Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2051/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2051/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 2051/2015
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2051/2015
Ședința camerei de consiliu din 25.02.2015
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: V. C. I. C.
GREFIER: D. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta M. SRL în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții cu valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, judecarea cauzei făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 413 al. 2 C.p.c., dispune repunerea pe rol a cauzei înregistrată sub nr._ dat fiind faptul că la data de 28.11.2014 a rămas definitivă prin neapelare încheierea din data de 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr._ (f. 62), până la soluționarea căreia s-a dispus suspendarea în prezentul dosar.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, în temeiul art. 131 alin.1 C. proc. civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, prin raportare la prevederile art. 94 pct. 1 lit. j, art. 107 alin.1 C.p.c.
În temeiul art. 258 alin.1 C. proc. civilă încuviințează pentru părți probele cu înscrisurile depuse la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art. 255 C. proc. civilă.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C. proc. civilă închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă formulată la data de 07.07.2014 pe formular conform art. 1028 alin. 2 C. proc. civilă și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus de reclamanta M. SRL, împotriva pârâtei ., s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8538 lei reprezentând cheltuieli de judecată în ds. cu nr._ al Judecătoriei Bacău, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în prezentul litigiu.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că prin Sentința Civilă nr. 1181/20.02.2014 pronunțată în Dosarul nr._ a Judecătoriei Bacău, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta, instanța obligând-o pe pârâta să achite valoarea integrală a pretențiilor deduse judecății, respectiv suma de 85.383 lei și să achite, în favoarea reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 3.320 lei, cu specificația că această sumă înglobează cheltuielile efectuate de către reclamanta cu taxa de timbru judiciar, cu timbrul judiciar și onorariul avocațial.
Această mențiune cuprinsă în considerentele Sentinței Civile nr. 1181/20.02,2014 este, însă, eronată întrucât, în cuprinsul aceleiași sentințe, instanța afirma: „cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 3.320 lei", sumă care a fost acordată de către aceiași instanță subscrisei cu titlu de cheltuieli de judecată, necuprinzând,astfel, decât taxa de timbru judiciar. Mai mult, la dosarul cauzei nu a fost depusă de către reclamanta nicio factură eliberată de către apărătorul acesteia ori vreo chitanță care să ateste suportarea de către reclamanta a onorariului de avocat, cheltuială ocazionată de respectivul proces civil.
În acest sens, la data de 28.11.2014 a rămas definitivă prin neapelare încheierea din data de 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr._, prin care cererea de îndreptare eroare materială a reclamantei, formulată în data de 24.06.2014 în sensul că suma de 3.320 lei reprezintă taxă de timbru, timbru judiciar iar nu onorariu avocațial.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1.025 și urm. din Codul de Procedură Civilă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În dovedirea cererii s-au depus copii după următoarele înscrisuri: Sentința Civilă nr. 1181/20.02.2014 (f. 59-61), Factura fiscală . nr._/13.05.2014, emisă de către avocat D. N. (f. 6), Ordinul de plată prin care reclamanta a achitat onorariul de avocat în valoare de 8.538 lei (f. 7-8), copie legalizată de pe încheierea din data de 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr._ (f. 62).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 200 lei.
Pârâta, legal citată cu copie de pe acțiune precum și cu formularul de răspuns prevăzut de art. 1029 alin. 3 C. proc. civilă, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, în principal ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, iar în subsidiar, pe fond, ca neîntemeiată.
În motivarea excepției a arătat că prezenta cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate ca și în Dosarul nr._ al Judecătoriei Bacau, soluționat irevocabil prin Sentința Civila nr. 1181/2014.
Pe fond, arată că sumele solicitate de reclamantă nu întrunesc condițiile privind existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, pârâta înțelegând să conteste sumele. În speță, instanța a acordat cheltuielile solicitate, dar nu în cuantumul solicitat. Instanța poate mări respectiv micșora onorariul, potrivit dispozițiilor art. 451 alin. 2 C.p.c., în speță, instanța considerând că se impune o micșorare.
Reclamanta putea si avea posibilitatea sa atace sentința, ori in aceste condiții este evidenta culpa procesuală a reclamantei. În prezenta cauza, reclamanta își susține propria culpa în dovedirea pretențiilor și nu a atacat sentința.
Deopotrivă, invocă lipsa înscrisului care atesta faptul ca pârâta ar datora aceste sume de bani reclamantei, conform prevederilor art. 1013 C.p.c. În ceea ce privește onorariul și contractul de asistenta juridica, arată că a fost încheiat între reclamanta și avocat, pârâta nefiind parte în contract. Pârâta nu a acceptat în nici un fel plata datoriei altei persoane, în speță reclamanta.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1013-1025 Cod pr.civila, art. 1200 si urm. Cod Civil, art. 451 Cod proc.civila si art.662 Cod pr.civila.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța reține:
În fapt, prin Sentința Civilă nr. 1181/20.02.2014 pronunțată în Dosarul nr._ a Judecătoriei Bacău, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta, instanța obligând-o pe pârâta să achite valoarea integrală a pretențiilor deduse judecății, respectiv suma de 85.383 lei și să achite în favoarea reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 3.320 lei, cu specificația că această sumă înglobează cheltuielile efectuate de către reclamanta cu taxa de timbru judiciar, cu timbrul judiciar și onorariul avocațial.
