Acţiune în constatare. Sentința nr. 2062/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2062/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 2062/2015
R.
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2062/2015
Ședința publică din 25 februarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECATOR: A. N.
GREFIER: C.-M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra acțiunii în constatare formulate de reclamantul C. R. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD VEST CLUJ in contradictoriu cu pârâta . și intervenientii C. C., C. F. S. și M. E. T..
La apelul nominal se constată lipsa reprezentanților părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședința publică din data de 18 februarie 2015, când instanța a amânat pronunțarea hotărârii, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre.
Instanța constată că la data de 25 februarie 2015 reclamantul a depus la dosar, prin Serviciul Registratură - fax, concluzii scrise.
I N S T A N T A
Deliberand, retine ca prin actiunea civila formulata de reclamantul C. JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CLUJ in contradictoriu cu parata . s-a solicitat a se dispune mentinerea procesului-verbal de constatare ca fiind temeinic si legal intocmit; a se constata existenta clauzelor abuzive inserate in art.5 lit.a din Conditiile generale si in art.3.5 din Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr._/AT/14.09.2007 incheiata intre parata si numitul M. E. T. si ale Conventiei de credit nr._/PC/31.08.2007, respectiv nr._/PC/30.05.2008 incheiate intre parata si numitii C. C. si C. F. S.; a se dispune obligarea paratei la modificarea contractului de credit in sensul inlaturarii clauzelor constatate a fi abuzive; obligarea paratei la restituirea sumelor incasate fara drept incepand cu data de 21.09.2010 si pana la ramanerea definitiva a hotararii si aplicarea in sarcina paratei a unei sanctiuni contraventionale in cuntumul maxim.
In motivarea actiunii formulate se arata ca, in urma actiunii de control desfasurata in scopul supravegherii pietei si a cercetarii aspectelor semnalate in reclamatiile titularilor de contracte, reclamantii inregistrate sub nr.63F/13.09.2012, respectiv nr.64F/13.09.2012, reclamantul a constatat existenta clauzelor ce apreciaza ca pot fi incadrate ca fiind abuzive, astfel incat a fost inregistrata cererea intemeiata pe dispozitiile art.12 din Legea nr.193/2000. Astfel, s-a constatat ca in cele trei conventii de credit supuse controlului, la art.5 lit.a din Conditiile speciale este mentionat un comision de risc aplicabil la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei, iar, la art.3.5 din Conditiile generale se mentioneaza ca, pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului. Acest comision de risc nu este definit in sectiunea aferenta, nu se mentioneaza suficient de clar in ce consta riscul si cum poate fi determinat, nefiind identificate riscurile pe care le presupune punerea la dispozitie a creditului. Acest comision de risc se plateste dincolo de prestatia care reprezinta obligatiile imprumutatului si, in conditiile in care toate riscurile contractului sunt suportate doar de imprumutat, este vorba despre o clauza abuziva. Dealtfel, dupa . OUG nr.50/2010, act normativ care nu prevede printre comisionele legal admise si comisionul de risc, perceperea acestuia este nula de drept. Practic, parata, prin clauzele mentionate, obliga consumatorii sa accepte riscurile unei eventuale cresteri a costului bancii cu creditul acordat, fara ca riscul sa fie suportat de banca sau macar sa fie impartit intre aceasta si clienti. La momentul semnarii contractelor de credit consumatorii nu au avut posibilitatea reala sa ia cunostinta despre aceste obligatii, sa negocieze vreuna dintre clauze, iar, prin pozitia inegala pe care o au partile se creaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile acestora, contrar cerintelor bunei-credinte. Organul de control a constatat ca contractele supuse verificarii sunt preformulate, clauzele fiind stabilite in mod unilateral de banca, fara a se da posibilitatea consumatorilor sa influenteze natura lor. Este evident ca, prin inserarea acestei clauze, banca a urmarit perceperea unei sume suplimentare atat timp cat procentul se aplica la valoarea creditului initial si nu la valoarea soldului. In sistemul de protectie introdus prin Directiva Consiliului nr.93/13/CEE/05.04.1993, transpusa in Legea nr.193/2000, se porneste de la premisa ca, din punctul de vedere al echilibrului contractual si al fortei de a negocia, consumatorul de afla . fata de banca, detine un nivel mai scazut de cunostinte fata de aceasta, ceea ce conduce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fara posibilitatea de a influenta continutul acestora. O conditie contractuala care nu a fost negociata individual cu clientul se considera inechitabila si provoca un dezechilibru semnificativ, contrar cerintelor bunei-credinte de care ar trebui sa fie animat orice furnizor de servicii financiare (f.3-7 din dosarul inregistrat in data de 8 ianuarie 2013).
