Reziliere contract. Sentința nr. 4457/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4457/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 16844/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4457/2014
Ședința publică din data de 29 aprilie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta L. F. în contradictoriu cu pârâta S. E., având ca obiect reziliere contract.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 15.04.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 22.04.2014, iar apoi pentru data de 29.04.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 29.04.2014 reclamanta a depus concluzii scrise, după care:
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 17.07.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus reclamanta L. F. în contradictoriu cu pârâta S. E., s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere certificat sub nr. 198 de av. H. I. la data de 14.11.2008 și a actelor adiționale, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de către pârâtă. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat în esență că, având în vedere că, soțul reclamantei a fost diagnosticat cu cancer în anul 2008 și reclamanta era la rândul ei suferindă, descurcându-se greu cu banii, aceștia au acceptat ca pârâta, în calitate de nepoată de fiică a soțului reclamantei, să aibă grijă de aceștia, în schimbul imobilului situat în Cluj-N., ., ., proprietatea celor doi.
Reclamanta a învederat că, soțul acesteia a decedat în anul 2010, iar din acel moment pârâta nu s-a arătat dispusă să-și îndeplinească obligațiile așa cum și le-a asumat prin convenția din anul 2008. Conform reclamantei, pârâta a plecat în Italia, încă înainte de încheierea antecontractului, fără însă a comunica modalitatea în care se putea lua legătura cu aceasta, deoarece la nr. de telefon cunoscut nu mai răspundea, și nici nu a indicat o persoană de contact.
Potrivit reclamantei, pârâta și-a îndeplinit obligația cât timp soțul acesteia era în viață, ulterior, cu chiu cu vai, pentru câteva luni a achitat medicamentația necesară, și doar după insistențe și rugăminți, din partea reclamantei și a avocatului pârâtei, B. L..
S-a mai arătat că, pârâta i-a solicitat să prezinte bonurile și chitanțele pentru a fi decontate, dar așa cum se cunoaște, nicio farmacie sau instituție medicală nu acordă servicii medicale pe credit, iar pensia de 515 lei a reclamantei, nu îi permite acesteia să achite respectivele servicii, ori neefectuarea investigațiilor medicale îi pun viața în pericol.
Reclamanta a susținut că obligația pârâtei este o obligație de a face cu caracter strict personal, o obligație de zi cu zi, care în caz de neexecutare duce la rezilierea contractului, și pentru că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile, reclamanta a fost nevoită să apeleze la o terță persoană, P. M..
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1635 C.civ.
În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare, antecontract de vânzare-cumpărare și acte adiționale, notificări și corespondența purtată între părți, certificat de încadrare în grad de handicap, anchetă socială, bilet de trimitere, cupon de pensie (f. 6-26).
Prin Încheierea din data de 11.02.2013 și Încheierea nr. 3135/22.03.2013 reclamantei i s-a acordat ajutor public judiciar sub forma scutirii integrale de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.260,3 lei și 5 lei timbru judiciar și sub forma asigurării asistenței juridice din oficiu (f. 60, 97).
Pârâta a depus întâmpinare la data de 11.12.2012 prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea, pârâta a arătat în esență că, acest antecontract și actele adiționale au fost încheiate deoarece se dorea ca bunul să rămână în familie și pentru că, bunicul pârâtei și reclamanta avea nevoie de bani pentru achitarea ratelor la diverse bănci, ratele la bunul în discuție.
Pârâta a menționat că, în speță este vorba de o vânzare-cumpărare cu preț serios, achitat integral, iar în actul adițional din data de 12.05.2010 s-a adăugat faptul că, aceasta nu mai are nicio obligație financiară sau de altă natură față de promitenții vânzători, în afară de asigurarea medicamentelor prescrise, plata cheltuielilor de spitalizare și cheltuielile de înmormântare. S-a învederat că reclamanta nu are dreptul să extindă înțelesul acestei din urmă clauze, o clauză nenumită, cu caracter subsidiar, ce reprezintă atât o obligație de a da, cât și o obligație de a face, nefiind strict o obligație de întreținere.
