Plângere contravenţională. Sentința nr. 2692/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2692/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 18690/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2692/2014
Ședința publică din data de 17.03.2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. A. C. în contradictoriu cu intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N., privind procesul verbal de contravenție . nr._/20.07.2013.
La apelul nominal facut în ședință publică se prezintă petentul personal, identificat cu CI . nr._, CNP_, precum și martorul G. A. personal, identificat cu CI . nr._, CNP_, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art. 309 și următoarele C.pr.civ., încuviințează proba testimonială cu audierea martorului G. A. și procedează la administrarea acesteia, depoziția martorului aflându-se consemnată și atașată la fila 66 din dosar.
Apoi, la interpelarea instanței, petentul arată că nu mai are alte probe și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale. Pe fond, învederează că a ieșit cu prietenii în Janis Stuf, a mers la baie și, toaleta fiind foarte murdară, a vrut să ridice capacul cu piciorul. Arată că barmanul a auzit ceva zgomot, a intrat în baie și a crezut că vrea să strice toaleta, motiv pentru care a chemat agenții de pază, care l-au scos afară din club. Apoi, arată că a venit și martorul G. A. care a chemat poliția tocmai pentru a se stabili că nu petentul a stricat toaleta, însă agenții de poliție i-au întocmit proces verbal și nu l-au mai lăsat să intre în club.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.08.2013 sub nr._, petentul C. A. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N., în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenție . nr._/20.07.2013, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
În motivare, petentul a învederat, în esență, că situația de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 3 pct. 1 și 18 din Legea nr. 61/1991 și art. 14 din OG nr. 2/2001.
În probațiune, a anexat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție . nr._/20.07.2013 (fila 4).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru – fila 11.
Legal citată, intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N. a depus întâmpinare – filele 20 – 21, la data de 19.12.2013, prin Serviciul Registratură, prin care a invocat, pe cale de excepție, netimbrarea plângerii, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, a susținut că procesul verbal contestat a fost întocmit în condițiile prevăzute de lege, iar petentul nu a invocat motive de nulitate relativă și nici nu a adus sau propus nicio probă care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 202 C.pr.civ., C.pr.civ., OG nr. 2/2001, Legea nr. 61/1991, republicată.
În dovedire, a depus înscrisuri (filele 22 - 24).
La data de 29.01.2014, prin Serviciul Registratură, petentul a depus răspuns la întâmpinare – filele 29 – 37.
În probațiune, a depus înscrisuri (filele 38 – 48).
În cauză, instanța a administrat și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii M. C. (fila 58), G. G. (fila 59), N. R. B. (fila 60) și G. A. (fila 66).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 20.07.2013 a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul intimatei G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N. procesul verbal de contravenție . nr._ (fila 4), prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravențiilor prevăzute de art. 3 pct. 1 și 18 din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că, în data de 20.07.2013, în jurul orelor 02.04, aflându-se în Club JANIS LA STUF din Piața Unirii nr. 19 din Cluj-N., a refuzat să părăsească incinta localului la cererea îndreptățită a șefului de sală întrucât acesta a distrus wc – ul din localul La Stuf, fiind scos de agenții de ordine ai localului, pe care i-a provocat reintrând de mai multe ori în local, tulburând prin acest fapt ordinea publică; pentru aceste motive, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petent, dar a fost semnat de martorul G. A..
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța constată că, în cauză, nu este incidentă niciuna dintre acestea.
În prezenta cauză, petentul a înțeles să solicite anularea procesului verbal de contravenție întrucât acesta nu i-a fost comunicat în termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii prin poștă, cu aviz de primire, cum impune decizia în interesul legii mai sus menționată, apreciind că a intervenit prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale.
Potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”. OG nr. 2/2001 prevede posibilitatea formulării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, procedură în care poate fi verificată legalitatea și temeinicia întocmirii acestuia.
În baza art. 27 din OG nr. 2/2001 „comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului”.
Conform Deciziei nr. 10 din 10 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiințării de plată în sensul că a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că: modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
În motivarea deciziei antemenționate s-a reținut că, contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale), iar procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, în speță, intimata a depus la dosar dovada comunicării procesului verbal de contravenție – fila 24, respectiv a procesului verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției din data de 26.07.2013 prin afișare la domiciliul petentului, comunicarea procesului verbal de contravenție, în cauză, nefiind realizată prin poștă, cu aviz de primire, ci numai prin afișare la domiciliul contravenientului.
Față de Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța apreciază că intimata avea obligația de a comunica, în baza art. 27 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție întocmit pe numele contravenientului mai întâi, prin poștă, cu aviz de primire și, numai în subsidiar, prin afișare la domiciliul acestuia, în cazul în care nu s-ar fi reușit din diferite motive, comunicarea prin poștă.