Prin intampinarea depusa la filele 52-62 din dosar parata a solicitat respingerea actiunii formulate si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata. In motivare, se arata ca actul de sesizare al instantei il reprezinta procesul-verbal de control si, in baza acestui act, instanta nu poate dispune restituirea sumelor incasate in baza clauzelor apreciate ca fiind abuzive in favoarea imprumutatilor. Formularul completat al procesului-verbal are o rubrica dedicata masurilor propuse de organul de control, rubrica necompletata, astfel incat instanta nu este legal investita cu cererea de restituire chiar daca, in actiunea ce face obiectul dosarului, a fost inclusa cererea de restituire. In ceea ce priveste clauzele criticate se arata ca Prevederile Legii nr.193/2000 nu sunt incidente in cauza intrucat, prin prisma conditiilor prevazute de art.4 alin.1 din legea mentionata, contractul a fost deschis negocierii cu clientii, acestia stabilind parametrii creditului si elementele Conditiilor speciale. Cu privire la Conditiile generale clientii nu au avut initiativa negocierii. Parata, prin reprezentul sau, arata ca este gresita impresia potrivit careia imprumuturile sunt acordate in baza unor formulare pe care clientii le pot accepta sau refuza, in conditiile in care, in realitate, conditiile esentiale ale creditelor de consum oferite de banca sunt maleabile, putand fi ajustate. Reclamantii au avut libertatea sa propuna sau sa ajusteze aspectele referitoare la suma imprumutata, durata acordarii imprumutului, tipul dobanzii, valuta in care se acorda impumutul, astfel incat creditul acordat sa corespunda intocmai nevoilor si resurselor clientului. Astfel, desi aveau posibilitatea sa deschida un dialog pe marginea clauzelor atacate reclamantii nu au pus in discutie niciuna dintre clauze si le-au acceptat in forma propusa si nu impusa de banca.
Banca a urmarit un scop licit si moral: acela de a desfasura o activitate comerciala, de a oferi un serviciu de larg consum si de a inregistra un profit. Banca a dat dovada de buna-credinta informand complet reclamantii cu privire la toate aspectele contractului. Nu poate fi vorba nici despre crearea unui dezechilibru uneia dintre parti, clauzele stipulate in favoarea bancii reprezentand o contra-pondere pentru suma consistenta acordata reclamantilor.
Comisionul de risc reprezinta o componenta a pretului creditului, fiind inclus in D., iar, potrivit art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al contractului nu poate privi pretul acestuia. D. reprezinta pretul creditului, care include atat costurile colaterale, cat si cota de profit a bancii. Din perspectiva consumatorului singurul cost al creditului care prezinta interes este cel total, nivelul dobanzii anuale efective fiind determinant pentru optiunea dintre ofertele de creditare. Reclamantii au cunoscut si acceptat pretul si obiectul contractului, iar instanta nu este indreptatita sa aprecieze caracterul abuziv al acestor elemente contractuale.
Comisionul de risc reprezinta contravaloarea unui serviciu oferit in mod efectiv de Banca si are drept scop acoperirea marjei de risc generata prin acordarea creditului, astfel incat nu poate fi considerat o clauza abuziva. Intreaga activitatea a bancii graviteaza in jurul elementelor de risc atrase de imprumuturile acordate, fiind esential si primordial ca serviciile de gestiune a riscului sa analizeze, sa compare si sa raporteze constant informatiile de risc si masurile propuse pentru mentinerea echilibrului economic al bancii. Comisionul de risc acopera consturile de functionare a serviciilor ce evalueaza, monitorizeaza si gestioneaza riscul bancar, avand astfel o destinatie precisa. Stipularea acestui comision nu genereaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor atata timp cat este inclus in D. si este acceptat in costul total al creditului. Banca isi asupa un risc si obligatia de gestionare a creditului, iar clientul plateste pentru aceasta. In ceea ce ptriveste garantiile reale constituite, acestea nu inlatura riscurile la care se supune banca, insasi garantia fiind supusa riscului. Este de notorietate ca valoarea de piata a imobilelor a scazut cu 30-60% incepand cu anul 2008, astfel incat garantia avuta in vedere la acordarea creditului si-a pierdut din valoare. Cu toate ca, la randul ei, Banca isi asuma riscuri (acoperirea imprumuturilor contractate de banca pe piata internationala si chiar procesele intentate de diversi clienti, care dauneaza imaginii bancii), comisionul de risc perceput nu este destinat acoperirii riscului in sine, ci conturilor de monitorizare, identificare si gestionare a diferitelor situatii de risc survenite.