Totodată, s-a mai arătat că, o parte din bunul în discuție intră în masa succesorală a bunicului ei, pârâta fiind unica moștenitoare a acestuia, iar în privința nerespectării clauzei nenumite s-a precizat că, reclamanta este în culpă, deoarece îndeplinirea obligațiilor presupune și concursul reclamantei.
Potrivit pârâtei, aceasta s-a interesat de medicamentele de care avea nevoie reclamanta, la medicul de familie, și i-a trimis acesteia sume în avans, pe care reclamanta le-a ridicat, inclusiv a apelat la serviciile avocatului B. L. pentru a-și putea îndeplini obligațiile față de reclamantă.
În final, s-a mai menționat că, reclamanta este o persoană pensionată și asigurată în sistemul CNSAS, astfel că, atât medicamentele, cât și spitalizarea sunt în parte suportate de stat, iar pe de altă parte, reclamanta i-a solicitat anumite servicii, nejustificate contractual, cum ar fi un însoțitor, și a făcut afirmații neadevărate, în condițiile în care aceasta avea nr. de telefon al pârâtei din Italia și din România.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 C.pr.civ., art. 969 și urm. C.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depus de părți, proba cu interogatoriul reclamantei (f. 143-146), interogatoriul pârâtei (f. 155-162), proba cu martorii Tomos Normeta (f. 176), N. C. I. (f. 177), B. L. (f. 306), V. E. (f. 307), S. V. (f. 325).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta și soțul acesteia L. Aladar au cumpărat locuința și anexele la aceasta, situată în Cluj-N., ., jud. Cluj, compusă din 2 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 29,68 mp, o boxă de 8 mp și împrejurimi, de la Consiliul Local al Municipiului Cluj-N., prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/09.01.2008, la prețul de 14.674 lei, ce urma să fie achitat în rate lunare cu dobândă în 20 de ani, cu un avans achitat de 2.300 lei (f. 6-7).
La data de 14.11.2008 a fost încheiat un antecontract de vânzare cumpărare atestat sub nr. 198 de avocat H. I., prin care reclamanta și soțul acesteia, bunicul pârâtei, s-a obligat să vândă pârâtei imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/09.01.2008, de mai sus, la prețul de 17.026 euro, cu rezerva dreptului de uzufruct viager și cu obligația de încheiere în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare a nudei proprietăți, după expirarea termenului de 10 ani de la data dobândirii imobilului de către promitenții-vânzători.
Conform acestui antecontract, pârâta a achitat un avans de 2.700 euro, în rate lunare de câte 300 euro, din luna martie 2008 și până în luna noiembrie 2008, iar restul de preț de 14.326 euro, urma să fie achitat tot în rate lunare a câte 320 euro și o rata de 246 euro, specificându-se că imobilul a fost dobândit de promitenții-vânzători la prețul de 14.674 lei plus dobânda legală de 4.615 lei și că suma lunară de 320 euro acoperă atât ratele lunare către Consiliul Local cât și ratele pentru alte credite contractate de promitenții-vânzători.
În cadrul acestui antecontract s-a menționat expres și obligația pârâtei, ca după achitarea integrală a prețului, să asigure toate medicamentele în caz de boală prescrise de medicul de familie și de către medicii specialiști, plata cheltuielilor de spitalizare în caz de nevoie, înmormântarea cu păstrarea tradițiilor locului (f. 8-9).
Prin actul adițional la acest antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.11.2008 și atestat sub nr. 205 de avocat H. I., părțile au convenit majorarea prețului contractului cu 3.000 lei, sumă achitată de pârâtă în vederea lichidării unui credit contractat de reclamantă și soțul ei, și pentru plata cheltuielilor de întreținere (f. 10).
