Somaţie de plată. Încheierea nr. 6983/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 6983/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 10530/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 6983/2013
Ședința publică din data de 01 iulie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea .. în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. CONSTRUCȚII S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 24.06.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 01.07.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 394, art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.05.2014 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, creditoarea .. în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. CONSTRUCȚII S.R.L., emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 9.052,36 lei cu titlu de debit neachitat și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi calculate de la data scadenței și în continuare până la data plății efective. Totodată creditoarea a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între părți au existat de-a lungul timpului raporturi juridice constând în prestarea de către aceasta a unor servicii de reparații auto, fiind încheiate două contracte în temeiul cărora s-au emis cele două facturi fiscale depuse la dosar, care însă nu au fost achitate, cu toate că, debitoarea s-a prezentat la ședința de informare și s-a obligat să achite obligațiile sale.
S-a mai precizat că, în temeiul contractului, debitoarea datorează și penalități de întârziere.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1013-1024 C.pr.civ.. art. 1027, art. 1538 și urm. C.civ.
În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: contracte (f. 6, 7, 9, 10), proces verbal de recepție a lucrării (f. 7), facturi fiscale (f. 8, 11), invitație și acord de mediere (f. 12, 13).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 5).
Debitoarea a depus întâmpinare la data de 20.06.2014 prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, deoarece aceasta a contestat încă de la emitere cele două facturi fiscale, fiindcă s-a calculat de două ori franșiza pe eveniment, deși a existat doar un eveniment, fiind contestată și franșiza de 1.500 euro, întrucât mașina era nou cumpărată, dar a fost considerată second-hand. Totodată, s-a mai învederat că, între părți au mai existat discuții și cu privire la acoperirea cheltuielilor privind vopsitul jantelor, deoarece creditoarea nu i-a prezentat condițiile de asigurare, pentru a cunoaște că acestea nu sunt incluse în prețul asigurării.
În privința acordului de mediere s-a precizat că acesta a fost semnat doar în considerarea faptului că, reprezentantul debitoarei a înțeles că trebuie să semneze că este de acord cu aceste facturi, însă sumele vor putea fi solicitate de la asigurător pe baza poliței casco.
Debitoarea a mai arătat că factura fiscală emisă în aceeași zi cu cea în valoare de 8.052,35 lei a fost achitată de aceasta, însă celelalte două facturi au făcut obiectul discuțiilor între părți, conform corespondenței electronice depuse la dosar și proba o poate face doar cu martori.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205, art. 1020, art. 1021 C.pr.civ.
În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: poliță de asigurare, decont de prime, facturi fiscale, contract de vânzare-cumpărare, corespondență electronică (f. 25-43).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază cererea neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, între creditoarea, în calitate de prestator și debitoare, în calitate de beneficiar s-au încheiat două contracte de service nr._/1/02.12.2013 și_/2/18.02.2013 în temeiul cărora au fost emise facturile fiscale nr. CJAW6058842/10.12.2013 în valoare de 1.000,01 lei și nr._/06.03.2013 în valoare de 8.052,35 lei.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 1020 alin. 1 C.pr.civ., dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților, iar în cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere.
Totodată, conform art. 1020 alin. 2 C.pr.civ., dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.
Astfel, prin prisma dispozițiilor legale anterioare coroborat cu faptul că, respectarea dreptului la apărare al debitoarei presupune administrarea unor probe solicitate de debitoare, dar cu caracter inadmisibil în această procedură, însă admisibile în cadrul procedurii de drept comun și luând în considerare că, sumele pretinse prin facturile fiscale reprezintă în mare parte contravaloarea franșizei, respectiv suma de 6.479,84 lei, și nu contravaloarea efectivă a reparațiilor, ceea ce presupune o analizare și a raporturilor juridice stabilite între părți dincolo de simplele servicii de reparații auto, instanța apreciază neîntemeiată cererea creditoarei.
Instanța consideră că, prin prisma obiecțiunilor formulate de debitoarea, care prezintă aparența de veridicitate tocmai prin aceea că, în speță nu se solicită doar plata reparațiilor auto ci și contravaloarea franșizei, iar din contractele de service reiese existența unor dosare de daună în baza cărora s-a efectuat reparația și a unei polițe de asigurare, prezenta cererea presupune și o analiză a altor drepturi și obligații, care însă depășesc prezentul cadru procesual. Mai trebuie subliniat faptul că, deși reprezentantul legal a semnat înscrisul intitulat acord de mediere, contestarea acestuia presupune analiza pe fond și administrarea unor probe suplimentare pentru a răspunde în mod întemeiat la aceste apărări, chestiuni însă care se pot realiza doar pe calea dreptului comun, mai ales că în invitația la mediere se vorbea doar de achitarea serviciilor de reparații auto și nu de alte sume cu titlu de franșiză, ori alte servicii, ceea ce putea da naștere la neînțelegeri din partea celeilalte părți.
În plus, mai sunt și aspectele litigioase legate de perceperea de două ori a franșizei și cea privind efectuarea inspecției de risc, care de aceeași manieră presupun administrarea unor probe suplimentare, probe a căror necesitate reiese din mențiunea în primul contract, în sensul posibilității ridicării mașinii după primirea acceptului de plată de la asigurător, ceea ce conduce spre discutarea calității de debitor, și din mențiunea în al doilea contract cu privire la obligația de plată a sumei 1.500 euro de către debitoare, ceea ce conduce spre discuția privind temeiul acestei obligații, și toate în final spre inadmisibilitatea tranșării lor în procedura ordonanței de plată.
Față de acestea, în temeiul art. 1020 alin. 1 și 2, art. 1023 alin. 2 C.pr.civ., instanța constată existența unor aspecte legate de raporturile dintre părți, în baza cărora au fost emise facturile fiscale, ce necesită abordarea fondului raporturilor juridice stabilite între părți, fapt ce contravine procedurii sumare a ordonanței de plată, având în vedere caracterul specific, de verificare sumară a fondului, soluția urmând a fi cea de respingere a cererii, deoarece altfel s-ar transforma procedura ordonanței de plată într-o veritabilă acțiune de drept comun.
În consecință, în temeiul art. 1020 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată prezenta cerere de emitere a ordonanței de plată pentru facturile fiscale nr. CJAW6058842/10.12.2013 în valoare de 1.000,01 lei și nr._/06.03.2013 în valoare de 8.052,35 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, debitoarea pentru a-și pregăti și susține apărarea a achitat onorariul avocațial în cuantum de 1.000 lei (f. 45), instanța reținând culpa procesuală a creditoarei va dispune obligarea acesteia din urmă să plătească debitoarei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea .. cu sediul procesual ales la S.C.A. S. și Asociații în Cluj-Napoa, .. 7, jud. Cluj în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. CONSTRUCȚII S.R.L. cu sediul în Cluj-N., ., ..
Obligă creditoarea să plătească debitoarei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare pentru creditoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea în anulare și motivele se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 iulie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex/01.08.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3333/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3244/2014.... → |
|---|