Comisionul de administrare nu influenteaza in nici un mod obligatiile efective de plata ale clientilor cat pretul contractual nu inregistreaza nicio majorare.
Intampinarea a fost comunicata reclamantului care, in raspunsul la intampinare depus la filele 84-94 din dosar a aratat ca, spre deosebire de dreptul comun in materie contraventionala, Legea nr.193/2000 stabileste in sarcina organului de control doar obligatia de a verifica, de a constata faptele si de a le consemna in procesul-verbal. Potrivit prevederilor art.12 din Legea nr.193/2000 judecatoria este cea care urmeaza sa aplice sanctiunea si sa dispuna masurile. Dispozitiile art.4 si ale art.13-14 din Legea nr.193/2000 permit judecatorului sa intervina in contract pentru a echilibra pozitiile partilor. Ca urmare, pe de o parte exista procedura de sesizare a instantei de catre organul de control in vederea constatarii clauzelor abuzive, a aplicarii sanctiunii contraventionale si a altor eventuale masuri, iar, pe de alta parte, plangerea formulata de pretinsul contravenient impotriva procesului-verbal de contraventie. In ceea ce priveste fondul cauzei arata ca Legea nr.193/2000 vizeaza protejarea consumatorilor, care sunt partea slaba in contract datorita faptului ca puterea lor de negociere este limitata, fiind, practic, obligati sa accepte clauzele impuse de comercianti, fie sa nu incheie contractul. Contractul de credit bancar este o varianta de imprumut. El nu are un pret sau un tarif, astfel incat nu se poate sustine excluderea lui de la aplicabilitatea art.4. Toate clauzele din contractele supuse verificarii au fost impuse de banca, in functie de veniturile consumatorilor, de suma pe care doreau sa o imprumute si de perioada de rambursare, consumatorii neavand posibilitatea sa intervina in niciun fel.
Actiunea a fost inregistrata la Judecatoria Cluj-N. in data de 8 ianuarie 2013. Prin sent.civ.nr.4771/2013 instanta a admis exceptia necompetentei materiale si teritoriale si a declinat cauza spre solutionare in favoarea Tribunalului Bucuresti. In urma solutionarii conflictului negativ de competenta, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca Judecatoriei Cluj-N. ii revine competenta de solutionare a cauzei.
In data de 10 decembrie 2014 parata a inregistrat la dosar actul intitulat „note scrise” prin care a inteles sa invoce, ca aparare de fond, prescriptia raspunderii contraventionale a bancii pentru aspectele invocate de CRPC. A mentionat ca imprejurarea ca procedura reglementata de Legea nr.193/2000 implica atat o faza administrativa, cat si una juristidctionala, nu exclude caracterul contraventional al procedurii. Sanctiunea principala consta in aplicarea unei amenzi, potrivit art.13 si 16 din Legea nr.193/2000, iar sanctiunea complementara consta in modificarea clauzelor contractuale, potrivit art.13 din Legea nr.193/2000 coroborat cu art.5 alin.4 din OG nr.2/2001. Or, potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.193/2000 se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Aceasta inseamna ca fapta prohibita, stipularea de clauze abuzive, se savarseste la data incheierii contractului supus controlului. In cazul dedis judecatii, contractele de credit au fost incheiate in perioada august 2007-mai 2008, astfel incat, aplicarea sanctiunii amenzii, astfel cum este ea reglementata de art.13 si 16 alin.1 din Legea nr.193/2000 este prescrisa. Parata, prin reprezentantul sau, apreciaza ca reglementarea prescriptiei in materie contraventionala are drept scop determinarea autoritatilor sa identifice imediat, in mod util si eficient, ilicitul contraventional, si sa asigure securitatea raporturilor juridice prin instituirea unui termen in care o persoana poate fi sanctionata contraventional (f.20-23).
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar, rezulta ca in data de 31.08.2007 a fost incheiata conventia de credit nr._/PC prin care numitilor C. C. si C. F.-S. li s-a acordat, de catre ., cu titlul de imprumut, suma de 60.000 euro pentru o perioada de 360 luni (f.15-24). In data de 30.05.2008 intre aceleasi parti a fost incheiata conventia de credit nr._/PC prin care numitilor C. C. si C. F.-S. le-a fost oferita suma de 30.000 euro pentru o perioada de 360 luni (f.25-36).