La data de 24.03.2010 a fost încheiat un alt act adițional la antecontractul de mai sus, atestat sub nr. 8 de avocat N. I. (fostă H.) prin care s-a menționat că prețul final al imobilului promis este de 18.084,48 euro, prețul fiind majorat cu suma de 280,88 euro, sumă utilizată pentru achitarea diferenței de preț pentru contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Consiliul Local, diferență rezultată în urma măsurătorilor de actualizare a cărții funciare a imobilului.
În final, potrivit actului adițional din data de 12.05.2010 atestat sub nr. 12 de același avocat, s-a stipulat expres că, prețul final al imobilului a fost achitat integral de pârâtă, și să aceasta din urmă, are în continuare obligația de a asigura toate medicamentele în caz de boală prescrise de medicul de familie și de către medicii specialiști, plata cheltuielilor de spitalizare în caz de nevoie, înmormântarea cu păstrarea tradițiilor locului, iar aceasta nu mai are nicio obligație financiară sau de altă natură față de promitenții-vânzători, care își rezervă dreptul de uzufruct viager, și anume, aceștia au dreptul să locuiască în imobil până la decesul lor (f. 11-12).
La data de 28.06.2010, soțul reclamantei și bunicul pârâtei a decedat (f. 56, 230), iar potrivit declarației martorei N. I., avocatul care a atestat antecontractul și actele adiționale, la scurt timp după acest deces, la circa trei săptămâni de la înmormântare, reclamanta i-a spus martorei că nu mai este de acord cu înțelegerea făcută cu pârâta și dorește să-i pună capăt, cu toate că, conform martorei, pe parcursul încheierii antecontractului și a actelor adiționale, părțile se aflau într-o relație bună. Martora a mai relatat instanței că, aceasta a explicat părților drepturile și obligațiile ce decurg din actele intervenite între acestea, inclusiv faptul că reclamanta poate locui până la sfârșitul vieții în imobil, iar pârâta are obligația să le achite medicamentele, cheltuielile de spitalizare și de înmormântare (f. 177).
Din coroborarea actelor medicale de la dosar rezultă că reclamanta este încadrată în grad de handicap grav, cu indemnizație de însoțitor, fiindu-i foarte slăbită vederea, fiind diabetică și având hipertensiune arterială (f. 19, 22, 49, 50, 74, 221-222). Totodată, reclamanta a fost internată în data de 18.06.2013 cu diagnosticul de tulburare de personalitate polimorfă decompensată depresiv (f. 310). Potrivit declarației martorului S. V., fostul medic de familie al reclamantei (f. 325), medicamentele necesare reclamantei erau în parte compensate și în parte gratuite, aspect ce se coroborează și cu rețetele și bonurile de la dosar, depuse chiar de reclamantă, din care reiese că prețul acestor medicamente era de 18 lei, 45 de lei, fiind în mare parte compensate (f. 49, 50), chiar și examenul CT (f. 24) fiind decontat de CAS. Totodată, și martora T. Normeta (f. 176) a menționat de sume împrumutate reclamantei de 20 lei, 50 lei, 100 lei, despre care instanța poate reține că ar fi fost date pentru medicamente, dar nu poate reține că ar fi fost și utilizate în acest scop, însă cel puțin cele declarate converg spre faptul că sumele ce trebuiau achitate în completare de către reclamantă pentru medicamente ar fi în jur de 30-60 lei, deoarece în mare parte reclamanta beneficia de gratuitate, după cum și martora V. E. a precizat de o suma de 30 lei pentru analizele de diabet (f. 307).
Din recunoașterile reclamantei (f. 143-144) se desprinde faptul că, aceasta a considerat că pârâta și-a asumat pe lângă obligația de achitare a medicamentelor și a cheltuielilor de spitalizare, dar în egală măsură și obligația de întreținere a reclamantei, așteptându-se ca pârâta să o ajute în gospodărie și să nu fie nevoită să apeleze la alte persoane. Această percepție a reclamantei este confirmată și de martora V. E. (f. 407) care a arătat că reclamanta era nemulțumită de faptul că, pârâta nu se îngrija de ea, fiind normal, ca în schimbul locuinței reclamanta să fie vizitată și ajutată de pârâtă.
