Somaţie de plată. Sentința nr. 4721/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4721/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 6295/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4721/2014
Ședința Publică din 07.05.2014
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat în examinare pronunțarea hotărârii în acțiunea civilă formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea . SA , în litigiul având ca obiect ordonanță de plată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 30 aprilie 2014, încheiere ce face parte din prezenta horărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 07.05.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 26.03.2014 sub nr._ /2013, creditoarea . a chemat în judecată pe debitoarea R. 16 F. SA solicitând instanței admiterea acțiunii și pe cale de consecință emiterea unei ordonanțe de plată, prin care să oblige debitoarea în termen de 10 zile de la comunicare la plata sumei de_,77 lei reprezentând debit neachitat, a sumei de 4127,80 lei reprezentând garanție de bună execuție, a sumei de 1751, 25 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,06% pe zi până la data introducerii cererii și în continuare până la data plății efective, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilr de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între părți s-a încheiat contractul cadru de prestări servicii nr. 130/3037/03.10.2013 cu actele adiționale nr. 1/09.10.2013 ș nr. 2/10.12.2013 în baza căruia creditoarea a prestat în favoarea societății debitoare lucrări de realizare fundații și execuție pardoseli industriale din beton în schimbul unui preț total de 18.592 euro plus TVA, preț majorat ulterior cu suma de 2100 euro plus TVA.
Deși debtoarea a recepționat calitativ și cantitativ lucrările fără obiecțiuni la data de 05.12.2013, aceasta nu a achitat diferența de preț potrivit facturilor fiscale emise în termen de 60 zile de la semnarea procesului verbal de recepție a lucrărilor.
Mai mult, debitoarea a comunicat un extras de cont la data de 20.02.2014 prin care a recunoscut și acceptat la plată încă o dată debitul imputat.
Față de pasivitatea debitoarei, creditoarea a calculat penalități de întârziere și a demarat procedurile judiciare de recuperare a creanței, somând-o pe debitoare să își îndeplinească propriile obligații contractuale asfel cum au fost arătate, inclusiv virarea sumei de 4127,80 lei reprezentând garanția de bună execuție de 5% din valoarea Contractului.
Creditoarea a apreciat că raportat la aceste aspecte sunt întrunite toate condițiile legale în vederea emiterii ordonanței de plată, fiind vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, creditoarea a invocat prevederile art. 1013 și urm, C.pr.civ., art. 662 și 628 C.civ., art. 1270 C.civ.
În probațiune, au fost depuse la dosar în copie: contract cadru de prestări servicii nr. 130/3037 din 03.10.2013 (f. 9-13), act adițional nr. 1/09.10.2013(f. 14), act adițional nr. 2/10.12.2013 (f.15), proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 05.11.2013 (f. 16), proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 05.12.2013 (f. 17), facturi fiscale (f.22-25), calcul penalități (f.26), somație (f. 27-31), dovadă înmânare (f. 32), facturi (f. 33-35), împuternicire avocațială (f. 36).
Cererea a fost legal timbrată potrivit art. 6 alin. 2 OUG nr. 80/2013 cu taxă judiciară în cuantum de 200 lei, după cum rezultă din chitanța . nr._/26.03.2014 (f. 2).
Debitoarea, deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a desemnat reprezentant în fața instanței pentru a formula apărări.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Între părțile prezentului litigiu s-au derulat raporturi comerciale concretizate în încheierea contractului cadru de prestări servicii nr. 130/3037 din 03.10.2013 (f. 9-13) modificat prin actul adițional nr. 1/09.10.2013 (f. 14), respectiv actul adițional nr. 2/10.12.2013 (f.15) în baza căruia creditoarea . a prestat în favoarea debitoarei R. 16 F. SA lucrări specifice de execuție pardoseli industriale din beton, debitoarea obligându-se să achite prețul contractului în condițiile stabilite la art. 4 din contractul cadru, respectiv suma de 9.296 euro plus TVA cu titlu de avans până la data de 09.10.2013 și diferența de preț în termen de 60 zile de la semnarea procesului verbal de recepție finală a lucrărilor.
În urma încheierii contractului cadru creditoarea a emis factura fiscală . nr. 2172/04.10.2013 pentru suma de_,52 lei din care debitoarea a achitat la scadență suma de_ lei rămânând un rest neachitat în sumă de 6183,52 lei.
Prin actele adiționale menționate părțile au convenit suplimentarea lucrărilor de fundații și stabilirea unui preț suplimentar de 700 euro, respectiv 1400 euro plus TVA.