In data de 13.09.2012 imprumutatii au inregistrat la C. Judetean pentru Protectia Consumatorilor Cluj reclamatia depusa in copie la filele 12-14 din dosar prin care au solicitat a se constata incasarea ilegala a comisionului de risc dupa data de 21.06.2010 in conditiile in care dansii au refuzat sa semneze actele aditionale aferente contractelor de credit dupa . OUG nr.50/2010. Banca nu a eliminat comisionul de risc din contracte, ci l-a redenumit comision de administrare, percepandu-l, in continuare, in acelasi procent. Ca urmare, imprumutatii au solicitat a se inainta procesul-verbal ce urma sa se intocmeasca, Judecatoriei Cluj-N. spre competenta solutionare, in vederea aplicarii unei sanctiuni contraventionale paratei, a eliminarii clauzelor abuzive din conventiile de credit, a obligarii la restituirea sumelor achitate cu titlul de comision de risc ulterior datei de 21.06.2010 si a dobanzii legale aferente acestor sume.
Prin conventia de credit nr._/AT/14.09.2007 . a acordat numitului M. E. T. suma de 33.000 euro cu titlul de imprumut pentru o perioada de 360 luni (f.41-50). Reclamantia imprumutatului a fost inregistrata la C. Judetean pentru Protectia Consumatorilor Cluj in data de 03.09.2012 si cuprinde solicitari identice reclamantei prezentate anterior (f.37-39).
Verificarea actelor puse la dispozitie de catre imprumutati, respectiv de banca, a avut loc in data de 7 noiembrie 2012, data la care a fost intocmit si procesul-verbal de constatare depus in copie la filele 8-11 din dosar. Inspectori din cadrul C. Judetean pentru Protectia Consumatorilor Cluj au apreciat ca fiind abuzive clauzele cuprinse la art.5 lit.a din Conditiile speciale, respectiv la art.3.5 din Conditiile generale ale conventiilor de credit supuse verificarii, considerand ca acestea pot fi incadrate in art.4 alin.1 si 2 din Legea nr.193/2000. La momentul intocmirii procesului-verbal de constatare s-a dat posibilitatea reprezentantului paratei sa formuleze obiectiuni, acestea fiind consemnate in anexa procesului-verbal (f.11).
C. Judetean pentru Protectia Consumatorilor Cluj a sesizat instanta de judecata in conformitate cu dispozitiile art.12 din Legea nr.193/2000. La momentul inregistrarii actiunii instanta de judecata a apreciat ca se impune citarea, in prezenta cauza, in calitate de intervenienti fortati, a numitilor M. E. T., C. C. si C. F. S., in calitatea dansilor de imprumutati in conventiile de credit puse in discutie. Analizand limitele investirii instantei, precum si prescriptia raspunderii contraventionale, asa cum au fost acestea aduse in discutie de reprezentantul paratei, instanta constata urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.16 alin.2 din Legea nr.193/2000 prevederile acestei legi se completeaza cu dispozitiile OG nr.2/2001. Insa, in conditiile in care aceasta mentiune este cuprinsa in capitolul Sanctiuni, instanta apreciaza ca acea completare la care se face referire priveste, in special, procedura de aplicare a sanctiunilor contraventionale. Aceasta interpretare este sustinuta si de dispozitiile art.11 din Legea nr.193/2000 potrivit carora organele de control abilitate incheie procese-verbale prin care se consemneaza faptele constatate cu ocazia verificarilor efectuate, precum si articolele din lege incalcate de profesionist. Ca urmare, nu se intocmeste un proces-verbal de contraventie, ci un proces-verbal de constatare ce apoi va fi inaintat instantei de judecata pentru verificarea clauzelor puse in discutie din contractul incheiat. Parata a apreciat ca a intervenit prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea contraventionala, invocand, in acest sens, dispozitiile art.13 din OG nr.2/2001 potrivit carora dreptul de a aplica sanctiunea se prescrie in termen de 6 luni de la data constatarii savarsirii contraventiei.
