În drept, petenții au invocat disp. art. 50 alin.2, ind.2 din Legea nr.7/1996, art.112 – 114, 274 C.pr.civ.
În dovedirea cererii petenții au depus la dosar copie carte de identitate (f. 6), încheierea de respingere nr._/23.04.2012 și dovada de comunicare (f. 7-9), sentința civilă nr. 7131 pronunțată la data de 12.05.2009 în dosarul nr._ (f. 10 – 14), actul de adjudecare (f. 15), soluții portalul instanțelor (f. 16 – 19).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar de 0, 30 lei (f. 47).
Plângerea a fost formulată în termenul de 15 zile prev. de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 (f. 7).
La data de 26.11.2012 petenții au depus precizare a plângerii împotriva încheierii de CF nr._ din 23.04.2012 (f. 51 - 55) prin care au solicitat intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților N. V. și N. A., asupra apartamentului nr. 2 situat în Cluj-N., ., jud. Cluj, evidențiat în C.F. nr._-C1-U4 Cluj-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II, în baza actului de adjudecare emis de B. S. R. M. la data de 24.02.2012, în dosarul execuțional nr.92/2011, să se dispună ca intabularea solicitată la petitul nr. 1, să fie operată, fără plata impozitului de transfer de proprietate, să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtului Cosmna C. A., drept ce poartă asupra apartamentului nr. 2 situat în Cluj-N., ., jud. Cluj, evidențiat în C.F. nr._-C1-U4 Cluj-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II, să se dispună radierea ipotecii înscrisă sub C2 în favoarea lui C. C. A., înscrisă în C.F. nr._-C1-U4 Cluj-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II, ulterior notării somației de plată, în conformitate cu art. 518 alineatele 3 și 4 C.Pr.Civ..
În ceea ce privește lipsa de opozabilitate a actului de adjudecare față de intimatul C. C. A. asistentul – registrator a săvârșit o gravă eroare prin încheierea de C..F. atacată, motivată și pe referatul de piedici, indicând ca și temei doar art. 893 C.Civ. ca fiind unicul articol din C. Civ. fără a fi coroborat cu nici un art. din NCCIV, C.Pr.Civ. sau din Legea nr.7/1996. Petenții arată că se impune a se verifica momentul la care aceștia și-au înscris ipoteca în C.F. – 29.11.2010, faptul că la data de 22.08.2011 s-a notat somația de plată din dosarul nr. 82/2011 din data de 18.08.2011, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc S. R. M., 5 luni ulterior, mai exact la data de 30.01.2012 s-a înscris sub B+8 dreptul de proprietate al intimatului C. C. A..
Au menționat petenții că publicitatea integrală a sistemului de C.F. reglementat de NCCIV, este asigurată în speță (înscrierea somației de plată/act de adjudecare) chiar dacă dobândirea proprietății a operat în lipsa înscrierii în C.F. Actul de adjudecare emis în favoarea lor la data de 24.02.2012 conform art. 518 C.Pr.Civ., întregii doctrine juridice și practicii judiciare, reprezintă titlul de proprietate.
Petenții au arătat că la data de 22.08.2011, s-a notat somația din dosarul nr. 92/2011 din 18._, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc S. R. M. (vezi CF de sub C4 fila 30 din dosarul cauzei), mai exact cu 5 luni înainte de înscrierea proprietății intimatului C. C. A..
De acest articol, și anume 887 N.C.Civ., registratorii CF. ce au pronunțat încheierea atacată, au făcut abstracție, astfel cum nu ar fi viza aceeași speță.
Petenții au susținut că raportat la prev. art. 518 din Codul civil atâta timp, cât somația de plată a executorului S. (ce viza executarea creanței lor) a fost înscrisă anterior înscrierii proprietății și ipotecii intimatului C. C. A., actul de adjudecare (unicul titlu legal asupra acelui imobil) este opozabil unui creditor chirografar care în mod fraudulos și-a înscris dreptul de proprietate în C.F., mult ulterior înscrierii somației.
