Somaţie de plată. Sentința nr. 1702/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1702/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 473/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1702/2014
Ședința publică de la 20.02.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea . SRL, având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând la verificarea competenței sale potrivit art. 131 al. 1 C.pr.civ., instanța constată, în baza art.1015 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ., că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză.
Instanța observă că debitoarea, la data de 17.02.2014 prin fax, la data de 18.02.2014 prin serviciul registratură, respectiv la data 18.02.2014 prin fax, a depus întâmpinare la dosarul cauzei(f. 100-106), prin care a solicitat respingerea, în parte, a acțiunii formulate de către reclamanta creditoare, menținând în sarcina ei numai debitul principal, fără penalități de întârziere.
Instanța, în temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 10.01.2014 sub nr._, creditoarea ., cu sediul în București, ., corp 1, parter, cam. 4, Sector 1, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în Cluj N., Calea Mǎnǎștur nr. 70, ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de_,99 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise, precum și a sumei de 4947,20 lei cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate până la data de 08.01.2014, respectiv a cheltuielilor de judecatǎ ocazionate de soluționarea cauzei, în cuantum de 696 lei.
În motivarea cererii formulate, creditoarea a indicat, în esențǎ, cǎ în baza contractului nr. 1216 din data de 01.10.2003, a prestat în favoarea debitoarei servicii de medicina muncii, însă contravaloarea acestora nu a fost achitată, deși termenul de plată s-a împlinit, iar facturile emise au fost comunicate debitoarei și recepționate de aceasta. Totodată, s-a învederat că există o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitoare, care a fost somată să treacă la executarea obligației asumate, aceasta datorând și penalități de întârziere, conform art. 3.4 din contract, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv prevederile C. Civ.
În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 5 - 93 ).
Cererea formulatǎ a fost legal timbratǎ, fiind anexatǎ chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 7 ).
Debitoarea, legal citată, a depus întâmpinare la 17.02.2014 ( f. 100 ), prin care a relevat că ultimele 29 de facturi emise de către creditoare nu au mai fost achitate, dată fiind starea actuală de criză și, totodată, a precizat că este de acord cu debitul principal în cuantum de_,99 lei, pe care urmează a-l achita. În ce privește penalitățile de întârziere pretinse de către creditoare, s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, situația generală economică nepermițându-i și acest efort financiar.
În drept, s-au invocat prevederile art. 1018 din C. proc. civ.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din contractul nr. 1216 din data de 01.10.2003 ( f. 11 - 15 ) și din actele adiționale nr. 1 din 01.09.2005 ( f. 16 - 18 ), nr. 2 din 01.06.2006 ( f. 21 - 22 ), nr. 3 din 24.10.2008 ( f. 23 - 24 ) și nr. 4 din 15.01.2009 ( f. 25 ), între părțile litigiului de față s-au derulat raporturi convenționale materializate prin prestarea de către societatea creditoare a unor servicii specifice de medicina muncii, respectiv a unor examene clinice suplimentare și investigații în favoarea debitoarei, după cum reiese din clauza 1 a contractului ( f. 11 ), valoarea finală a pachetului de servicii convenit fiind stabilită prin actul adițional nr. 4 din 15.01.2009 ( f. 25 ). În ce privește obligațiile asumate de către pârâta debitoare, din cuprinsul clauzei 5.1 a convenției perfectate rezultă că aceasta din urmă s-a angajat a achita contravaloarea serviciilor prestate, în cuantumul și la termenele stipulate ( f. 13 ), părțile stabilind că facturile corespunzătoare serviciilor oferite pe bază de abonament urmează a fi emise în avans, până pe data de 25 a lunii anterioare celei de referință, cu obligația pentru beneficiar de a trece la achitarea acestora în termen de 5 zile calendaristice, potrivit clauzei 3.3 ( f. 12 ). Pe de altă parte, pentru ipoteza în care plata sumelor datorate nu s-ar realiza la scadență, s-a convenit că beneficiarul datorează prestatorului penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate la valoarea facturilor neachitate, începând cu a zecea zi lucrătoare de la data emiterii facturilor și până la plata integrală, așa cum reiese din clauza 3.4 a convenției perfectate ( f. 12 ).
