Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 15736/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR._/2014
Ședința publică din data de 6 octombrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: N. F. B.
GREFIER: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul D. D. C. in contradictoriu cu pârâtele S. V. si S. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si la a doua strigare, se constata lipsa parților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constata că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța, pentru a da posibilitate parților sa depună la dosarul cauzei concluzii scrise si pentru legala constituire a completului a amânat succesiv pronunțarea pentru astăzi 06.10.2014.
INSTANȚA
Deliberând, retine ca prin cererea formulata de reclamantul D. D. C. si înregistrata la data de 04.07.2012 se solicita pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa fie obligata parata S. V. la plata sumei de 6000 lei reprezentând c/val. chiriei încasate in mod nelegal începând cu data de 30.06._12 asupra imobilului construcție noua neînscrisa in cartea funciara compusa din parter cu o camera de 8,60 mp, baie de 3,30 mp, hol de 2,10 mp si etaj compus din baie de 2,80 mp si 3,85 mp camera 18,20 mp si 19,72 mp si balcon 4,81 mp situat in Cluj-N., ..16 atribuit in proprietatea sa prin Decizia Civila nr. 320/A/2011 a Tribunalului Cluj precum si sa fie obligata parata la plata dobânzii legale aferente debitului începând cu data punerii in întârziere prin notificarea expediata la data de 19.06.2012 si pana la achitarea efectiva si integrala a sumei solicitate precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii sale, reclamantul arata ca este proprietarul imobilului potrivit Deciziei civile nr.320/2011 a Tribunalului Cluj dar cu toate acestea parata a continuat sa încaseze chiria aferenta acestuia deși a notificat-o. Prin răspunsul la notificare parata S. R.(?) recunoaște ca a încasat chirie pana la data de 30.06.2012, motiv pentru care solicita obligarea paratelor (?) la plata dobânzii legale.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, 1381, 1382,1385 Cod civil, OG nr.13/2011.
La data de 16.07.2012 reclamantul a înregistrat o precizare a acțiunii sale in sensul ca suma solicitata este de 6000 euro si nu 6000 lei (f.26).
Parata S. V. a înregistrat întâmpinare la data de 28.09.2012 (f.29-30) prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a sa susținând ca nu ea a închiriat partea respectiva din imobil începând cu data de 30.06.2011 si in consecința nu ea a primit suma de bani cu titlu de chirie.
La data de 15.11.2012 reclamantul a înregistrat extindere si precizare de acțiune (f. 40-42) prin care a chemat-o in judecata in calitate de parata si pe numita S. R. pentru plata sumei de 6000 euro si dobânda legala.
Parata S. R. a formulat întâmpinare la data de 29.11.2012 (f.46-49) prin care a susținut ca este inadmisibila introducerea sa in cauza pe calea unei extinderi de acțiune in condițiile in care acțiunea introductiva de instanța se refera strict la parata S. V.. Totodată, susține ca ea nu datorează vreo suma de bani împreuna cu parata S. V. deoarece ea este cea care a închiriat imobilul iar cu prețul chiriei a achitat ratele la cele patru bănci cu care erau încheiate contracte de împrumut inca din timpul casatoriei sale cu reclamantul, aspect reținut si in cuprinsul Deciziei civile invocate de către reclamant unde s-a arătat ca la data de 30.06.2011 reclamantul nu ii mai datorează nici o suma cu privire la ratele deja achitate iar in continuare ratele vor fi achitate de către in cotele stabilite, de 76,44% reclamantul si 23,66% ea. Recunoaște faptul ca si după data de 30.06.2011 imobilul a fost închiriat unei persoane fizice dar prețul chiriei a fost de 900 lei /luna in perioada 01.07._12 si de 500 lei/luna in perioada 01.03._12, după data de 01.07.2012, imobilul nemaifiind închiriat. Astfel, suma totala perceputa cu titlu de chirie a fost de 7200 lei si nu de 6000 euro. Dar din aceasta suma trebuie scăzute cheltuielile deductibile in cuantum de 500 lei rezultând 6700 lei iar din aceasta suma impozitul pe chirie in suma de 1072 lei, rezultând un venit net de 5628 lei. Ca urmare a faptului ca reclamantul in continuare nu a achitat ratele aferente, a achitat ea, începând cu 01.07.2012 suma de 1454 euro la BRD si 500 lei la Banca Transilvania. Din aceste sume, daca se scade cota aferenta ce-i revenea reclamantului, de 76,44 %, rezulta ca mai are de achitat reclamantului suma de 383 lei.