Situația prevăzută în art. 497 (4) C.Pr.civ., lămurește în tot situația, mai exact orice drept real înscris în Cf ulterior înscrierii somației de plată, nu este opozabil adjudecătorului, decât dacă și-ar fi dat acordul în acest sens.
Au arătat petenții că dreptul de proprietate al intimatul C. de sub B8, respectiv ipoteca de sub C2, nu sunt opozabile adjudecatarilor, iar în virtutea art. 517 coroborat cu art. 518 C.P.Civ., se impun a fi radiate aceste drepturi, concomitent cu înscrierea în CF a proprietății lor.
Creanțele intimatului C. C. A., față de numita B. M. le poate realiza în contradictoriu acesta, în virtutea art. 518 alin. 3 C.Pr.Civ.
În ceea ce privește obligația de plată a impozitului pe transfer de proprietate ce ar cădea în sarcina lor, petenții au menționat că instanța este ținută a face distincție între transferul proprietății ce operează în virtutea unui acord de voințe, exemplificând în acest sens contractele de vânzare, față de lipsa oricărui acord de voințe la transferul proprietății în cazul executării silite care se încheiere prin emiterea uni act de adjudecare, ce în conformitate cu art. 518 C.Pr.Civ., este un titlu de proprietate.
Obligația de a solicita dovada achitării impozitului pe transfer de proprietate, revine registratorilor numai atunci când este vorba de transferul dreptului de proprietate în mod voluntar, nu și când este vorba de înstrăinări silite, deoarece în cadrul acestora nu se poate vorbi de venituri obținute din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, așa cum sunt definite de art. 77 indice 1 alineatul 1 din Legea nr. 571/2003.
Orice soluție contrară, ar contraveni flagrant, finalității pentru care legiuitorul a adoptat textele de lege aferente executării silite, ce profită unui creditor, care beneficiază de un titlu executoriu, a cărui executare este refuzată de debitorul obligației, persoană ce după obținerea titlului de proprietate, să-i fie și mai oneroasă realizarea finală a creanței sale, prin încă un bir, mai exact impozitul de transferul proprietății, într-o procedură, ce de la sine exclude ideea acordului de voințe.
Potrivit pct. 151 2 normele metodologice de aplicare a codului fiscal „a) prin contribuabil, în sensul art.77.1 din Codul fiscal, se înțelege persoana fizică căreia îi revine obligația de plată a impozitului. În cazul transferului de proprietate sau al dezmembrămintele acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirențierul, transmițătorul în cazul contractului de întreținere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacție etc., cu excepția transferului prin donație.”
Din dispozițiile legale sus menționate, rezultă că cel obligat la plata impozitului este cel din patrimoniul căruia iese bunul, în situația în care transmiterea se face prin act notarial.
Așadar, nu noul dobânditor datorează impozit, ci chiar debitorul supus executării silite, iar neplata impozitului de către debitor atrage executarea silită a acestuia, potrivit codului de procedură fiscală și nicidecum privarea adjudecatarului de dreptul de a avea intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului. De altfel această soluție, ar fi contrară principiilor de carte funciară, în special publicității acesteia.
În drept petenții au invocat prev. art. 84, 132, 134, 274, 497 (4), 518 C.Pr.civ., 887, 893 N. C. Civ., art. 50 din Legea nr. 7/1996, art. 77 ind. 1 (6) din Legea nr.571/2003.
La data de 26 noiembrie 2012, intimatul C. C. A. a depus la dosar întâmpinare (f. 56-58), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către reclamanții N. V. și N. A., ca fiind nefondată, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței anexate la dosar.
În motivare intimatul a arătat că a încheiat cu B. M., proprietara tabulară asupra imobilului situat în Cluj-N., ., . de vânzare-cumpărare în anul 2000, antecontract care s-a notat în cartea funciară sub B2, câștigând în acest fel rangul serial. Odată cu antecontractul s-a intabulat și dreptul reclamantului de ipotecă sub C2 pentru suma de_ lei vechi. De la acea dată a intrat în posesia acestui apartament pe care l-a folosit continuu, sub nume de proprietar.