În derularea relației contractuale, astfel cum a fost conturată prin convenția perfectată, reclamanta creditoare a emis facturile nr._ din data de 25.06.2011, pentru suma de 396,30 lei, scadentă în 5 zile de la primire ( f. 33 - 34 ), nr._ din data de 25.07.2011, pentru suma de 346,31 lei, scadentă în 5 zile de la primire ( f. 35 - 36 ), nr._ din data de 25.08.2011, pentru suma de 348,40 lei, scadentă în 5 zile de la primire ( f. 37 - 38 ), nr._ din data de 26.09.2011, pentru suma de 335,96 lei, scadentă în 5 zile de la primire ( f. 39 - 40 ), nr._ din data de 25.10.2011, pentru suma de 319,90 lei, scadentă în 5 zile de la primire ( f. 41 - 42 ), nr. MEDBERC20114036 din data de 25.11.2011, pentru suma de 322,09 lei, scadentă la 05.12.2011 ( f. 43 - 44 ), nr. MEDBERC20114342 din data de 28.12.2011, pentru suma de 300,80 lei, scadentă la 05.01.2012 ( f. 45 - 46 ), nr. MEDBERC20114645 din data de 25.01.2012, pentru suma de 321,33 lei, scadentă la 06.02.2012 ( f. 47 ), nr. MEDBERC20114949 din data de 25.02.2012, pentru suma de 339,58 lei, scadentă la 25.02.2012 ( f. 48 - 49 ), nr. MEDBERC20115285 din data de 26.03.2012, pentru suma de 358,44 lei, scadentă la 06.04.2012 ( f. 50 - 51 ), nr. MEDBERC20115638 din data de 25.04.2012, pentru suma de 359,09 lei, scadentă la 20.05.2012 ( f. 52 - 53 ), nr. MEDBERC20115963 din data de 25.05.2012, pentru suma de 366,23 lei, scadentă la 06.06.2012 ( f. 54 - 55 ), nr. MEDBERC20116281 din data de 25.06.2012, pentru suma de 366,18 lei, scadentă la 10.07.2012 ( f. 56 - 57 ), nr. MEDBERC20116601 din data de 25.07.2012, pentru suma de 399,02 lei, scadentă la 25.08.2012 ( f. 58 - 59 ), nr. MEDBERC20116892 din data de 25.08.2012, pentru suma de 385,44 lei, scadentă la 25.09.2012 ( f. 60 - 61 ), nr. MEDBERC20120173 din data de 25.09.2012, pentru suma de 388,52 lei, scadentă la 25.10.2012 ( f. 62 ), nr. MEDBERC20120498 din data de 25.10.2012, pentru suma de 411,78 lei, scadentă la 25.11.2012 ( f. 63 - 64 ), nr. MEDBERC20120817 din data de 26.11.2012, pentru suma de 390,10 lei, scadentă la 26.12.2012 ( f. 65 - 66 ), nr. MEDBERC20121131 din data de 27.12.2012, pentru suma de 380,39 lei, scadentă la 27.01.2013 ( f. 67 - 68 ), nr. MEDBERC20121435 din data de 25.01.2013, pentru suma de 376,02 lei, scadentă la 25.02.2013 ( f. 69 - 70 ), nr. MEDBERC20121746 din data de 25.02.2013, pentru suma de 376,51 lei, scadentă la 25.03.2013 ( f. 71 - 72 ), nr. MEDBERC20122047 din data de 25.03.2013, pentru suma de 380,86 lei, scadentă la 25.04.2013 ( f. 73 - 74 ), nr. MEDBERC20122291 din data de 25.04.2013, pentru suma de 356,58 lei, scadentă la 25.05.2013 ( f. 75 - 76 ), nr. MEDBERC20122598 din data de 25.05.2013, pentru suma de 375,18 lei, scadentă la 25.06.2013 ( f. 77 - 78 ), nr. MEDBERC20122876 din data de 25.06.2013, pentru suma de 370,71 lei, scadentă conform contractului ( f. 79 - 80 ), nr. MEDBERC20123133 din data de 25.07.2013, pentru suma de 361,13 lei, scadentă conform contractului ( f. 81 - 82 ), nr. MEDBERC20123388 din data de 26.08.2013, pentru suma de 310,12 lei, scadentă conform contractului ( f. 83 - 84 ), nr. MEDBERC20123634 din data de 25.09.2013, pentru suma de 330,66 lei, scadentă conform contractului ( f. 85 - 86 ) și nr. MEDBERC20123886 din data de 25.10.2013, pentru suma de 329,36 lei, scadentă conform contractului ( f. 87 - 88 ), care au fost comunicate debitoarei, fiind eliberate de către reclamanta creditoare în condițiile clauzei 3.3 din contract ( f. 12 ).