Dupa cum se poate observa, in cazul dedus judecatii, organul de control a constatat savarsirea contraventiei dupa inregistrarea sesizarilor consumatorilor si analizarea actelor puse la dispozitie atat de catre acestia, cat si de catre banca. Potrivit mentiunilor cuprinse in procesul-verbal de control, verificarea si constatarea au avut loc in data de 07.11.2012. Nu se poate retine ca si data a constatarii savarsirii faptei cea a incheierii conventiilor de credit, asa cum sustine parata, in conditiile in care actiunea acesteia s-a prelungit in timp pana la interventia unei actiuni contrare, menite sa o stopeze. Or, prin raportare la data efectiva a efectuarii controlului, atat intocmirea procesului-verbal de control cat si sesizarea instantei de judecata in conformitate cu dispozitiile art.12 din Legea nr.193/2000 a avut loc cu respectarea termenului de prescriptie de 6 luni prevazut de art.13 din OG nr.2/2001.
Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca procesul-verbal inbtocmit de organele de control abilitate in conformitate cu dispozitiile art.11 din Legea nr.193/2000 nu reprezinta un proces-verbal de contraventie in sensul OG nr.2/2001, ci un proces-verbal de constatare. Organul de control doar identifica atricolele de lege incalcate de profesionist si se adreseaza instantei de judecata pentru a constata existenta sau nu a clauzelor abuzive semnalate.
In aceste conditii, se impune a se respinge sustinerea formulata de parata in aparare in sensul ca a intervenit prescrierea raspunderii contraventionale a bancii.
Parata a aratat, in intampinarea depusa la dosar, ca reclamantul nu putea investi instanta de judecata cu o cerere de restituire a sumelor incasate de la consumatori cu titlul de comision de risc deoarece nu a mentionat o astfel de sanctiune in procesul-verbal intocmit. Raportat la sustinerile anterioare in sensul ca organul de control abilitat poate intocmi doar ubn proces-verbal de constatare si nu un proces-verbal de contraventie, instanta urmeaza sa respinga apararile paratei. Totodata, se observa ca, in baza art.13 alin.1 din Legea nr.193/2000 instanta este in masura sa modifice contractele in situatia in care constata existenta clauzelor abuzive, iar restituirea sumelor incasate in baza acestor clauze este o consecinta fireasca in situatia admiterii actiunii formulate.
In ceea ce priveste clauza contractuala supusa atentiei, instanta constata ca in cele trei conventii de credit analizate, la art.5 lit.a din Conditiile speciale este mentionat comisionul de risc in cuantum de 0,06% in cazul conventiilor de credit nr._/PC/31.08.2007, respectiv nr._/AT/14.09.2007, respectiv in cuantum de 0,1% in cazul conventiei de credit nr._/PC/30.05.2008, comision ce se aplica la soldul creditului si se achita lunar, in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit. Acest comision de risc se regaseste la art.3.5 din Conditiile generale ale celor trei conventii de credit, articol la care se mentioneaza ca „pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul datoreaza Bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului”.
Dupa cum se poate observa, imprumutatii M. E. T., C. C. si C. F. S. au criticat perceperea acestui comision ulterior intrerii in vigoare a OUG nr.50/2010, act normativ de interzice perceperea unui astfel de comision. Asa cum se mentioneaza in intampinarea depusa la dosar, banca a urmarit alinierea terminologiei folosite in contracte si in sistemele electronice de gestiune cu terminologia propusa de acest act normativ, astfel incat a intocmit acte aditionale ale conventiilor de credit in care au redenumit cominionul de risc in comision de administrare. Intervenientii fortati din aceasta cauza au refuzat sa semneze aceste adte aditionale, insa comisionul de risc a fost perceput si ulterior lunii iunie 2010. Instanta apreciaza ca, in realitate, este vorba despre o incercare de mascare a unui comision ce nu mai putea fi perceput dupa intrerea in vigoare a OUG nr.50/2010 sub fatada unui comision destinat acoperirii unor costuri generate de serviciile de gestiune a contului respectiv.
In cazul dedus judecatii ne aflam in prezenta unor clauze cu caracter abuziv inserate in conventiile de credit analizate. Astfel, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 o clauza este abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului.
Clauzele privind comisionul de risc nu au fost negociate cu consumatorii, contrar sustinerilor bancii care, a pus la dispozitia acestora documentele standardizate denumite conditii generale, respectiv conditii speciale, documente ce sunt utilizate in relatiile comerciale cu toti clientii bancii. Aceste documente contin clauzele contractuale, printre care si pe cea referitoare la comisionul de risc si care nu a fost supusa negocierii clientilor, ci doar semnarii de catre acestia. Simpla semnare a actelor respective nu echivaleaza cu o negociere libera, asa cum prevad dispozitiile art.1 alin.3, ale art.4 alin.1 si 6 din Legea nr.193/2000.