A mai arătat intimatul că și-a apărat dreptul notat în cartea funciară în contradictoriu cu moștenitorii foștilor proprietari tabulari de la care s-a naționalizat acest imobil.
Reclamanții sunt ei care, bazându-se pe informațiile eronate ale pârâtei B. M., nu au întreprins demersurile necesare minimale, pentru a verifica conținutul adevăratei cărți funciare, complăcându-se în situația de a accepta că acest apartament nu este intabulat în CF (oricum era deja intabulată întreaga construcție înainte de naționalizarea din 1952, fapt care trebuia să ridice oricui un semn de întrebare asupra susținerilor lui B. M.) și încercând prin această manevră executarea în dauna intereselor pârâtului să-și intabule dreptul de ipotecă. Pârâtul apreciază că cei care au dat dovadă de totală rea credință sunt tocmai reclamanții, motiv pentru care este nefiresc ca tocmai ei să-și invoce propria culpă și, mai mult să o „transfere” asupra pârâtului.
Pârâtul a arătat că nefiind parte în dosarul civil nr._ aceasta nu-i este opozabilă.
În ceea ce privește sentința civilă pronunțată în dosarul nr._/211/2010 al Judecătoriei Cluj-N. aceasta nu trebuia pronunțată, nici măcar pentru opozabilitate în condițiile în care nu pârâtul avea notat antecontractul sub B2, încă din anul 2000, deci mult anterior oricărei înscrieri a reclamanților N. în CF, iar față de rangul serial câștigat avea obligația de a o împrocesua doar pe B. M., proprietara tabulară sub B1 și promitenta vânzătoare totodată. D. urmare sentința sa în prestație tabulară îndeplinea cerințele art. 823 C. Civil, iar dreptul de ipotecă al reclamanților era oricum ulterior și subsecvent dreptului său de ipotecă din C.F.
În consecință, în mod corect s-a apreciat în încheierea de respingere nr._/2012 a OCPI că actul de adjudecare nu îndeplinește cerințele impuse de art. 823 C. Civil, intimatul fiind la data adjudecării proprietar tabular. Simpla sa opunere la adjudecarea imobilului nu echivalează cu suplinirea existenței titlului executoriu în contradictoriu cu pârâtul, cu atât mai mult cu cât opunerea sa viza și faptul că adjudecarea s-a făcut cu ignorarea dreptului său de creanță anterior dreptului de creanță la reclamanților.
În ceea ce privește susținerea că intabularea reclamanților trebuie făcută și în absența dovezii plății impozitului pe transferul de proprietate, intimatul a menționat că aceasta încalcă normativele imperative ale art. 77 indice 1 alineatul 6 din Legea nr. 571/2003, reclamanții având mijloace procedurale de îndeplinire a acestei obligații, fiind, în primul rând, interesul acestora, de a îndeplini condițiile intabulării. Neîndeplinind această obligație în mod corect s-a respins, și sub acest aspect, intabularea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară.
La data de 14 ianuarie 2013, intimatul C. C. A. a depus la dosar completare la întâmpinarea depusă la termenul din data de 26 noiembrie 2012 (f. 63 – 64), prin care arată că depunerea la dosar a scriptului intitulat „precizare a plângerii” este depusă mult ulterior termenului de 15 zile în care trebuie depusă orice plângere pentru atacarea unor încheieri ale OCPI, astfel încât în ceea ce privește petitul suplimentar, înaintat instanței pentru prima dată cu ocazia acestui script, petit prin care se solicită radierea ipotecii înscrisă în favoarea sa, acesta este tardiv/formulat. De altfel, este de remarcat si ca pentru formularea unui asemenea petit ar fi fost obligatoriu să se parcurgă întreaga procedura administrativa a Legii 7/1996, respectiv formularea unei cereri de radiere, eventual (in situația respingerii cererii inițiale) sa se formuleze o cerere de reexaminare si abia apoi o plângere în fata Judecătoriei Cluj-N.. Solicitarea petenților nu a urmat nicicând acest parcurs, astfel încât este inadmisibilă formularea acestui petit in prezentul dosar.