Totuși, deși serviciile individualizate prin facturile anterior menționate au fost efectiv prestate debitoarei, totuși contravaloarea acestora nu a fost integral achitată, așa încât se înregistrează, în prezent, un debit restant de_,99 lei.
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește cauza de față, instanța constată că prima dintre cerințele mai sus enunțate este întrunită, câtă vreme nu poate fi negată împrejurarea că societatea creditoare deține o creanță constând în obligația de plată a unei sume de bani, obligație la care este ținută debitoarea. Astfel, s-a evidențiat mai sus că între părțile litigiului s-au derulat relații contractuale în temeiul cărora s-au prestat anumite servicii debitoarei, astfel cum au fost individualizate prin contractul nr. 1216 din data de 01.10.2003 ( f. 11 - 15 ) și prin cele patru acte adiționale ( f. 16 - 25 ), în baza cărora au fost emise facturile invocate de către reclamanta creditoare în susținerea pretențiilor sale ( f. 33 - 88 ), or trebuie observat că obligația principalǎ a debitoarei, asumatǎ prin clauza 5.1 din contractul încheiat ( f. 13 ), se referǎ la plata la termenele stabilite a contravalorii serviciilor prestate, în caz contrar urmând a fi achitate penalitǎți de întârziere, în condițiile clauzei 3.4 din același contract ( f. 12 ). În consecință, ținând seama de faptul cǎ între pǎrțile litigiului de fațǎ s-a perfectat un contract de furnizare de servicii, iar beneficiarul este ținut a achita contravaloarea serviciilor prestate, prețul datorat fiind cel prevăzut în contract, potrivit art. 969 alin. (1) din C. Civ. 1864, trebuie concluzionat cǎ există o creanță a creditoarei față de pârâta debitoare, ce justifică aplicarea dispozițiilor procedurii speciale a ordonanței de plată, creanță ce constă în obligația de platǎ a prețului serviciilor efectiv executate, precum și a penalitǎților de întârziere aferente debitului principal, acestea din urmă fiind asumate prin contractul perfectat și datorate ca urmare a neexecutării la termen a obligației, conform art. 969 alin. (1) și 1066 din C. Civ. 1864.
În al doilea rând, creanța pretinsă în cauza de față prezintă caracter cert, lichid și exigibil în sensul art. 662 alin. (2), (3) și (4) din C. proc. civ. Astfel, în ce privește natura sa certă, instanța apreciază că existența neîndoielnică a creanței rezultă, neechivoc, din cuprinsul contractului și a actelor adiționale ce au intervenit între părțile litigiului de față ( f. 11 - 15 și 16 - 25 ), precum și din facturile emise în baza clauzei 3.3 din aceeași convenție ( f. 12 și 33 - 88 ), debitoarea asumându-și obligația de a achita integral și la termen contravaloarea serviciilor, conform clauzei 5.1 din contractul încheiat ( f. 13 ), în caz contrar urmând a datora penalitǎți de întârziere, în condițiile clauzei 3.4 din aceeași convenție ( f. 12 ). Relativ la natura lichidă a creanței, instanța observă că cerința impusă de art. 662 alin. (3) din C. proc. civ. se referă la împrejurarea că obiectul creanței este determinat sau există suficiente elemente care permit stabilirea sa, or în prezenta cauză nu poate fi negat că prin contractul perfectat și actele adiționale ( f. 11 - 15 și 16 - 25 ), respectiv prin facturile emise de către reclamanta creditoare ( f. 33 - 88 ), a fost individualizatǎ contravaloarea serviciilor, iar referitor la cuantumul penalitǎților de întârziere pretinse, acesta este determinabil prin referire la debitul principal și la stipulațiile convenționale ale pǎrților, nivelul concret al penalitǎților, de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, fiind consemnat în clauza 3.4 din contract ( f. 12 ), raportat la prevederile art. 969 alin. (1) și 1066 din C. Civ. 1864. În fine, creanța pretinsă de către reclamanta creditoare este exigibilă în sensul art. 662 alin. (4) din C. proc. civ., obligația de platǎ a prețului mǎrfurilor livrate fiind scadentă la data menționată în fiecare dintre facturile invocate de către reclamanta creditoare în susținerea pretențiilor sale ( f. 33 - 88 ), or pârâta debitoare nu și-a executat integral obligațiile asumate, nici în ceea ce privește debitul principal și nici raportat la penalitǎțile de întârziere aferente, ce sunt datorate ca urmare a neexecutǎrii la termen a obligației de platǎ, conform clauzei 3.4 din contract ( f. 12 ). Mai mult decât atât, este de observat că, prin întâmpinarea formulată, pârâta debitoare nu a contestat suma reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, în cuantum de_,99 lei ( f. 100 ).