Conform înscrisurilor de la filele nr. 205, 231-260 de la dosar, pârâta și-a îndeplinit obligația de achitare a medicamentelor lunare necesare față de reclamanta și soțul ei până la decesul acestuia din urmă, iar apoi s-a ocupat și a achitat toate cheltuielile de înmormântare a soțului reclamantei, inclusiv cheltuielile pentru parastase.
Mai mult, după moartea soțului reclamantei, pârâta s-a interesat la medicul de familie al reclamantei, de medicamentele de care avea nevoie reclamanta și de prețul acestora, fapt susținut de declarația martorului S. V., care în același timp a mai relatat instanței că, reclamanta s-a prezentat la cabinetul său de cel mult două ori după moartea soțului ei, după cum rezultă și din fișa de consultație a reclamantei (f. 2221-222).
Mai apoi, pârâta i-a trimis reclamantei, în intervalul 30.07.2010 – 08.02.2011, sume de bani de 30 lei, 40 lei, 50 lei, lunar, conform înscrisurilor de la filele nr. 207-217 din dosar, necontestate de reclamantă, pentru medicamentele lunare necesare reclamantei. Totodată, pârâta urmând sfatul avocatei care a redactat și atestat antecontractul de vânzare-cumpărare (f. 177), în fața dorinței reclamantei de pune capăt înțelegerii părților, comunicate de reclamantă martorei N. I., și întrucât pârâta lucra în străinătate, aceasta a apelat la serviciile unui avocat și a notificat-o pe reclamantă în perioada 13.01.2011 – 17.02.2011 să prezinte rețete de la medici pentru medicamentele necesare (f. 13, 14, 16), respectiv să se prezinte la cabinetul avocatului cu dovada achiziționării medicamentelor pe luna precedentă pentru a putea fi achitată contravaloarea medicamentelor pentru luna în curs.
Astfel, declarația martorului B. L. (f. 306) susține afirmațiile pârâtei, martorul fiind avocatul cel care a apelat pârâta și care a vizitat-o pe reclamantă, informând-o cu privire la datele de contact ale sale. Din declarația acestui martor reiese că reclamanta s-a prezentat la cabinetul său la aproximativ un an după vizita lui, iar aceasta i-a prezentat spre decontare chitanțe în valoare de 30 lei - 37 lei, sume ce i-au fost decontate și aspect ce confirmă încă o dată, aceea că valoare medicamentelor necesare era în jurul sumelor pe care pârâta i le-a trimis reclamantei în intervalul 30.07.2010 – 08.02.2011.
Din răspunsurile reclamantei la notificările trimise de pârâtă (f. 15, 18) rezultă că reclamanta i-a solicitat pârâtei cheltuieli privind CT – cerebral, ori cheltuieli cu plata persoanelor care să o însoțească pe reclamantă la spital, cu toate că, potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap, reclamanta beneficiază de indemnizație de însoțitor, iar analiza CT era decontată de CAS, după cum, și investigațiile medicale noi ce i se solicitau reclamantei, trebuiau efectuate doar peste un an și era vorba doar de un examen oftalmologic (f. 18, 19), și nicidecum de o . investigații medicale.
În drept, instanța reține că prezentul litigiu este supus dispozițiilor vechiului Cod civil, raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011.
Instanța arată că, în speță reclamanta solicită rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare și a actelor adiționale încheiat între părți, iar prin prisma naturii acestor acte juridice, calificarea juridică este aceea a unui contract nenumit, fiind întemeiată susținerea pârâtei privind aplicarea regulilor generale prevăzute de art. 1020 – 1021 C.civ., care reglementează materia rezoluțiunii ori rezilierii contractelor.
Astfel, pentru fi întemeiată cererea de rezoluțiune ori reziliere a contractului trebuie îndeplinite anumite condiții, și anume, ca una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.