In ceea ce privește solicitarea petenților de intabulare a dreptului lor de proprietate, fără a achita impozitul pe transferul de proprietate, intimatul a apreciat ca si aceasta cerere este inadmisibila întrucât aceasta este o cerere de drept comun si nu una speciala in condițiile legii 7/1996. Astfel, registratorul care a operat cererea petenților la OCPI nu au dreptul de a acorda „scutiri” de impozite sau de a aprecia ca acest impozit revine altei persoane si a demara proceduri de executare silita in contradictoriu cu aceasta. Neexistând la dosar dovada plații impozitului pe transferul de proprietate, soluția OCPI de respingere a cererii petenților este una corecta. De altfel nici măcar petenții nu susțin o alta interpretare. În plus, sub acest aspect este de remarcat ca o asemenea cerere, de drept comun, având ca obiect o acțiune oblica, este obligatoriu a fi demarata in contradictoriu si cu beneficiarul direct al acestui impozit pe transferul de proprietate, respectiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, plângerea prezenta nefiind formulata in contradictoriu cu acesta, încălcând disp. art. 112 C.pr. civilă. Neexistând Ia dosarul OCPI nici chitanța de plata, nici dovada finalizării procedurilor de executare silita ale Statului R., in calitate de creditor, sau ale petenților in calitate de beneficiari ai unei hotărâri judecătorești care sa-i autorizeze sa efectueze, in contul Statului R., o asemenea procedura de executare silita, ambele finalizate prin dovada atragerii la bugetul statului a sumei cuvenite, încheierea de respingere este legală și temeinică și sub acest aspect.
La data de 28.01.2013 petenții au depus răspuns la completarea întâmpinării (f. 80).
La termenul din data de 20.01.2014 petenții și-au extins acțiunea față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (f. 120) arătând că beneficiarul final al impozitului pe transferul de proprietate este noua pârâtă.
La data de 28.03.2014 Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare (f. 126) prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
La dosarul cauzei, a fost atașata o copie a dosarului de carte funciara în care a fost pronunțată încheierea atacată (f. 22 – 40).
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând înscrisurile din dosar instanța reține următoarele:
În fapt, prin actul de adjudecare din 24.02.2012 (f. 35), emis de Biroul executorului judecătoresc S. R. M. în dosarul execuțional nr. 92/2011 s-a vândut la licitația organizată în data de 08.02.2012 imobilul urmărit – apartament nr. 2, compus din 2 camere, bucătărie, antreu, cămară alimente, baie, wc, boxa, cu suprafața utilă de 80 mp, înscris în CF_-C1-U4 Cluj-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II, sub A+1, situat în Cluj-N., .. 12, jud. Cluj, aparținând debitoarei B. M., adjudecatarilor N. V. și N. A., la prețul de 205.225 RON.
Prin încheierea nr._/23.04.2012 pronunțată de OCPI Cluj – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj la 23.04.2012 (fil. 26) a fost respinsă cererea formulată de către petenții N. V. și N. A. având ca obiect intabularea dreptului lor de proprietate în cartea funciară electronică nr._-C1-U4 Cluj-N., provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr._ cu nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/4/II Cluj-N.. Petenții au solicitat intabularea dreptului de proprietate în baza actului de adjudecare din 24.02.2012, emis de B. S. R. M. și a procesului-verbal de licitație imobiliară întocmit la 08.02.2012 în dosarul execuțional nr. 92/2011.