În al treilea rând, instanța apreciază ca fiind întrunită și cea de-a treia condiție enunțată, câtă vreme creanța pretinsă de către societatea creditoare rezultă, fără îndoială, dintr-un contract constatat printr-un înscris și însușit de părți prin semnătură, fiind vorba despre contractul nr. 1216 din data de 01.10.2003 ( f. 11 - 15 ) și de actele adiționale nr. 1 din 01.09.2005 ( f. 16 - 18 ), nr. 2 din 01.06.2006 ( f. 21 - 22 ), nr. 3 din 24.10.2008 ( f. 23 - 24 ) și nr. 4 din 15.01.2009 ( f. 25 ), în baza cărora au fost prestate anumite servicii debitoarei.
În acest context, instanța apreciază că nu pot fi primite susținerile debitoarei din cuprinsul întâmpinării depuse la dosar ( f. 100 ), în sensul că s-ar impune respingerea capătului de cerere referitor la plata penalităților de întârziere, dată fiind situația economică actuală și efortul financiar suplimentar ce ar trebui realizat. Astfel, mai întâi, instanța constată că a existat o asumare a clauzei penale cuprinsă în contractul perfectat între părțile litigiului de față ( f. 12 și 15 ), mai ales că în discuție este o convenție încheiată între profesioniști, fiecare dintre cele două părți având posibilitatea de a negocia condițiile contractuale anterior asumării obligațiilor decurgând din convenția perfectată. În al doilea rând, instanța reține că împrejurarea alegată de către pârâta debitoare, așa cum a fost anterior evidențiată, nu poate fi de natură a justifica, prin ea însǎși, respingerea capătului de cerere privitor la penalitățile de întârziere. În fine, este de observat că debitoarea nu și-a îndeplinit la termen obligația de achitare a serviciilor medicale prestate, or în asemenea circumstanțe, clauza penală fiind asumată prin contract, reclamanta creditoare este îndreptățită a obține inclusiv plata penalităților de întârziere, potrivit art. 969 alin. (1) raportat la art. 1066 și 1088 din C. Civ. 1864.
Concluzionând, este de reținut că toate cerințele impuse de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauza de față și, mai mult decât atât, pretențiile creditoarei sunt întemeiate, după cum s-a arătat mai sus. În consecință, văzând prevederile art. 1021 alin. (1) din C. proc. civ., instanța va admite cererea formulatǎ și, prin urmare, va dispune obligarea debitoarei sǎ achite creditoarei suma de_,99 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, conform contractului și facturilor depuse la dosar. De asemenea, în baza art. 969 alin. (1) raportat la art. 1066 din C. Civ. 1864, instanța va obliga debitoarea sǎ achite creditoarei penalități de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate în condițiile clauzei 3.4 din contract ( f. 12 ), de la data scadenței fiecǎrei facturi și pânǎ la data de 08.01.2014, stabilind totodată un termen de plată de 20 de zile de la comunicare, conform art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ. În acest context, în ce privește momentul de la care urmeazǎ a fi determinate penalitǎțile de întârziere, instanța observǎ cǎ, din cuprinsul calculului întocmit de cǎtre reclamanta creditoare ( f. 5 - 6 ), reiese cǎ pentru unele dintre facturi s-a luat în considerare data scadenței, astfel cum a fost indicatǎ în cuprinsul acestora, iar pentru altele s-a avut în vedere momentul stabilit de art. 3.4 din contract ( f. 12 ), or în asemenea condiții instanța apreciazǎ cǎ se impune ca penalitǎțile de întârziere sǎ fie determinate de la data scadenței fiecǎrei facturi, așa cum aceasta a fost stabilitǎ de pǎrți și menționatǎ în cuprinsul facturilor, ținând seama de împrejurarea cǎ, la momentul respectiv, este certǎ atât împrejurarea comunicǎrii facturilor cǎtre pârâta debitoare, cât și luarea la cunoștințǎ, de cǎtre aceasta din urmǎ, a conținutului înscrisurilor recepționate.
