Pretenţii. Sentința nr. 2223/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2223/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 18857/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2223/2014
Sedința publica din 05.03.2014
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: R. D.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii in dosarul civil nr._, inaintat de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, in contradictoriu cu parata S.C. F. C. S.R.L., avand ca obiect pretentii.
La apelul nominal facut in cauza se constată lipsa părților.
Procedura este legal indeplinită .
S-a facut referatul cauzei dupa care,
Se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 26.02.2014, cand partea prezenta a pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședinta din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotarare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra prezentei cauze civile
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.08.2013, reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a solicitat instanței ca prin hotărâre pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei . la plata sumei de 277,54 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei noiembrie 2011-iunie 2012 precum și penalități de întârziere în cuantum de 37,54 lei calculate până la data de 23.07.2013.
În susținerea cererii reclamanata arată că în raport de prevederile cuprinse în Legea 41/1994, respectiv în HG nr. 977/2003, persoanele juridice cu sediul în România au obligația de a achita o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
În drept, art. 40 alin. 2, 3 Legea 41/1994, HG nr. 977/2003.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 23 septembrie 2013, societatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, solicitând și plata cheltuielilor de judecată ivite în prezentul litigiu.
În susținerea poziției sale procesuale, aceasta a invocat faptul că nu deține și nu a deținut calitatea de beneficiar al serviciului public de radiodifiziune prin urmare nu poate fi obligată la plata contravalorii acestui serviciu.
Aceasta învederează faptul că Hotărările de Guvern nr. 977/2003 și 978/2003 privind taxa pentru serviciu public de radiodifuziune au fost anulate de către instanțe, întrucât acestea vin în contradicție cu prevederile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 deoarece impuneau obligația achitării taxei fără a ține cont de calitatea de beneficiari ai serviciilor.
În același sens aduce la cunoștiința instanței înțelesul noțiunii de beneficiar ca fiind: “persoana care are folos din ceva” arătând că societatea subscrisă nu se poate subsuma acestei noțiuni atâta vreme cât nu are niciun folos de pe urma serviciului respectiv. Mai mult aceasta arată că societatea nu are niciun angajat plus că în același spațiu (care de fapt este un apartament) activează și o alta societate care deține angajati.
În drept, a invocat prev. art. 193, 205 din Codul de procedură civilă, art. 40 alin.3 dn Legea 41/1994.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a anexat înscrisurile anexate de la fila (29-63).
La data de 7 octombrie 2013, societatea reclamana a solicitat ca prezenta cauză să fie judecată potrivit procedurii prevăzute de art. 1025 și urm. din Codul de procedură civilă, completând formularul specific acestei proceduri.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, pentru serviciul public de radiodifuziune prestat în perioada noiembrie 2011-iunie 2012 de către reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în favoarea pârâtei ., au fost emise facturi fiscale în valoare totală de 240 lei.
În cuprinsul facturilor se precizează faptul că neachitarea acestora în termen de 30 de zile de la data scadenței conduce la aplicarea de penalități, începând din prima zi după scadență. În acest sens, au fost calculate penalități de întârziere, până la data de 23.07.103, în cuantum de 37,54.
Instanța constată căpotrivit art. 40 alin. 1 din Legea 41/1994, veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, după caz, din (…) taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune; penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate, iar potrivit alin. 4 cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Prevederile cuprinse în art. 40 alin. 5 reglementează categoriile de persone scutite de la plata taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune, respectiv familiile și persoanele singure care beneficiază de ajutor social lunar, potrivit prevederilor 416 10 201 0 18> Legii nr. 416/2001 asociațiile și fundațiile nonprofit, misiunile diplomatice străine și membrii acestora, persoanele fizice abonate la rețele de radioamplificare, azilurile de bătrâni, unitățile din cadrul instituțiilor care au competențe în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, unitățile de învățământ de stat preșcolar, preuniversitar și universitar, căminele de copii și creșele de stat, pensionarii proveniți din sistemul pensiilor pentru agricultori, ale căror drepturi au fost stabilite în baza legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, pensionarii Societății Române de Radiodifuziune și ai Societății Române de Televiziune, unitățile de cult aparținând cultelor religioase recunoscute din România, precum și alte categorii prevăzute de legi speciale.
Alte scutiri de la plata taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru serviciul public de televiziune decât cele prevăzute prin prezenta lege pot fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi legale, rezulă obligativitatea achitării taxei privind serviciul public de radiodifuziune și televiziune, pentru toate celelalte categorii de persone care beneficiază de aceste servicii. Această interpretare se coroborează cu prevederea cuprinsă în art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994, conform căreia persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994, astfel cum a fost redat mai sus, reiese obligația oricărei persoane juridice să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune în calitate de beneficiar al serviciilor prestate de către reclamantă.