In consecința, a formulat si o cerere reconvenționala prin care solicita a se constata intervenirea compensației de plin drept intre suma de 7200 lei obținuta cu titlu de preț a chiriei si suma de 6817 lei achitata cu titlu de rate bancare, pana la concurenta sumei mai mici, in sensul lichidării judiciare a sumei de 6817 lei precum si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, au fost invocate disp. art. 1616 si urm. Cod civil.
Întrucât aceasta din urma cerere a fost anulata ca netimbrata la data de 27.02.2013 parata a mai înregistrat o cerere reconvenționala (f.106) prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 5245 lei achitata cu titlu de rate bancare.
In ședința publica din 02.10.2013 instanța a pus in discuția parților si respins excepția lipsei calității procesual pasive a paratei S. V. (f.163-164).
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri si proba interogatoriului.
Analizând întreg probatoriul administrat in cauza, instanța retine următoarele:
Prin Decizia civila nr. 320/A/30.06.2011 a Tribunalului Cluj (f.12-25) s-a stabilit o cota de contribuție, la masa bunurilor de impartit, a reclamantului de 76,44 % si a paratei S. R. 23,56% fiind dispusa partajarea bunurilor comune in sensul ca reclamantului ii este atribuit imobilul in discuție, fiind înlăturata obligația acestuia de plata a sumei de 8269 lei cu titlu de rate achitate din datoria . Decizia civila nr. 4849/R/23.11.2011 a Curții de Apel Cluj (f.82-92) a fost modificata cota de contribuție a parților, stabilindu-se o contribuție de 60% in favoarea reclamantului si de 40% in favoarea paratei, menținându-se restul dispozițiilor din Decizia Tribunalului Cluj.
In cadrul cererii de lămurire a dispozitivului deciziei Curții de Apel Cluj, prin Încheierea din 19.03.2014 (f.238-239) s-a arătat ca s-au modificat dispozițiile instanței de apel exclusiv cu privire la cotele de contribuție ale parților la dobândirea bunurilor comune si a sultei datorate, arătându-se explicit care sunt dispozițiile menținute din decizia recurata. Rezulta așadar, faptul ca si datoriile comune trebuie achitate in același cuantum de 60% reclamantul si 40% parata întrucât, astfel cum a reținut Tribunalul, chiria este fructul civil al bunului comun al parților si ambele parți, in cota stabilita, raportat la bunurile comune au dobândit si fructele civile si au de achitat astfel si datoria lor . si după pronunțarea hotărârilor judecătorești anterior arătate, imobilul a rămas in posesia paratelor, acestea continuând contractele de locațiune încheiate anterior.