De la bun, început instanța subliniază faptul că, în cauză nu este vorba de un contract de întreținere, ci de un contract nenumit, de natură mixtă, respectiv o promisiune de vânzare-cumpărare cu o clauză nenumită privind uzufructul viager al promitenților-vânzători și o altă clauză nenumită privind asigurarea tuturor medicamentele în caz de boală prescrise de medicul de familie și de către medicii specialiști, plata cheltuielilor de spitalizare în caz de nevoie, înmormântarea cu păstrarea tradițiilor locului, dar care nu se confundă cu obligațiile asumate de întreținător prin contractul de întreținere, de vreme ce, părțile au convenit în mod expres întinderea obligației pârâtei, iar obligația nu privea și prestarea de către pârâtă, în natură, cele necesare traiului în tot timpul vieții reclamante.
Deși, în mod evident reclamanta face o confuzie în privința acestui aspect, după cum reiese din interogatoriul acesteia și chiar din cererea de chemare în judecată, în care reclamanta afirmă că, pârâta trebuia să aibă grijă de cei doi soți în schimbul imobilului, instanța observă că, în ultimul act adițional la antecontract s-a stabilit fără echivoc că, pârâta nu mai avea nicio obligație financiară sau de altă natură față de promitenții-vânzători. Mai mult, obligația pârâtei era stabilită de așa natură încât să nu lase loc de interpretare, în sensul de a se asigura întreținerea, chiar și pentru o persoană fără pregătire medie, dar mai ales că, această clauză a fost explicată reclamantei de avocatul de a atestat aceste acte. De aceea, instanța reține ca nefondate orice susțineri legate de o eventuală neîndeplinire a obligație ide întreținere a pârâtei, atâta timp cât, o astfel de obligație nu a făcut obiectul convenției părților.
Prin urmare, culpa în interpretarea greșită a întinderii acestei clauze aparține reclamantei, iar această interpretare a condus în opinia instanței la o atitudine a reclamantei ce s-a îndepărtat de obligația de bună-credință de care trebuie să dea dovadă orice parte în executarea unui contract.
Instanța apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile privind neexecutarea obligației și culpa debitorului cerute pentru a se dispune rezilierea, deoarece pârâta a depus diligențele necesare pentru a-și îndeplini una din obligațiile asumate, aceea a asigurării tuturor medicamentele în caz de boală prescrise de medicul de familie și de către medicii specialiști, plata cheltuielilor de spitalizare în caz de nevoie, înmormântarea cu păstrarea tradițiilor locului, și totodată nu poate fi reținută nici culpa acesteia, când a încetat să își mai îndeplinească această obligație fiindcă reclamanta nu a depus acte justificative, respectiv prescripții medicale.
În primul rând, trebuie subliniat faptul că, eventuala neexecutarea invocată de reclamantă este una parțială, deoarece pârâta a achitat întreg prețul stabilit de părți, acela de 18.084,48 euro, și de asemenea a achitat contravaloarea medicamentelor necesare promitenților-vânzători până la decesul soțul reclamantei, apoi a achitat toate cheltuielile de înmormântare, și a continuat să achite reclamantei cel puțin până în luna februarie 2011 contravaloarea medicamentelor.
Instanța consideră că obligația pârâtei de asigurare a tuturor medicamentele în caz de boală prescrise de medicul de familie și de către medicii specialiști, plata cheltuielilor de spitalizare în caz de nevoie presupune în mod rezonabil și concursul reclamantei în aducerea ei la îndeplinire, cel puțin prin asigurarea unei comunicări, deci a unei obligații de bună-credință și de cooperare, fiind vorba de anumite informații ce trebuiau furnizate pârâtei pentru ca aceasta să asigure plata tratamentului medical al reclamantei, clauza de mai sus referindu-se expres la medicamente prescrise, deci trebuiau să existe și să se prezinte prescripții medicale. Ori, reclamanta la scurt timp, după decesul soțului ei și bunicului pârâtei, a și comunicat avocatului, care a asistat părțile la încheierea antecontractului, de intenția sa de a pune capăt înțelegerii părților, ceea ce denotă o atitudine contrară celei de cooperare. Cu toate că, reclamanta a invocat anumite violențe din partea familiei pârâtei, aceasta nu a făcut dovada susținerilor sale, deoarece organele de cercetare penală au reținut că amenințarea nu există (f. 263-264), iar contextul în care a intervenit așa-zisa amenințare rămâne discutabilă în lipsa dovezilor concrete.