Ca urmare a semnării proceselor verbale de recepție la terminarea lucrărilor din data de 05.11.2013, respectiv 05.12.2013 (f. 16-17) și recepționării calitative și cantitative a lucrărilor fără obiecțiuni de către debitoare creditoarea a emis pe numele debitoarei facturile fiscale . nr. 2248/19.12.2013, nr. 2249/1912.2013 și nr. 2250/19.12.2013 (f. 23-25) pentru suma de_,25 lei, însă debitoarea nu și-a îndeplinit obligația corelativă de plată.
În aceste condiții, ținând cont și de regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea și întrucât debitoarea în speță nu a făcut proba achitării sumei stabilite prin acordul părților, astfel cum impun prevederile art. 249 Cod de procedură civilă, instanța reține că debitoarea R. 16 F. SA nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația în discuție.
În conformitate cu prevederile art. 1013 alin.1 din Noul Cod de procedura civila, procedura ordonanței de aplată se aplică creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
În ceea ce privește natura actului încheiat între părți, respectiv contractul cadru de prestări servicii nr. 130/3037 din 03.10.2013, instanța apreciază că acesta are natura juridică a unui contract civil și prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 1013 alin.1 din Noul Cod de procedura civilă.
Analizând condițiile prevăzute de textul normativ menționat, instanța constată că acestea sunt îndeplinite în mod cumulativ pentru următoarele considerente:
Sub aspectul certitudinii creanței, instanța reține că, potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță. În speță, creditoarea pretinde executarea de către debitoare a obligației de plată a sumei de_,77 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, respectiv a sumei de 4127,80 lei reprezentând garanție de bună execuție. Această creanță își are originea în contractul cadru de prestări servicii nr. 130/3037 din 03.10.2013 încheiat între părți și însușit de acestea prin semnătură și ștampilă, în baza căruia au fost emise facturile fiscale . nr. 2172/04.10.2013, nr. 2248/19.12.2013, nr. 2249/1912.2013 și nr. 2250/19.12.2013.
Factura comercială are natura juridică a unui înscris sub semnătură privată care face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei. Însă în condițiile în care factura este acceptată la plată de către destinatar ea face dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul ei.
În speță, facturile fiscale arătate au fost însușite de către societatea debitoare prin semnare și ștampilare, și prin urmare, pot face prin sine dovada existenței unor raporturi juridice certe între părți. Mai mult aceste facturi au avut la bază convenția – contractul cadru de prestări servicii nr. 130/3037 din 03.10.2013 – care a fost semnată de către ambele societăți și care exprimă astfel voința juridică a acestora. De asemenea, contravaloarea serviciilor prestate de către creditoare a fost determinată anticipat prin contract, în sensul că s-a stabilit obligația beneficiarului de a achita prețul total al lucrărilor de_ euro plus TVA, preț majorat prin actele adiționale nr. 1/09.10.2013, respectiv nr. 2/10.2.2013 cu suma de 2100 euro plus TVA, astfel încât facturile fiscale arătate reprezintă, în fapt, transpunerea obligațiilor contractuale asumate prin contract de către părți.
În ceea ce privește suma de 4127, 80 lei reprezentând garanție de bună execuție, instanța reține că potrivit art. 4.3 din contractul cadru părțile au convenit constituirea unei garanții de bună execuție a contractului în favoarea beneficiarului prin virarea de către beneficiar a 5% din valoarea contractului într-un cont de garanții deschis pe numele prestatorului la Banca Transilvania pe o durată de 3 ani de la data recepției lucrărilor.
Înscrisurile mai sus menționate se coroborează și cu atitudinea procesuală a debitoarei care nu a contestat existența raportului juridic invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor sale și nu a formulat întâmpinare, împrejurare pe care instanța, în temeiul art. 1018 alin. 3 C.pr.civ. o apreciază ca fiind o recunoaștere a pretențiilor creditoarei.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței, conform art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din actele însușite de către debitoare, respectiv contractul de prestări servicii coroborat cu facturile fiscale emise de către creditoare și cu situația plăților parțiale efectuate de către debitoare, conform cărora debitul restant este de_,77 lei reprezentând debit restant, respectiv 4127,80 lei reprezentând garanție de bună execuție.
Referitor la condiția exigibilității creanței, instanța reține că, potrivit art. 4.2 din contractul cadru, debitoarea avea obligația de plată a prețului contractului astfel: 9296 euro plus TVA cu titlu de avans până la data de 09.10.2013, iar diferența de preț într-un termen de 60 zile de la semnarea procesului verbal de recepție finală a lucrărilor.