Ca urmare a faptului ca înscrisurile depuse de către parate respectiv contractele de închiriere difereau sub aspectul chiriei încasate si a spațiului ce reprezenta efectiv obiectul contractului de închiriere, s-a solicitat organului fiscal comunicarea contractelor de închiriere înregistrate de către parate. Din înscrisurile comunicate (f. 126-147) a rezultat ca in anul 2010 cele doua parate au încheiat doua contracte de închiriere înregistrate sub nr._ si_ ambele din 12.03.2010 cu numitul B. William Mc D. in calitate de locatar având ca obiect un spațiu de 24 mp si respectiv 30 mp, dar care ca denumire sunt confuze deoarece este menționat atât . .. 2 C respectiv 1 C chiria fiind menționata ca fiind 200 euro in fiecare contract. Este de menționat ca in exemplarul de contract nr._ /12.03.2010 depus de către parata S. R. (f. 108-111) in fila in care apare prețul chiriei acesta este diferit, fiind doar 500 lei (f.110). Ulterior, au fost încheiate acte adiționale, care au fost înregistrate la organul fiscal dar fara a exista nici o mențiune referitoare la care contract sunt actele adiționale, singurul aspect modificat fiind cel referitor la cuantumul chiriei. Din încercarea de coroborare a datelor ar rezulta ca actul adițional la contractul nr._/12.03.2010 a fost înregistrat la organul fiscal sub nr._/22.03.2011 (f.140). cu
Având in vedere aceste lipsuri precum si susținerile tot mai diferite ale paratei S. R. legate de camerele închiriate si respectiv de cuantumul chiriei încasate (f.116,f.121), de aspectele ce rezulta din decizia de impunere pentru plați anticipate 2012 (f.120) si de faptul ca parata S. R. a susținut in înscrisul depus la f. 199 ca mai exista un act adițional la același contract_, înregistrat sub nr._/20.05.2012 (f.127), coroborate cu faptul ca in prezenta cauza interesează doar perioada 30.06._12 si faptul ca nu exista nici o chitanța de încasare a chiriei, instanța va lua in considerare recunoașterile paratei din cadrul interogatoriului administrat de către instanța ( răspuns întrebare nr.5), potrivit cărora in decursul anului in discuție au fost închiriate doua camere, din care pentru o camera s-a încasat o chirie de 900 lei lunar iar pe cealaltă camera s-a încasat chirie in cuantum de 500 lei lunar.
Rezulta astfel, ca in decurs de 1 an, chiria încasata a fost de 16.800 lei. Diferența de suma de pana la 6000 euro solicitata de către reclamant nu a fost dovedita de către acesta.
In ceea ce privește excepția lipsei de interes invocata de către parata S. V., instanța apreciază ca aceasta nu este admisibila deoarece pe de o parte instanța s-a pronunțat asupra calității sale procesuale pasive, precizându-se motivele pentru care se considera ca aceasta trebuie sa ramana in prezentul cadru procesual (excepția lipsei de interes fundamentându-se practic pe aceleași argumente). Pe de alta parte rezulta ca aceasta parata a încheiat in nume propriu si alt contract de închiriere (_/10.01.2013- f.169) ceea ce dovedește ca parata in continuare obișnuiește sa încheie contracte de închiriere, astfel incat creează prezumția ca, in lipsa vreunei mențiuni in cadrul actelor adiționale, ea si-a păstrat calitatea de locator. De asemenea, reclamantul are interes in a ramane improcesuata parata S. V. tocmai pentru ca nu exista o certitudine a persoanei care a încasat chiria si de la care poate fi solicitata, in contextul schimbărilor continue a poziției procesuale a paratelor in încercarea evidenta de a îngreuna orice verificări si de a se sustrage cat mai mult de la plata creanței datorate reclamantului.
Reaua-credința a paratelor rezulta si din faptul ca in încercarea de a-si dovedi pretențiile din cererea reconvenționala formulata de către parata S. R. au fost depuse numeroase chitanțe, in 2 si chiar 3 exemplare precum si chitanțe a unor plați efectuate la Banca Transilvania, in cont personal, fara nici o legătura cu platile legate de datoriile comune. Totodată, deși s-a invocat ca exista datorii comune rezultate din 4 contracte de credit, in realitate, pentru perioada in discuție, au rămas doar 2 contracte, respectiv contractul de credit nr._/29.06.2005 pentru suma de 8000 euro (f.170-177) încheiat cu Banca Transilvania si contractul de credit_ /24.03.2006 pentru suma de 16.800 lei încheiat cu BRD (f.178-185). Acesta din urma a fost vândut la data de 19.12.2012 fiind credit nerestituit, către . (f.244), reclamantul semnând un angajament de plata (f.246) .