Astfel, pârâta a fost cea care a depus diligențele pentru a se interesa la medicul de familie al reclamantei de medicamentele necesare, și în consecință, i-a și trimis sume de bani acesteia, sume de bani de natură să acopere costurile lunare ale medicamentele, în condițiile în care o parte din acestea erau compensate ori reclamanta beneficia de gratuitate. După cum s-a arătat în starea de fapt, suma lunară a medicamentelor se ridica la aproximativ 30 lei - 60 lei, iar pârâta a probat că, timp de mai bine de șase luni i-a trimis banii necesari reclamantei, și în acest mod și-a îndeplinit obligația asumată, contrar celor susținute de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în sensul că, doar cu „chiu cu vai” și la insistențele martorului B. Laslzo, martor care nu a confirmat acest aspect, ci dimpotrivă, acesta a relatat la rândul său, faptul că pârâta i-a trimis bani reclamantei, ori că acesta i-a dat bani reclamantei, iar apoi pârâta i-a returnat.
În același timp, reclamanta cunoștea încă de la încheierea antecontractului că pârâta lucra în străinătatea, după cum rezultă chiar din cererea de chemare în judecată, astfel că, din nou afirmațiile reclamantei sunt fără temei, întrucât la început persoana de contact a fost avocatul care a asistat părțile în redactarea antecontractului, iar apoi, avocatul B. Laslzo a fost cel care a și căutat-o pe reclamantă și i-a dat datele de contact ale sale, motiv pentru care, reclamanta a avut posibilitatea de a lua legătura cu pârâta.
Reiterând cele de mai sus, pârâta și-a asumat față de reclamantă doar obligația de a-i asigura toate medicamentele în caz de boală prescrise de medicul de familie și de către medicii specialiști, plata cheltuielilor de spitalizare în caz de nevoie, iar pentru a-și respecta obligația, pârâta a manifestat preocupare și s-a interesat de medicamentele prescrise de medicul de familie pentru reclamantă, i-a trimis banii necesari, timp de mai multe luni, apoi însă, pârâta i-a solicitat acte justificative reclamantei, aspect considerat injust de reclamantă, raportat la aceea că, plata medicamentelor și a spitalizării trebuiau făcute înainte de obținerea chitanțelor.
Instanța consideră că, solicitarea pârâtei de a i se prezenta dovada achiziționării medicamentelor pe luna precedentă, pentru a putea fi achitată contravaloarea medicamentelor pentru luna în curs, a reprezentat o solicitare rezonabilă, susținută în primul rând de clauza contractuală care se referă la medicamente prescrise, deci trebuiau să existe rețete eliberate de medici, ce trebuiau prezentate de reclamantă, iar apoi justificată de aceea că, deși reclamanta a încasat sumele lunare trimise de pârâtă, totuși nu a depus niciun fel de act în dovedirea achiziționării efective ale medicamentelor și a urmării tratamentului, cu atât mai mult cu cât, îndoiala pârâtei privind eliberarea rețetelor și felul în care au fost cheltuiți acești bani a fost confirmată și de medicul de familie al reclamantei, care a precizat că reclamanta s-a prezentat la cabinetul său doar de două ori după moartea soțului reclamantei, aspect relevat și de fișa de consultații. Ori, acest din urmă fapt vine să infirme susținerile reclamantei privind gravitatea bolilor sale, și a punerii în pericol a vieții ei. Totodată, în mod obișnuit, pacientul trebuie să se prezinte la medicul de familie, care notează toate investigațiile efectuate de medicii specialiști și apoi eliberează și rețetele necesare. De aceea, în mod întemeiat pârâta i-a solicitat acte doveditoare reclamantei, pentru a se asigura că aceste medicamente sunt într-adevăr prescrise, conform clauzei asumate, deci datorate de pârâtă.