În motivarea încheierii de respingere s-a reținut că în cartea funciară cu identificator electronic_-C1-U4 Cluj-N. este înscris imobilul . în Cluj-N., ., iar dreptul de proprietate este înscris cu încheierea nr._/30.01.2012 în favoarea intimatului C. C. A., în baza sentinței civile nr._/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2010, iar prin actul de adjudecare din 24.02.2012, emis de B. S. R. M., petenții au adjudecat imobilul de la debitoarea B. M., care în cuprinsul actului este menționată ca fiind proprietar tabular. S-a reținut că proprietarul tabular C. C. A. nu este debitor în ceea ce privește titlul executoriu din dosarul execuțional nr. 92/2011, iar art. 893 din Codul civil prevede că, înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Un al doilea motiv al respingerii cererii petenților a fost acela că de la dosar lipsea decizia prin care s-a stabilit impozitul pe transferul dreptului de proprietate și dovada achitării impozitului.
În drept, potrivit art. 893 din Codul civil, „Înscrierea unui drept real se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată.”
Art. 887 alin. 1 din Codul civil dispune că „drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moștenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege”, iar alin. 3 al aceluiași articol prevede că „în cazurile prevăzute la alin. 1, titularul drepturilor astfel dobândite nu va putea însă dispune de ele prin cartea funciară decât după ce s-a făcut înscrierea”.
Analizând excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, excepție invocata de către intimat, instanța constata următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremptorie.
Calitatea procesuală pasivă este o condiție de a fi parte în procesul civil, precum și o condiție de exercițiu a acțiunii civile și presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Petenții au justificat calitatea procesual pasivă a intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin aceea că beneficiarul final al impozitului pe transferul dreptului de proprietate este intimatul.
Însă, deși beneficiar final al impozitului este intimatul instanța arată că obiectul prezentei cauze este plângere împotriva încheierii de carte funciară, procedură care are un caracter necontencios, iar petenții nu solicită constatarea sau realizarea unui drept în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin urmare, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și va respinge plângerea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
În speță, instanța reține că cererea de intabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate în baza actului de adjudecare a fost respinsă pentru două motive, astfel că se impune ca acestea să fie analizate separat.
Raportat la lipsa de la dosar a deciziei prin care s-a stabilit impozitul pe transferul dreptului de proprietate și a dovezii privind achitarea impozitului, instanța reține că acest motiv de respingere este neîntemeiat.
Aceasta întrucât potrivit art. 77¹ alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în continuare Codul fiscal) „ La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:”…, iar conform alin. 2 „impozitul prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri:
a) la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;
b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donație între rude și afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum și între soți.”
Din dispozițiile alin. 6 din același articol rezultă că dacă „transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent „scop în care” contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului”.
După cum se observă, din aceste dispoziții legale rezultă că nu este exceptată de la plata impozitului pe transferul dreptului de proprietate situația în care imobilul este dobândit la licitație publică, și, de asemenea, rezultă că obligația de a plăti impozitul revine vânzătorului (proprietarul bunului vândut la licitație publică).
Mai departe, în cuprinsul art. 77¹ alin. 6 din Codul fiscal se arată că „pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului”.
Exercitarea efectivă a atributului de dispoziție ce intră în conținutul dreptului de proprietate presupune, în prealabil intabularea în cartea funciară a acestui drept.
La acest moment, petenții se află în situația în care, deși sunt titularii dreptului de proprietate asupra bunului, dobândit în urma unei licitații publice, nu pot să își exercite unul din atributele acestui drept, întrucât OCPI Cluj-N. refuză intabularea acestuia, pe motiv că o altă persoană (transmițătorul bunului) nu își îndeplinește obligația de plată a impozitului.
Potrivit art. 151 ind. 7 din HG nr. 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, invocate de OCPI Cluj – N. în susținerea soluțiilor pronunțate „în cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.”
Astfel, nici dispozițiile legale mai sus citate nu reglementează obligația plății impozitului de către adjudecatar, ci doar stabilesc în sarcina acestuia și a executorului obligația solicitării organului competent stabilirea impozitului.