În baza acestor dispoziții contractuale debitoarea a emis la data de 04.10.2013 factura fiscală . nr. 2172 având scadența la data de 09.10.2013, iar în urma semnării procesului verbal final de recepție din data de 05.12.2013, facturile fiscale . nr. 2248/19.12.2013, nr. 2249/1912.2013 și nr. 2250/19.12.2013 cu data scadenței în 17.02.2014.
Având în vedere data scadenței facturilor fiscale arătate, dată specificată pe fiecare factură în parte, până la momentul introducerii cererii / 26.03.2014 aceste termene de plată s-au împlinit în mod evident.
Referitor la obligația de constituire a garanției de bună execuție în cuantum de 0,5% din valoarea contractului, instanța reține că din moment ce părțile nu au prevăzut un termen pentru executarea acestei obligații, debitoarea avea obligația virării sumei de bani de îndată, potrivit art. 1495 C.pr. civ. respectiv la data recepției finale a lucrării, 05.12.2013, termen care de altfel, este avut în vedere și în stabilirea duratei garanției de bună execuție – 3 ani de la data recepției finale a lucrărilor.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de 1751,25 lei, calculate asupra debitului de_,77 lei, instanța reține că și raportat la acestea sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă. Astfel, din contractul de prestări servicii încheiat între părți reiese că părțile au stabilit la art. 8.1 că pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin prezentul contract sau pentru executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a acestor obligații, partea în culpă datorează celeilalte părți o penalitate de 0,06% pe zi de întârziere începând cu prima zi lucrătoare după data scadenței calculate la valoarea sumei de plată restante, fără ca totalul penalizărilor să depășească cuantumul sumei asupra cărora au fost calculate.
Având în vedere că solicitarea creditoarei de acordare a penalităților de întârziere este întemeiată, conform prevederilor legale și contractuale amintite, coroborate cu tabelul de calcul depus la fila 26 din dosar, instanța urmează să admită această cerere și să oblige debitoarea la plata către creditoare a sumei de 1751,25 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului restant în sumă de_,77 lei calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la data de 25.03.2014.
Totodată, instanța reține că prejudiciul constând în lipsa de folosință a sumei restante se produce în continuare în patrimoniul creditoarei și față de cererea expresă a acesteia, instanța urmează a obliga debitoarea în continuare la plata penalităților de întârziere aferente debitului neachitat, în cuantumul convenit în contract, respectiv 0,06% pe zi de întârziere, în continuare, ulterior date de 25.03.2014 și până la momentul achitării efective a sumei restante, fără însă ca totalul penalizărilor să depășească cuantumul sumei asupra cărora au fost calculate, respectiv_,77 lei.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează ca, în baza art. 1021 alin 1 Cod procedură civilă, să admită cererea creditoarei și să emită o ordonanță care să conțină somația debitoarei la plata către creditoare a sumei de _,77 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, banii urmând a fi virați în contul IBAN RO74 BTRL P130 N755 16XX, a sumei de 4127,80 lei reprezentând garanția de bună execuție de 5% din valoarea Contractului, banii urmând a fi virați în contul nr. Escrow IBAN RO10 BTRL RONG BE00 N755 1602, a sumei de 1751,25 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere aferente debitului neachitat în cuantum de_,77 lei calculate până la data de 25.03.2014 și în continuare până la plata efectivă a întregului debit datorat, fără ca totalul penalizărilor să depășească cuantumul sumei asupra cărora au fost calculate, respectiv_,77 lei.
În ceea ce privește termenul de plată, în temeiul art. 1021 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța va stabili un termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe pentru executarea de bunăvoie a obligației de plată de către debitoare.
Referitor la cererea cerditoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța constată că aceasta a solicitat obligarea debitoarei la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, a taxelor de notificare în cuantum de 74,40 lei și a onorariului avocațial în cuantum de 1200 lei.
Analizând această cerere instanța urmează a o admite doar în parte, în sensul acordării taxei judiciare de timbru și a taxei de notificare, față de înscrisurile justificative depuse la dosarul cauzei, însă va acorda un onorariu parțial în cuantum de 500 de lei pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, aceasta din urmă trebuind să facă dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului (art. 452 C.pr.civ.).