Instanța remarcă că, reclamanta s-a limitat la simple susțineri nedovedite, aceasta nu a depus la dosar înscrisuri prin care să demonstreze medicamentele prescrise de medici și neachitate de pârâtă, dimpotrivă, așa cum s-a reținut în starea de fapt, examenul CT necesar era decontat de CAS, iar reclamanta beneficiază de indemnizație de însoțitor, lăsând la o parte faptul că, pârâta nu și-a asumat o obligație de îngrijire permanentă, și în cele din urmă, pârâta a fost aceea care a continuat să țină legătura cu reclamanta.
Astfel, instanța reține că, în speță nu poate fi reținută neîndeplinirea obligației de către pârâtă, dar mai ales, nu poate fi reținută culpa acesteia, care inițial și-a îndeplinit obligația asumată, dar apoi, în mod rezonabil și justificat a solicitat și concursul reclamantei, tocmai pentru a se asigura că eventuale sume de bani decontate reprezintă contravaloarea medicamentelor prescrise, deoarece doar această obligație trebuia respectată, nu și plata altor sume, de natură a asigura întreținerea reclamantei, întrucât obligația de întreținere nu incumbă pârâtei. Instanța apreciază că, în cauză culpa pârâtei nu poate rezulta din solicitarea de prezentarea a unor rețete, bilete de trimitere, bilete de internare care să releve cheltuielile ce trebuie suportate de aceasta, atâta timp cât, reclamanta nu a depus la dosar probe din care să rezulte că medicamentele prescrise se ridică la sume de 50 lei ori chiar la sume de mai mari de 50 lei, ori altfel spus care să întrunească definiția de medicamente prescrise ori rețete, ci doar două chitanțe și patru prescrieri medicale, cu toate că, aceasta a susținut că a apelat la alte persoane pentru banii necesari medicamentelor.
Totodată, condiția privind culpa pârâtei nu este îndeplinită, întrucât îndeplinirea obligației asumate de pârâtă presupunea, raportat la specificul obligației, și concursul reclamantei de a colabora cu pârâta și în speță de a dovedi cel puțin că i-au fost prescrise lunar medicamente de medici, însă aceasta nu a depus astfel de rețete lunare ori bilete de internare care să susțină nevoia și necesitatea sumelor de bani pe care pârâta trebuia să le achite și care să conducă spre concluzia neîndeplinirii obligației de asigurare a medicamentelor și cheltuielilor de spitalizare.
Instanța arată că, pentru a se dispune rezilierea unui contract, trebuie analizată și gravitatea neexecutării obligațiilor, iar în prezenta cauză, pretinsa neexecutare este una minimă și neesențială raportat la cele două chitanțe și patru prescrieri medicale (f. 49, 50, 74, 311) și în contextul în care pârâta și-a îndeplinit în mare parte obligațiile asumate, ținând seama în plus și de faptul că, aceasta a întreprins și diligențele necesare pentru îndeplinirea obligației.
Prin prisma celor expuse, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile privind neîndeplinirea obligației de către debitorul obligației, și mai cu seamă, eventuala neexecutare după luna martie 2011, nu este imputabilă pârâtei, instanța apreciază neîntemeiată acțiunea reclamantei și o va respinge ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic și principiul disponibilității, precum și împrejurarea că, pârâta pentru a-și susține poziția procesuală a achitat onorariu avocatului în valoare de 2.000 lei (f. 36), instanța va obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 23 O.U.G. nr. 51/2008 instanța va dispune avansarea onorariului avocatului din oficiu, R. O. M., în sumă de 500 lei, din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta L. F. cu domiciliul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu pârâta S. E. cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 11, ..
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 500 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției d-nei R. O. M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. T. C. O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex/30.05.2014
| ← Evacuare. Sentința nr. 2116/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 8168/2014.... → |
|---|