Potrivit art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”
În speță, dacă măsura luată de către autorități cu privire la condițiile în care se poate dispune intabularea dreptului de proprietate nu constituie o privare de libertate, întrucât, în mod evident petenții nu sunt lipsiți de bunul lor, totuși ea constituie în mod evident o atingere adusă substanței acestuia, dispoziție incompatibilă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Practic, situația în care se află petenții creează o stare de gravă incertitudine cu privire la dreptul de a dispune de dreptul lor, întrucât exercitarea dreptului de dispoziție este plasată sub condiția ca o altă persoană să își îndeplinească obligațiile fiscale arătate de dispozițiile mai sus indicate, fapt care ar putea să nu fie niciodată îndeplinit.
Ca atare, ingerința în dreptul de proprietate al petenților există, și, mai departe se impune a se analiza dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite (refuzul intabulării dreptului de proprietate) și scopul urmărit (colectarea de către stat a impozitului).
Instanța apreciază că acest raport de proporționalitate este rupt, tocmai datorită faptului că starea de incertitudine generată de către dispozițiile art. 77¹ din Codul fiscal poate dura nelimitat în timp, până la îndeplinirea de către debitorul fiscal a obligațiilor sale. De asemenea, instanța reține că debitorul fiscal este proprietarul bunului vândut la licitație publică, acesta neavând nici un interes să achite aceste impozit și cel mai probabil nici posibilități financiare atâta vreme cât a fost executat silit fiind în imposibilitate să-și achite datoriile.
În ceea ce privește motivul de respingere întemeiat pe faptul că proprietarul tabular al imobilului adjudecat de către petenți, respectiv intimatul C. C. A., nu este debitor în ceea ce privește titlul executoriu din dosarul execuțional nr. 92/2011 al B. S. R. M., instanța arată că este întemeiat.
Încheierea prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară a unui act sau încheierea de respingere a cererii are un caracter necontencios, deoarece registratorul nu tranșează vreun litigiu, nici nu stabilește existența sau inexistența vreunui drept potrivnic în contradictoriu cu altă persoană, ci numai verifică, condițiile de valabilitate, de fond și de formă ale actului în temeiul căruia se solicită intabularea.
Art. 893 din Codul civil reglementează principiul relativității cărții funciare, definit ca regula în temeiul căreia înscrierea unui drept în cartea funciară se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris sau, după caz, urmează să fie înscris în cartea funciară ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută. În baza acestui principiu se asigură ca lanțul transmisiunilor care constituie istoricul imobilului înscris în cartea funciară să se stabilească în mod continuu.
Principiul relativității asigură publicitatea integrală și garantează securitatea dinamică a circuitului civil, asigurând regula de drept material „nemo plus iuris in alium transfere potest quam ipse habet”atâta timp cât prin aplicarea lui rezultă că drepturile noului achizitor nu pot deriva decât de la adevăratul titular înscris ca atare în cartea funciară.
Principiul relativității îmbracă două aspecte juridice, unul pozitiv, și altul negativ și anume: pozitiv, în sensul că un drept real poate fi înscris numai dacă s-a înscris, în prealabil, și dreptul autorului și negativ, în sensul că dacă dreptul transmis nu apare ca înscris pe numele autorului, înscrierea lui va fi respinsă.
Principiul relativității face ca registratorul să respingă cererea de intabulare, când nu există o legătură între proprietarul tabular și succesorul tabular, care solicită intabularea.
Conform actului de adjudecare de la fila 35 din dosar, cu ocazia licitației publice imobiliare organizate la data de 08.02.2012, petenții N. V. și N. A. au adjudecat imobilul . în Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris în CF_-C1-U4 Cluj-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II, sub A+1, proprietatea debitoarei B. M..
Însă, conform extrasului de carte funciară de la fil. 29 – 30 din dosar, la data de 30.01.2012, deci anterior organizării licitației publice, s-a intabulat asupra aceluiași imobil în CF nr._-C1-U4 sub B8 dreptul de proprietate al intimatului C. C. A. în baza sentinței civile nr._ pronunțată la data de 12.12.2011 de către Judecătoria Cluj-N..