Referitor la cheltuielile de judecatǎ, este de observat cǎ, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul acestora se includ și taxa judiciarǎ de timbru, respectiv orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. Pe de altǎ parte, este de reținut cǎ, în baza art. 451 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Instanța poate, chiar și din oficiu, sǎ reducǎ motivat partea din cheltuielile de judecatǎ reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfǎșuratǎ de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei și, totodată, că potrivit art. 451 alin. (4) din C. proc. civ., nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1). În același context, instanța constată că, în baza art. 1014 alin. (1) din C. proc. civ., se impune ca debitorului să îi fie comunicată o somație anterior introducerii cererii pentru emiterea ordonanței de plată, fie prin intermediul executorului judecătoresc, fie prin scrisoare recomandată, având conținut declarat și confirmare de primire.
În ce privește cauza de față, instanța observă că reclamanta creditoare pretinde suma de 496 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de comunicarea somației către debitoare prin executor judecătoresc ( f. 93 ), însă apreciază că această sumă este disproporționată față de împrejurarea că, pe de o parte, este superioară și taxei de timbru de 200 lei, achitată în vederea învestirii instanței cu soluționarea cererii pentru emiterea ordonanței de plată ( f. 7 ) și, pe de altă parte, că reclamanta creditoare avea posibilitatea limitării într-un cuantum rezonabil a cheltuielilor ocazionate de procedura prealabilă a comunicării somației, astfel încât acestea să nu fie mult superioare cheltuielilor prilejuite de soluționarea efectivă a cauzei de către instanță, ținând seama și de posibilitățile conferite de legiuitor prin dispozițiile art. 1014 alin. (1) din C. proc. civ. în ce privește modalitatea efectivă de comunicare a somației, în vederea asigurării exercitării cu bună credință a drepturilor și obligațiilor procesuale, conform art. 12 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 669 alin. (4) din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 451 alin. (2) teza I și (4) din C. proc. civ., ce nu instituie o limitare referitor la posibilitatea reducerii cheltuielilor de judecată constând în onorariul executorului judecătoresc pentru comunicarea somației în condițiile art. 1014 alin. (1) din C. proc. civ., instanța va reduce cheltuielile în discuție, pretinse de către reclamanta creditoare, de la suma de 496 lei la cea de 100 lei și, prin urmare, conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ, din care 200 lei reprezintǎ taxa judiciarǎ de timbru, iar 100 lei cheltuielile efectuate în vederea notificǎrii debitoarei prin executor judecǎtoresc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulatǎ de cǎtre creditoarea ., cu sediul în București, ., corp 1, parter, cam. 4, Sector 1, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în Cluj N., Calea Mǎnǎștur nr. 70, ., ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de_,99 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, conform contractului și facturilor depuse la dosar.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei penalități de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și pânǎ la data de 08.01.2014.
Reduce cheltuielile de judecatǎ pretinse de cǎtre creditoare, constând în cheltuielile efectuate în vederea notificǎrii debitoarei prin executor judecǎtoresc, de la suma de 496 lei la suma de 100 lei.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ, din care 200 lei reprezintǎ taxa judiciarǎ de timbru, iar 100 lei cheltuielile efectuate în vederea notificǎrii debitoarei prin executor judecǎtoresc.
Fixeazǎ termen de platǎ de 20 zile de la data comunicǎrii prezentei sentințe.
Executorie.
Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru creditoare și pentru debitoare, cererea în acest sens urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 20.02.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
24.02.2014 - 4 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9670/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 1700/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