La data de 28.11.2014 a rămas definitivă prin neapelare încheierea din data de 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr._, prin care cererea de îndreptare eroare materială a reclamantei, formulată în data de 24.06.2014 în sensul că suma de 3.320 lei reprezintă taxă de timbru, timbru judiciar iar nu onorariu avocațial.
În prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 8538 lei reprezentând onorariu avocațial cu titlu de cheltuieli de judecată în ds. cu nr._ al Judecătoriei Bacău.
În drept, potrivit art. 1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate..
În speță, între prezenta cauză și cauza care a făcut obiectul ds._ al Judecătoriei Bacău există identitate de părți, care acționează pe același poziții procesuale (reclamanta M. SRL și pârâta .), dar nu există o identitate de obiect întrucât, deși în ambele litigii se solicită sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată în ds. cu nr._ al Judecătoriei Bacău, în prezenta cauză se solicită onorariul avocațial, în timp ce în ds. cu nr._ al Judecătoriei Bacău s-au solicitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Pentru aceste motive, instanța urmează să respingă excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă, prin întâmpinare, excepția fiind neîntemeiată.
Pe fond, instanța constată următoarele:
În fapt, prin Sentința Civilă nr. 1181/20.02.2014 pronunțată în Dosarul nr._ a Judecătoriei Bacău, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta, instanța obligând-o pe pârâta să achite valoarea integrală a pretențiilor deduse judecății, respectiv suma de 85.383 lei și să achite în favoarea reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 3.320 lei, cu specificația că această sumă înglobează cheltuielile efectuate de către reclamanta cu taxa de timbru judiciar, cu timbrul judiciar și onorariul avocațial. Prin încheierea din data de 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr._, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială a reclamantei în sensul că suma de 3.320 lei reprezintă taxă de timbru, timbru judiciar iar nu onorariu avocațial. În motivarea încheierii din data de 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr._ s-a reținut explicit faptul că în ds. cu nr._ al Judecătoriei Bacău „nu au fost solicitate cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul avocatului ales al reclamantei”.
În prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 8538 lei reprezentând onorariu avocațial cu titlu de cheltuieli de judecată în ds. cu nr._ al Judecătoriei Bacău.
În drept, conform art. 453 alin. 1 C.p.c. „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”.
În speță, analizând prevederile legale sus citate și susținerile părților, instanța constată că onorariile avocațiale sunt cheltuieli de judecată, prin urmare pot fi puse în sarcina părții care a pierdut procesul.
De principiu, partea are posibilitatea să solicite în cursul procesului acordarea cheltuielilor de judecată, sau să formuleze o cerere separată.
În speță însă, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată atât cu ocazia judecării fondului (sume achitate cu titlu de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar), cât și pe cale separată, în prezenta cauză (onorariul avocațial).
O astfel de modalitate de acțiune nu poate fi acceptată întrucât pentru a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată instanța trebuie să facă o apreciere globală a cuantumului acestor cheltuieli prin raportare la circumstanțele speței (instanța poate reduce, în anumite condiții, cheltuielile solicitate). Totodată, apreciind asupra cheltuielilor de judecată instanța va avea în vedere principiul disponibilității care guvernează dreptul civil în sensul că nu va putea acorda părții care a câștigat mai mult decât acesta a cerut. Dar, trebuie să acceptăm că principiul disponibilității (combinat cu principiul autorității de lucru judecat) produce și un efect negativ, în sensul că ulterior nu vor mai putea fi cerute cheltuielile cu privire la care s-a renunțat implicit odată cu judecarea cauzei (respectiv cheltuielile care nu au fost solicitate).
Astfel, în speță, cu ocazia judecării fondului în ds. cu nr._ al Judecătoriei Bacău reclamanta din prezenta cauză, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. Judecătoria Bacău, ținând cont de toate principiile expuse mai sus și de actele depus în probațiune la dosar, a apreciat că reclamanta din prezenta cauză este îndreptățită să primească suma de 3320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanta avea posibilitatea să atace hotărârea Judecătoriei Bacău, ceea ce nu a înțeles să facă, sentința nr. 1181/2014 pronunțată în ds. cu nr._ al Judecătoriei Bacău fiind definitivă prin neapelare. În aceste condiții, în mod evident Judecătoria Cluj N. nu are posibilitatea de a „reforma” decizia Judecătoriei Bacău sub aspectul sumei cu privire la care reclamanta este îndreptățită cu titlu de cheltuieli de judecată în ds. cu nr._ al Judecătoriei Bacău.
Prin urmare, cererea reclamantei M. SRL de acordare a cheltuielilor de judecată a fost soluționată în mod definitiv prin sentința nr. 1181/2014 pronunțată în ds. cu nr._ al Judecătoriei Bacău, iar cheltuielile care nu au fost solicitate în fața Judecătoriei Bacău nu mai pot fi solicitate la un moment ulterior pe cale separată.
Din aceste considerente, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. SRL, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta M. SRL, cu sediul în Bacău, .. 7, ., jud. Bacău și sediul procesual ales la D. N. Cabinet de Avocat în .-4, .. Bacău, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
V. C. I. C. D. S.
Red. CICV/4ex./25.02.2015
DOSAR CIVIL NR._
HOT.
25.02.2015
Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta M. SRL, în contradictoriu cu pârâta ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 868/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2060/2015. Judecătoria... → |
|---|