Noțiunea de taxă, definită de către art. 2 alin.1 pct.40 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, reprezintă “suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituție public, serviciul public”
Din coroborarea acestor texte legale, reiese că premisa achitării acestei taxe o reprezintă calitatea de beneficiar efectiv al serviciilor prestate de către S. Română de Radiodifiuziune. În același sens, în ce priveste interpretarea art. 40 alin.3 din Legea 41/1994 s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.448 din 29 octombrie 2013 arătând că “ Astfel, aplicarea dispozițiilor de lege criticate în sensul că obligația de plată a taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune incumbă tuturor persoanelor juridice, cu excepția persoanelor fizice autorizate, și nu este condiționată de deținerea receptoarelor radio/TV, denotă faptul că statuările instanței de contencios constituțional în sensul că "obligația plății acestor taxe este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective sunt nesocotite în practică . Extras din Decizia nr. 448/2013 “
Mai mult decât atât, instanța de contencios constituțional prin aceeași decizie conchide că “ Astfel, Curtea constată că interpretarea și aplicarea dispozițiilor de lege criticate în sensul că obligația de plată a taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune incumbă tuturor persoanelor juridice indiferent dacă acestea sunt sau nu beneficiare ale serviciului public aferent, deci indiferent dacă există sau nu o contraprestație a instituției publice în cauză, vin să nesocotească dispozițiile art. 56 alin. (2) din Constituție.Extras din Decizia nr. 448/2013 ”.
Având în vedere interpretarea fără echivoc pe care instanța de control constituțional o da normei art. 40 alin.3 din Legea 41/1994, mai cu seamă calității de “ beneficiar”, calitate exclusivă în baza căreia persoanele juridice pot fi obligate la plata taxei instituite pentru serviciul de radiodifuziune, instanța constată că sarcina probei în ceea ce privește acest aspect incumbă potrivit regulii generale prevăzută de art.10 din Codul de procedură civilă: “părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură…să își probeze pretențiile și apărările” societății reclamante.
Cu toate acestea, instanța a administrat probele propuse de către pârâta prin care a încercat să demonteze “prezumția simplă a calității de beneficiar” și găsește relevantă în acest sens, depoziția martorului R. M. potrivit căreia în spațiul unde lucrează (respectiv un apartament) se găsește sediul social al reclamantei și sediul social al societății pentru care ea lucrează, respectiv o societate de contabilitate, iar în acest spațiu nu se găsesc aparate radio iar calculatoarele nu au boxe, prin urmare sunt în imposibilitate materială de a asculta radioul.
Mai mult, cele susținute de martora se coroborează cu înscrisurile eliberate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (f.112-117) care astestă că cele două societăți își au sediul social în . ..
Având în vedere faptul că societatea reclamantă nu a probat în nicio forma calitatea de beneficiar efectiv al serviciilor prestate către societatea pârâtă, mai cu seama că societatea pârâtă a încercat de-a lungul timpului să demonstreze faptul că nu deține aparate radio(vezi notificare f.53, realizată în anul 2011 ) iar în fața instanței a probat că atât în prezent cât și în perioada pentru care se solicita plata taxei, în același spațiu existau două societăți, ambele având aceeași structura de conducere, care nu au deținut și nu dețin aparate radio precum nici alte modalități tehnice pentru “a beneficia” de serviciile prestate de societatea reclamantă, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 40 alin.3 din Legea 41/1994.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va respinge cererea de chemare în judecată .
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă va obliga societatea reclamanta la plata cheltuielilor de judecată provocate prin demararea acțiunii, în patrimoniul societății pârâte constând în plata onorariului avocațial redus la suma de 800 lei. Instanța, față de obiectul cauzei constând în pretenții cuantificate în suma de 274 lei, complexitatea acesteia precum și durata ei, rezumată la trei termene de judecată, în conformitate cu art. 451 alin.2 din codul de procedură civilă va proceda la reducerea onorariului avocațial de la suma de 1302 lei la suma de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. Română de Radiodifuziune, cu sediul în București, ..60-64, sector 1 Cod fiscal R. prin reprezentant legal C. Pușcas formulată în contradictoriu ., cu sediul în Cluj N. . ., înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI RO7506960, cu sediul procesual ales la SCA H. si Asociatii, ..7, .. Cluj.
Obliga reclamanta la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocațial redus.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în sedința publica, din 5 martie 2014.
JUDECĂTOR GREFIER
R. D. A. M. Red/Dact /RD /4ex/08.03.2014
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 18-06-2014, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 2014/2014.... → |
|---|