Instanta apreciaza ca buna-credinta a bancii nu trebuie analizata prin raportare la scopul urmarit de aceasta si anume acela al inregistrarii de profit ca urmare a activitatii comerciale desfasurate, asa cum s-a mentionat in intampinarea depusa la dosar. Buna-credinta trebuie analizata prin forta de negociere a partilor, iar consumatorul are o pozitie de inferioritate fata de profesionist in ceea ce priveste puterea de negociere.
Instanta apreciaza ca prin introducerea si perceperea acestui comision de risc a fost creat un dezechilibru intre contraprestatiile partilor, contrar bunei credinte, in conditiile in care riscul contractului a fost acoperit prin constituirea unei garantii reale imobiliare, precum si prin incheierea unei polite de asigurare cesionata in favoarea bancii. Trebuie avut in vedere si faptul ca nici o clauza a contractului nu prevede obligatiile in care sumele depuse lunar cu titlul de comision de risc pot fi retinute de catre banca si nici ce se intampla cu aceste sume in cazul in care riscul nu se produce pana la ajungerea contractului la termen ori in cazul rambursarii anticipate a imprumutului. Ca urmare, nu a fost prevazuta nici o obligatie corelativa a bancii in conditiile in care conventia de credit cuprindea obligatia consumatorului de achitare a sumelor respective.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca ne aflam in prezenta unei clauze abuzive in sensul art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 in ceea ce priveste comisionul de risc cuprins in art.5 lit.a din Conditiile speciale, respectiv in art.3.5 din Conditiile generale ale conventiilor de credit nr._/AT/14.09.2007 incheiata intre parata si numitul M. E. T., nr._/PC/31.08.2007, respectiv nr._/PC/30.05.2008 incheiate intre parata si numitii C. C. si C. F. S., motiv pentru care se va constata nulitatea absoluta a respectivei clauze.
In consecinta, in conformitate cu dispozitiile art.13 alin.1 rap. la art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, instanta va obliga parata sa elimine din conventiile de credit clauzele constatate a fi abuzive si sa procedeze la modificarea corespunzatoare a graficului de rambursare si sa restituie in favoarea consumatorilor sumele incasate cu titlul de comision de risc ulterior datei de 21.09.2010, sume la care va fi calculata dobanda legala pana la ramanerea definitiva a hotararii (aceasta este modalitatea in care a fost solicitata acordarea dobanzii legale).
In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.1 din Legea nr.193/2000 instanta va aplica paratei amenda contraventionala in cuantum de 1.000 lei. La stabilirea cuantumului amenzii aplicate instanta a avut in vedere reaua-credinta de care parata a dat dovada in reporturile directe cu clientii sai.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite actiunea civila formulata de reclamantul C. JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CLUJ, cu sediul in ., jud.Cluj in contradictoriu cu parata ., cu sediul procesual ales in Cluj-N., ., ., la SCA Nemeti si Asociatii si in consecinta:
-mentine procesul-verbal de control intocmit in data de 7 noiembrie 2012;
-constata caracterul abuziv al clauzelor inserate in art.5 lit.a din Conditiile speciale, respectiv in art.3.5 din Conditiile generale ale conventiilor de credit nr._/AT/14.09.2007 incheiata intre parata si numitul M. E. T., nr._/PC/31.08.2007, respectiv nr._/PC/30.05.2008 incheiate intre parata si numitii C. C. si C. F. S.;
-obliga parata sa elimine din conventiile de credit clauzele constatate a fi abuzive si sa procedeze la modificarea corespunzatoare a graficului de rambursare;
-obliga parata sa restituie in favoarea consumatorilor sumele incasate cu titlul de comision de risc ulterior datei de 21.09.2010, astfel: numitului M. E. T. su mele incasate cu acest titlu in baza conventiei de credit nr._/AT/14.09.2007, iar numitilor C. C. si C. F. S. sumele incasate cu acest titlu in baza conventiilor de credit nr._/PC/31.08.2007 si nr._/PC/30.05.2008;
-obliga parata la plata dobanzii legale aferenta sumelor datorate, calculata incepand cu data de 21.09.2010 si pana la ramanerea definitiva a hotararii.
Aplica paratei amenda contraventionala in cuantum de 1.000 lei.
Cheltuieli de judecata nu au fost solicitate.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 25 februarie 2015.
JUDECATOR GREFIER
A. N. C.-M. D.
RED./DACT.-A.N/A.N
26.02.2015- 7 EX.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2053/2015. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