Prin urmare atât la data la care a avut loc vânzarea la licitație publică, cât și la data la care petenții au înregistrat la OCPI cererea în vederea intabulării dreptului de proprietate dobândit ca urmare a adjudecării imobilului la licitație publică, proprietar al imobilului conform cărții funciare era intimatul C. C. A.. Or, petenții au adjudecat imobilul de la debitoarea B. M. și nu de la intimatul C. C. A..
Este adevărat că intimatul C. C. A. nu și-a intabulat dreptul de proprietate dobândit în temeiul Sentinței civile nr._/12.12.2011 decât ulterior notării somației de plată emisă la data de 18.08.2011 de B. S. R. M. în dosarul execuțional nr. 92/2010.
Potrivit dispozițiilor art. 497 alin. ultim Cod proc. civila drepturile reale înscrise după notarea somației de plata în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor si adjudecatarului, în afara de cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau terțul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanțelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile si cheltuielile de executare.
Din economia textului, interpretând de o maniera logica norma invocata, rezulta ca pot fi opuse creditorului, în condițiile expres prevăzute de lege, doar acele drepturi reale înscrise anterior notarii somației. Așadar nu poate fi în nici un caz opus creditorului un drept real constituit ulterior notarii somației.
Însă, pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei încheierii nr._/23.04.2012, instanța nu poate să compare titlurile de proprietate aparținând petenților (actul de adjudecare) și intimatului (sentința civilă nr._/12.12.2011 pronunțată de Judecătoria Cluj – N.), nefiind investită cu o acțiune în revendicare prin compararea titlurilor și rectificare carte funciară.
În ceea ce privește cererea petenților de radiere a ipotecii înscrisă sub C2 în favoarea intimatului C. C. A., înscrisă în CF_-C1-U4 Cluj-N., nr. top. 9055/2/1/II, 9057/4/1/II, ulterior notării somației de plată în conformitate cu art. 518 alin. 3 și 4 C.p.c. instanța reține că este inadmisibilă întrucât petenții au investit instanța cu o plângere împotriva încheierii de carte funciară, iar prin încheierea atacată nu s-a analizat cererea de radiere a ipotecii întrucât petenții nu au solicitat OCPI aceasta. Plângerea împotriva încheierii de carte funciară vizează actele depuse alăturat cererii de intabulare și controlul de legalitate se va rezuma, în căile de atac împotriva încheierii de carte funciară numai la acestea, neputând fi modificată cererea sau depuse alte acte decât cele avute în vedere de registrator la data pronunțării încheierii. Ca atare cum nu s-a solicitat OCPI radierea dreptului de ipotecă al intimatului, instanța va respinge ca inadmisibilă această cerere. Instanța arată această solicitare a petenților, de radiere a dreptului de ipotecă al intimatului, nu are cum să fie tardivă atâta timp cât această solicitarea nu a făcut obiectul încheierii de carte funciară nr._/23.04.2012.
În concluzie, deși unul dintre motivele pentru care cererea petenților a fost respinsă este neîntemeiat, prezenta plângere nu poate fi admisă câtă vreme soluția de respingere, care este una unitară, este totuși corectă datorită existenței celui de-al doilea motiv, astfel că oricum nu s-ar putea dispune înscrierea dreptului de proprietate al petenților în cartea funciară.
Pentru considerentele de mai sus, instanța in temeiul art. 50 si 50¹ din Legea nr. 7/1996 va respinge plângerea formulată de petenții N. V. și N. A. în contradictoriu cu intimatul C. C. A. împotriva încheierii de carte funciară nr._/23.04.2012.
În temeiul art. 274 C.p.c. instanța va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată având în vedere că nu s-au depus dovezi din care să reiasă efectuarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului S. român prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
Respinge plângerea formulată de petenții N. V. și N. A. în contradictoriu cu intimatul S. român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
Respinge plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._/23.04.2012 formulată de petenții N. V. și N. A., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat A. N. P. din Cluj-N., ., nr. 12, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul C. C. A. cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat C. C. din Cluj-N., .. 4, ..
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 octombrie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. F. M. M.
Red./Dact./MCF/5 EX./05.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7264/2014.... → |
|---|
