Somaţie de plată. Hotărâre din 02-10-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 14562/211/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ORDONANTA CIVILA NR. 9916/2014
Sedinta publica din data de 02 octombrie 2014
Instanta constituita din:
P.: B.-T. G.
GREFIER: M. P.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind creditoarea ., in contradictoriu cu debitoarea S. A. SILV-ALIM, având ca obiect somație de plată.
La La apelul nominal facut in sedinta publica, la prima strigare, se constata lipsa partilor.
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la a doua strigare, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Verificându-și competența conform prevederilor art. 131 C.pr.civ, instanța constată că este competentă general, material și teritorial sa judece pricina.
Instanța in temeiul dispozitiilor art. 237, alin. 1 Cod pr. civila, declara deschisa cercetarea judecatoreasca a procesului.
Instanța, in baza dispozitiilor art. 258 Cod pr. civila, raportat la art. art. 255 Cod pr.civila, incuviinteaza proba cu inscrisurile depuse la dosar, apreciind ca este legala, concludenta si pertinenta pentru justa solutionare a cauzei.
În temeiul art. 244 Cod pr. civila, instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 Cod pr. civila, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
În temeiul art. 394, alin. 1 Cod pr. civila, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cerereade chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 30.06.2014 sub nr._, creditoarea M. SRL a chemat în judecată pe debitoarea S. Agricolă Silv-Alim, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de somare a debitoarei și obligarea acestuia la plata sumei de 26.596,69 lei reprezentând contravaloare debit neachitat, plus penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere până la plata inegrală a debitului, și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, creditoarea a arătat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 213/19.03.2013 în baza căruia a furnizat diverse produse debitoarei și a emis facturi fiscale nr. CJMED1941/17.06.2013, nr. CJMED2019/01.08.2013, nr. CJMED2043/28.08.2013, nr. CJMED2111/03.12.2013 dar debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise. Creditoarea menționează că pârâta a recunoscut debitul datorat și a menționat că îl va achita eșalonat conform tranzacției încheiate la 01.04.2014 dar nu și-a îndeplinit această obligație.
Creditoarea a mai arătat că penalitățile sunt datorate în baza art. 4.11 din contractul încheiat de părți.
Creditoare apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1.013 si urm. C.p.c., pentru a-i fi admisă cererea de chemare în judecată, creanța dedusă judecății fiind certă, lichidă și exigibilă.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și urm C.p.c.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei (f. 5).
În probațiune, creditoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 6-26).
Debitoarea, deși legal citată nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru formularea poziției procesuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între creditoarea M. SRL și debitoarea S. Agricolă Silv-Alim, s-a încheiat contractul nr. 213/19.03.2013 (f.6). Obiectul contractului îl reprezintă vânzarea-cumpărarea produselor Vitafort comercializate de către creditoare, descrise în facturile emise de către aceasta pe baza comenzilor înaintate de către cumpărătoarea-debitoare. În derularea contractului au fost emise facturile fiscale nr. CJMED1941/17.06.2013 în cuantum de 21.276,54 lei din care există un debit neachitat în valoare de 3.567,78 lei (f.13), nr. CJMED2019/01.08.2013 în valoare de 1.432,20 lei (f.15), nr. CJMED2043/28.08.2013 în valoare de 16.527,59 lei (f.16), nr. CJMED2111/03.12.2013 în valoare de 5.069,12 lei (f.17). Debitul restant în cuantum de 26.596,69 lei este recunoscut de către debitoare având în vedere tranzacția de eșalonare plată din data de 01.04.2014 (f.18)
Fața de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente condițiile prevăzute de art. 1013 și urm. C.p.c.
Conform art. 1013 C.p.c, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art. 1.014.alin. 1 C.p.c. creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Potrivit art. 1.015 C.p.c., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.014 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, la cerere se anexează și dovada comunicării somației prevăzute la art. 1.014 alin. (1) sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă. În cauză creditorul s-a conformat acestor dispoziții.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative : 1. existența unei obligații care să aibă ca obiect plata unei sume de bani 2. născute dintr-un contract civil, 3. creanța având ca obiect plata unei sume de bani să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulat de creditoare. Analizând, așadar, obiectul somației de plată rezultă că prima condiție este îndeplinită deoarece creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata unei sume de bani.
În ceea ce privește cea de a doua condiție respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, respectiv certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței creditoarei, instanța constată îndeplinită această condiție raportat la dispozițiile art. 662 C.proc.civ. și coroborat și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Față de împrejurarea că, în speța de față, creditoarea - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 10, 249 C.p.c, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza înscrisurilor confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea îl avea față de creditoare.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, în baza art. 1021 alin. 2 C.p.c. va admite cererea creditoarei și va obliga debitoarea la plata sumei de 26.596,69 lei reprezentând contravaloare debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile contractuale, respectiv pct. 4.11 din contractul nr. 213/19.03.2013 (f.6), încheiat între părți, potrivit căruia în cazul în care cumpărătorul nu achită contravaloarea facturilor emise în termen de 15 zile de la emiterea lor acesta datorează penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere calculate la valoarea sumei restante începând cu prima zi calendaristică după expirarea termenului de plată acordat pentru fiecare factură. Potrivit pct. 4.6. facturile scadente vor fi considerate acelea care depășesc termenul de plată acordat de 15 zile de la emiterea lor.
Potrivit art. 1535 alin. (1) N.C.C., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu..
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 N.C.C., iar în conformitate cu art. art. 1535 alin. (1) N.C.civ., potrivit cărora „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”. Așadar, în privința obligațiilor având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile pentru curgerea penalităților de întârziere, aferente debitului principal, în valoare de 0,5% pe zi de întârziere, penalități ce se vor calcula de la data scadenței fiecărei facturi până la achitarea integrală a debitului conform art. 628 alin. 2 C.proc.civ., și va obliga debitoarea la plata acestora către creditoare.
În conformitate cu prevederile art. 1021 alin. 2, 3 C.p.c., având în vedere data exigibilității debitului, instanța va fixa un termen de 15 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 C.proc.civ., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Potrivit art. 452 C.p.c. partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. În prezenta cauză, creditoarea a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Creditoarea a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces pentru suma de 200 lei, reprezentând taxă de timbru (f.5), onorariu avocat în cuantum de 620 lei (f.25).
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe debitor la plata către creditoare a sumei de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată, formulată de creditoarea M. SRL, cu sediul în Cluj-N., . nr. 153, jud. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea S. Agricolă Silv-Alim, cu sediul în Baraolt, piața Libertății nr. 28, jud. C..
Somează debitoarea la plata sumei de 26.596,69 lei, reprezentând contravaloare debit neachitat, plus penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, penalități ce se vor calcula de la data scadenței fiecărei facturi până la achitarea integrală a debitului conform art. 628 alin. 2 C.proc.civ., plus cheltuieli de judecată în cuantum de 820 lei, către creditoare în termen de 15 zile de la comunicare.
Prezenta ordonanță de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2903/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1972/2014. Judecătoria... → |
|---|