Prin urmare, fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse si sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă potrivit art. 453 Cod procedură civilă, culpa procesuală a celeilalte părți, ceea ce înseamnă că acel contract, încheiat de partea care a câștigat procesul, cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul, în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv iar sancțiunea care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Reducerea cuantumului în care urmează a fi suportate, de către partea aflată în culpă procesuală, cheltuielile de judecată făcute de către partea adversă, constituie, în legătură cu onorariul avocațial, o formă de angajare indirectă a răspunderii civile delictuale a titularului cererii privind cheltuielile de judecată, sub aspectul exercițiului abuziv al dreptului acestuia de a solicita cheltuielile de judecată, față de prevederile art. 12 Cod procedură civilă.
În lumina dispozițiilor art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța beneficiază de prerogativa de a micșora onorariile avocaților, ori de câte ori va constata motivat că sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Această posibilitate acordată instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.
Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În prezenta cauză, instanța reține că reducerea onorariului avocațial în cuantum de 1200 de lei solicitat de către creditoare se impune în raport de următoarele elemente: obiectul și complexitatea cauzei, natura acesteia, conduita procesuală a părților, durata cazului, timpul si volumul de muncă solicitat pentru executarea mandatului primit.
Astfel, în privința complexității cauzei, instanța constată că aceasta este una simplă, care nu necesită utilizarea unor elemente deosebite de drept, durata procesului a fost de asemenea scurtă, cererea fiind soluționată la primul termen de judecată. Totodată, nu a fost necesară conlucrarea cu experți sau alți specialiști și nici efectuarea unor calcule astfel că un onorariu ridicat la suma solicitată nu este justificat.
În continuare, instanța reține că aplicarea art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă nu afectează în nici un fel contractul de asistență juridică care își produce pe deplin efectele între părți ci instanța doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea adversă. Această soluție este în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta considerând cu privire la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, că „ acestea urmează să fie recuperate de partea care a câștigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil „, având în vedere rolul judecătorului în desfășurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și muncii depuse de avocat (cauza Nielsen si Johnsen împotriva Norvegiei, cauza S. si Pârcalab împotriva României, cauza Almeida, Garret si alții contra Portugaliei).
Având în vedere situația din prezenta cauză precum și motivele expuse mai sus, instanța reține că societatea creditoare și-a încălcat obligația de a-și exercita drepturile cu bună-credință astfel cum aceasta este impusă de art. 12 Cod procedură civilă, prin solicitarea unui onorariu avocațial disproporționat raportat la natura litigiului, această faptă atrăgând răspunderea civilă delictuală. Diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti debitoarea reprezintă tocmai prejudiciul suferit de către debitoare ca urmare a abuzului de drept săvârșit de societatea debitoare.
Pentru aceste considerente instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocațial, a sumei de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței . nr._/26.03.2014 (f. 2) și a sumei de 74,40 lei reprezentând taxă notificare potrivit facturii fiscale nr. 1219/05.03.2014 (f.33).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea S.C. A. G. S.R.L., cu sediul în Cluj N., .. 8, jud. Cluj, având număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_, C. RO15578216, cu sediul proecsual ales la Cabinet avocat N. C. – Cluj N., Calea Dorobanților, nr. 76, ., în contradictoriu cu debitoarea S.C. R. 16 F. S.A., cu sediul în Cluj N., .. 2-4, jud. Cluj, având număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_, C. RO_, având ca obiect emiterea ordonanței de plată.
Somează debitoarea ca în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească creditoarei suma de_,77 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, banii urmând a fi virați în contul IBAN RO74 BTRL P130 N755 16XX.
Somează debitoarea ca în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească creditoarei suma de 4127,80 lei reprezentând garanția de bună execuție de 5% din valoarea Contractului, banii urmând a fi virați în contul nr. Escrow IBAN RO10 BTRL RONG BE00 N755 1602.
Somează debitoarea ca în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească creditoarei suma de 1751,25 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere aferente debitului neachitat în cuantum de_,77 lei calculate până la data de 25.03.2014.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a penalităților de întârziere în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere aferente debitului neachitat în cuantum de_,77 lei ulterior datei de 25.03.2014 și până la plata efectivă a întregului debit datorat, fără ca totalul penalizărilor să depășească cuantumul sumei asupra cărora au fost calculate, respectiv_,77 lei.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 774,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în sumă de 200 lei, taxă notificare în sumă de 74,40 și onorariu avocațial în sumă de 500 lei.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile creditoarei privind obligarea debitoarei la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocațial.
Cu drept de cerere în anulare, pentru ambele părți, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei sentințe civile. Cererea în anulare se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi 07.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/21.07.2014
Red.I.G.D.
Tehnored.I.G.D.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 25-09-2014, Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