În consecință, instanța nu poate decât să constate că, în cauză, procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat petentului în mod legal, urmând a fi analizată, raportat la concluzia trasată, dacă a intervenit sau nu prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Cu privire la problema prescripției executării sancțiunii contravenționale ca urmare a necomunicării actului de constatare și sancționare a contravențiilor în termenul prevăzut de lege, instanța reține că problema prescripției executării sancțiunii contravenționale poate fi analizată și în cadrul plângerii contravenționale întrucât din formularea generală a art. 31 din OG nr. 2/2001 nu rezultă că plângerea se reduce la situațiile în care se poate invoca nulitatea procesului verbal, instanța apreciind că orice viciu al procesului verbal putând fi invocat pe această cale. Consecința directă a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la comunicarea procesului-verbal este prevăzută în art. 14 alin. 3 din OG nr. 2/2001, textul legal stipulând în mod imperativ că executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Având în vedere faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat în cauză nu a fost comunicat petentului cu respectarea dispozițiilor legale (art. 27 din OG nr. 2/2001 și Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) în termenul de o lună impus de art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că a intervenit prescripția executării amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul verbal atacat.
Cu privire la nerespectarea prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001, respectiv faptul că nu i s-ar dat posibilitatea petentului să formuleze obiecțiuni, iar faptele contravenționale reținute în sarcina sa nu ar fi fost descrise în mod corespunzător, instanța constată că în cuprinsul procesului verbal de contravenție, la rubrica alte mențiuni, au fost consemnate de către agentul constatator obiecțiunile petentului, chiar dacă acesta din urmă susține că nu ar fi reale, iar faptele contravenționale au fost descrise în mod corespunzător, așa cum s-a arătat mai sus.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Prin procesul verbal de contravenție s-au reținut în sarcina petentului următoarele: „în data de 20.07.2013, în jurul orelor 02.04, aflându-se în Club JANIS LA STUF din Piața Unirii nr. 19 din Cluj-N., a refuzat să părăsească incinta localului la cererea îndreptățită a șefului de sală întrucât acesta a distrus wc – ul din localul La Stuf, fiind scos de agenții de ordine ai localului, pe care i-a provocat reintrând de mai multe ori în local, tulburând prin acest fapt ordinea publică”.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 61/1991 “constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: pct. 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice; și pct. 18) refuzul consumatorului de a părăsi un local public în care se consumă băuturi alcoolice, după ora de închidere sau la cererea îndreptățită a unui salariat al localului.
Conform declarației martorului G. G. (fila 59 din dosar), într-o seară, în timp ce se afla cu mai mulți prieteni în clubul Janis Stuf din Cluj-N., petentul a fost dat afară pentru că ar fi spart o toaletă, și încercând să se întoarcă în club pentru a vorbi cu managerul, nu a mai fost lăsat să intre, astfel că a plecat acasă, deși era frustrat că l-au dat afară și că nu era vina lui pentru cele întâmplate în club. Apoi, din declarația martorului N. R. B. (fila 60) rezultă că petentul, după ce s-a constatat că ar fi distrus o toaletă din club, a fost dat afară, dar nu a avut un comportament agresiv. În cele din urmă, din declarația martorului G. A. – fila 66, reiese că, în timp ce era angajat al clubului Janis Stuf din Cluj și se ocupa de supravegherea localului, a fost informat că s-a produs o distrugere de bunuri și a constatat că s-a distrus closetul din baia clubului, care din spusele altui angajat al localului, ar fi fost distrus de petent. Din aceeași declarație mai rezultă că în seara respectivă s-au distrus și alte bunuri din local, respectiv pahare, chiuvetă, decorul din local, bunuri care au fost distruse și după plecarea petentului, astfel că în opinia sa, nu petentul a fost cel care a spart toaleta din club. Apoi, martorul a mai declarat că petentul a fost foarte insistent să intre din nou în local, dar nu i s-a mai permis accesul în seara respectivă.
Analizând coroborat declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța constată că situația de fapt reținută prin întocmirea procesului verbal de contravenție nu corespunde realității, petentul nu a avut o atitudine corespunzătoare art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 care să fi tulburat ordinea publică, din declarațiile anterior prezentate rezultând că acesta nu a avut un comportament agresiv, a insistat să intre în local, considerându-se nevinovat, dar nu i s-a mai permis accesul în local. În ceea ce privește refuzul petentului de a părăsi localul la cererea îndreptățită a unui salariat al localului, în cauză, din aceleași declarații, reiese că petentul a fost dat afară din local, a vorbit cu agenții de poliție și când a încercat să intre din nou nu i s-a mai permis accesul, prin urmare, nu se poate reține un refuz al acestuia în a părăsi localul atât timp cât el a ieșit afară pentru a vorbi cu agenții de poliție, care l-au amendat și, ulterior, nu i s-a mai permis să intre în club.
În consecință, în opinia instanței, se impune anularea procesului verbal de contravenție întrucât a intervenit prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul verbal atacat, iar situația de fapt reținută în sarcina acestuia din urmă nu este conformă cu realitatea, prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat fiind răsturnată.
Față de considerentele expuse, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent și va anula procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 20.07.2013 cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale de 1.000 lei.
În baza art. 453 alin. 1 Cpr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. A. C., CNP_, cu domiciliul în Suceava, .. 48, ., ., în contradictoriu cu intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ-N., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 20.07.2013 și exonerează petentul de la plata amenzii de 1.000 lei aplicată prin procesul verbal anulat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 17.03.2014.
Președinte, Grefier,
Red./Dact. B.I.A. 25.03.2014/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 2014/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 8247/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
