Pretenţii. Sentința nr. 7764/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7764/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-07-2014 în dosarul nr. 8429/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7764/2014
Ședința publică din data de 15 iulie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. A. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S. A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 08.07.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 15.07.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 394 și art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 22.04.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus de, reclamanta S.C. A. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S. A., a solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 2.895.90 lei reprezentând debit restant. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat în esență că, aceasta a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu numita .., iar pârâta și-a asumat răspunderea în solidar cu aceasta din urmă, în calitate de reprezentant legal.
S-a menționat că, în temeiul acestui contract, reclamanta a livrat marfă constând în tapet și adeziv, însă pârâta nu a achitat integral contravaloarea bunurilor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1042, art. 1082, art. 1073 C.civ.
În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: contract (f. 8-12), facturi fiscale (13, 14), fișă analitică (15-17), dovada îndeplinirii procedurii medierii (f. 18-21).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 207,7 lei taxă judiciară de timbru (f. 27).
Deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea S.C. A. I. S.R.L., în calitate de vânzător și pârâta .. reprezentată de pârâta S. A. – administrator, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 274/06.12.2010, având ca obiect vânzarea-cumpărarea produselor comercializate de către vânzător, descrise în facturile fiscale emise de vânzător.
Conform acestui contract, în cazul în care instrumentele de plată nu sunt avalizate, reprezentantul legal al beneficiarului, respectiv semnatarul prezentului contract se angajează alături de beneficiar să aibă obligație solidară, pură pentru îndeplinirea obligațiilor față de prestator, obligații ce decurg din acest contract, renunțând la beneficiul discuțiune și cel de diviziune. Ori, pârâta a semnat acest contract.
În executarea acestui contract, creditoarea a livrat societății debitoarei mărfuri/produse specifice obiectului de activitate, sens în care a emis facturile fiscale nr. 9606/04.12.2012 și 8926/08.11.2012 din care a rămas un debit restant de 2.895,90 lei.
În drept, instanța reține că prezentul litigiu este supus dispozițiilor vechiului Cod civil, respectiv Codului Comercial, prin prisma prevederilor art. 3 din Legea nr. 71/2011 și având în vedere data nașterii raporturilor juridice între părți, data de 06.12.2010.
Instanța arată că, în situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1073 C.civ.
Instanța consideră întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei S. A., în calitate de reprezentant legal – administrator al .. și semnatar al contractului de mai sus, la plata sumelor pretinse prin prezenta cerere, deoarece solidaritatea a fost prevăzută în mod expres în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți. Astfel, instanța observă că, această clauză care instituie solidaritatea între debitori este valabilă, fiind respectate prev. art. 1039 și urm. C.civ. Instanța mai reține că, reclamanta poate solicita obligarea oricăruia dintre cei doi debitori solidari sau a ambilor debitori la plata întregii creanțe, întrucât conform art. 1042 C.civ., (aplicabil în speță raportat la art. 3 din Legea nr. 71/2011), „creditorul unei obligații solidare se poate adresa la acela care va voi dintre debitori, fără ca debitorul să poată opune beneficiul de diviziune”, iar reclamanta a înțeles să solicite întreaga datorie doar de la pârâtă, în calitate de reprezentant legal și semnatar al contractului de vânzare-cumpărare.
Totodată, în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații - iar pârâta în speță nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevăd disp. art. 129 alin. 1 teza finală C.pr.civ. - instanța reține că aceasta, deși aceasta a beneficiat de bunurile livrate de reclamantă, până în prezent nu achitat integral valoarea acestora.
Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 969 - 970 C. civ., potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante și având în vedere între părți a existat un acord de voință valabil încheiat instanța apreciază că pretențiile reclamantei privind contravaloarea produselor livrate în sumă de 2.895,90 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 9606/04.12.2012 și 8926/08.11.2012 sunt întemeiate.
Cele reținute de instanță se întemeiază pe existența unui contract asumat în mod ferm de către pârâtă prin semnătură, dar și pe facturile fiscale depuse la dosar, însușite în mod neechivoc de către pârâtă prin semnarea și ștampilarea lor. Astfel, instanța arată că, factura fiscală confirmă existența raportului juridic dintre părți, aceasta având valoarea unui înscris sub semnătura privată și constituie mijloc de probă admis de art. 46 C.. și-a însușit obligația de plată din facturile fiscale prin acceptarea lor în forma specifică înscrisurilor sub semnătură privată.
Instanța constată că existența unui contract și a facturilor fiscale semnate și ștampilate atestă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile conform dispozițiilor art. 379 alin. 3 și 4 C.pr.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 207,7 lei, suma de 60 lei reprezentând contravaloarea notificării pârâtei (f. 19) și suma de 1.240 lei contravaloarea onorariului avocațial (f. 36, 37), instanța va obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.507,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. I. S.R.L. cu sediul procesual ales la S.C.A. „P.&S.” în Cluj-N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S. A. cu domiciliul în B., .. 5, jud. Botașani, și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.895,90 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 9606/04.12.2012 și 8926/08.11.2012.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.507,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 iulie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Fiind în C.O. semnează Președinte Judecătorie Fiind în C.O. semnează Grefier Șef
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex./11.08.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 9644/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Sentința nr. 9647/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