In temeiul acestor contracte de credit, parata S. R. a achitat suma de 1454 Euro Băncii Transilvania, pana in noiembrie 2012, ceea ce la un curs mediu de 1 euro= 4,4 lei rezulta plata unei sume de 6397 lei. Către BRD a efectuat plați pana noiembrie 2012 inclusiv in suma de 500 lei. Cu privire la aceste din urma plați, instanța arata ca rata la BRD era de 230,47 lei ( f. 178-185) iar potrivit cotei sale de 40%, parata trebuia sa suporte lunar suma de 92,188 lei. Prin plata unei sume de 50 lei lunar, parata nu isi acoperea nici propria cota de contribuție, astfel incat nu se poate considera ca ar fi efectuat vreo plata in favoarea reclamantului.
In consecința, din suma totala încasata cu titlu de chirie asupra imobilului reclamantului, de 16.800 lei urmează sa se scadă impozitul pe chirie, de 16%, ( pe care reclamantul oricum l-ar datora, neputându-se imbogati cu aceasta suma) ce reprezintă 2688 lei, rezultând 14.112 lei, pentru cealaltă suma invocata de către parata de 500 lei, neexistând nici o justificare.
Din suma achitata de către parata S. R. cu titlu de rate la Banca Transilvania, in suma de 6397 lei, suma datorata de către reclamant, raportat la cota sa de 60% reprezintă suma de 3838 lei.
Pentru toate aceste considerente, instanța, in temeiul art. 1349 C.civ. apreciind ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicita – închiriere si încasare chirie savarsita cu vinovatie, prejudiciul cauzat reclamantului si raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, va admite in parte acțiunea reclamantului si va obliga paratele, in solidar, la plata sumei de 14.112 lei reprezentând contravaloarea chiriei încasate nelegal din închirierea imobilului reclamantului.
Totodată, va admite in parte cererea reconvenționala formulata de parata S. R. împotriva reclamantului si îl va obliga pe acesta la plata sumei de 3838 lei reprezentând cota parte din datoria . parata.
In temeiul art. 1616 C.civ. va compensa datoriile reciproce pana la concurenta celei mai mici dintre ele, respectiv 3838 lei, ramanand ca paratele, sa achite in solidar, potrivit art. 1450 C.civ, suma de 10.274 lei.
Va respinge cererea reclamantului de obligare a paratelor la plata dobânzii legale aferente sumei solicitate ca urmare a faptului ca pentru aceeași perioada era la rândul sau debitor, astfel incat creanța sa este certa, lichida si exigibila, doar odată cu pronunțarea prezentei hotărâri, după operarea compensării.
In temeiul art. 276 C.pr.civ. 1865 având in vedere ca cererile parților au fost încuviințate doar in parte, instanța va compensa cheltuielile de judecata efectuate de către parți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția lipsei de interes invocata de către parata S. V..
Admite in parte acțiunea civila precizata si extinsa formulata de către reclamantul D. D. C. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat D. P. Grosan situat in Cluj-N., . . S. V. si S. R. domiciliate in Cluj-N., .. 16.
Admite in parte cererea reconvenționala formulata de către parata S. R. si in consecința:
- obliga paratele, in solidar, la plata sumei de 14.112 lei reprezentând contravaloarea chiriei încasate nelegal din închirierea imobilului reclamantului.
- obliga reclamantul la plata sumei de 3838 lei reprezentând cota parte din datoria . parata.
Compensează datoriile reciproce pana la concurenta celei mai mici dintre ele, respectiv 3838 lei, ramanand ca paratele, sa achite in solidar, suma de 10.274 lei.
Respinge cererea reclamantului de obligare a paratelor la plata dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Compensează cheltuielile de judecata efectuate de către parți.
Definitiva.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 06.10.2014.
JUDECATOR: GREFIER:
N.-F. B. A. S.
Red./dact:N.F.B.
08.10.2014/ 5 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9580/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
