Plângere contravenţională. Sentința nr. 666/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 666/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 666/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 666/2015
Ședința publică din 23 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta V. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 11.07.2014.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2014, sub nr._, petenta V. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj anularea procesului verbal . nr._ din data de 11.07.2014.
În motivarea cererii, petenta a arătat, în esență, că în data de 11.07.2014 se afla în vizită la o prietenă împreună cu alte câteva persoane. La un moment dat, s-au prezentat la ușă doi agenți de poliție care le-au adus la cunoștință faptul că deranjează liniștea locatarilor și le-au solicitat să se legitimeze.
Petenta a susținut că a fost singura persoană care a comunicat agenților de poliție numele și codul său numeric personal deoarece nu avea cartea de identitate asupra sa. Agentul i-a comunicat că urmează să primească un avertisment și a plecat. Ulterior, petenta a primit o copie de pe procesul-verbal contestat care prezenta ștersături și nu cuprinde mențiuni referitoare la instanța unde se poate depune contestația. În plus, martorul indicat în cuprinsul procesului-verbal este fals deoarece în afara celor doi agenți nu mai era nimeni la ușă.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: copie de pe actul de identitate al petentei (fila 5), dovada comunicării procesului-verbal (fila 4) și copie de pe procesul-verbal contestat. (fila 3)
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 2.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiindu-i comunicat petentei la data de 05.08.2014, astfel cum reiese din înscrisul depus la fila 4.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.09.2014, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. S-a arătat că sub aspectul legalității procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și art. 17 OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, s-a învederat instanței că actul de constatare și sancționare contravențională se bucură de prezumția de temeinicie, făcând dovada până la proba contrară. În analiza proporționalității dintre fapta comisă și sancțiunea aplicată, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării unor relații civilizate în viața cotidiană.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, în susținerea apărărilor sale, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri precum și proba testimonială cu martorul C. C..
Împreună cu întâmpinarea a fost depusă o copie de pe raportul agentului constatator. (fila 13)
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de către petentă la data de 05.11.2014, s-a arătat că agentul constatator a expus fapte neadevărate în cuprinsul raportului. Astfel, nu petenta a deschis ușa agenților de poliție ci persoana care locuiește acolo, respectiv G. O., care își aniversa ziua de naștere. Mai mult, presupusa stare de ebrietate în care se afla petenta este o afirmația abuzivă, neconformă cu realitatea. S-a mai susținut că martorul asistent nu se afla de față în momentul în care petenta i-a comunicat agentului datele sale personale precum și că acesta a reclamat-o de mai multe ori pe Garda O., invocând diferite motive.
La răspunsul la întâmpinare a fost atașată o copie de pe procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 11.07.2014 prin care a fost sancționată numita G. O.. (fila 20)
La termenul din data de 05.12.2014, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, instanța a dispus din oficiu audierea martorului asistent, martorul fiind audiat la același termen. Declarația martorului-asistent C. C. a fost anexată la dosarul cauzei la fila 27. Martora propusă de către petentă, U. M. R., a fost audiată la termenul din ședința publică din data de 16.01.2015 iar declarația sa se regăsește la fila 34 a dosarului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 11.07.2014 (fila 3), petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 1.500 lei.
S-a reținut că, la data de 11.07.2014, ora 23.27, aflându-se în imobilul cu nr. 22-24 de pe .. nr. 80, petenta a tulburat liniștea locatarilor din acest imobil prin producerea de larmă și gălăgie, prin strigăte și urlete.
Conform art. 2 pct. 26 Legea nr. 61/1991, constituie contravenție și se sancționează cu amenda între 500 și 1.500 lei „ tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora.”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petenta a susținut că procesul-verbal prezintă ștersături și că nu este indicată instanța competentă a soluționa contestația împotriva actului de constatare și sancționare contravențională. În ceea ce privește ștersăturile, instanța constată că aceste afirmații nu sunt susține de înscrisul depus la fila 3 din care nu reiese existența unor corecturi a procesului-verbal.
În ceea ce privește lipsa mențiunii privind instanța unde urmează să fie depusă contestația împotriva procesului-verbal, se constată că indicarea instanței unde urmează a fi depusă contestația este impusă de art. 16 OG nr. 2/2001. Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Astfel, petenta nu a făcut proba unei vătămări aduse de omisiunea agentului constatator de a indica instanța competentă astfel încât lipsa acestei mențiuni nu poate conduce la anularea procesului-verbal.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat iar în ceea ce privește cauzele de nulitate relativă nu s-a făcut proba unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), fapta imputată petentei cu titlu de contravenție se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentului sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentei i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martora U. M., instanța procedând la încuviințarea și administrarea probelor solicitate.
Instanța reține că petenta nu a reușit să facă proba contrară celor consemnate în procesul-verbal contestat. Petenta a arătat că cele reținute de către agentul constatator nu sunt conforme cu realitatea și că acesta, cel mai probabil, a confundat-o cu numita G. O.. Această alegație nu se confirmă însă. Astfel, nu se poate reține că agentul constatator a confundat-o pe petentă din moment ce agentul a menționat în cuprinsul raportului o . comentarii ale petentei, comentarii pe care aceasta a admis în fața instanței că le-a făcut. De asemenea, instanța nu va reține susținerea petentei conform căreia nu a consumat băuturi alcoolice deoarece urma să conducă. Martora audiată a arătat că s-au consumat băuturi alcoolice însă nu poate preciza ce a consumat petenta. Dacă petenta ar fi refuzat să consume alcool deoarece urma să conducă, acest aspect ar fi fost cunoscut de către martoră raportat la faptul că au sosit împreună la apartamentul situat pe .-24.
În ceea ce privește producerea zgomotului, martorul-asistent a învederat instanței că din apartamentul cu nr. 80 se auzeau voci precum și muzică la un volum ridicat. În ciuda insistențelor martorului-asistent, persoanele din apartamentul menționat nu au oprit muzica. D. ulterior plecării agenților de poliție, zgomotul produs s-a redus la un nivel acceptabil.
Martora U. M. a arătat că nu apreciază că ascultau muzică la un volum ridicat. Raportat la ora constatării contravenției, respectiv ora 11.27, instanța reține că un laptop pornit la un volum considerat normal în timpul zilei, este apt de a produce zgomot și larmă ce să deranjeze liniștea locatarilor. Astfel, nici petenta și nici martora nu au afirmat că volumul la care se asculta muzică ar fi fost redus ci au arătat doar că nu consideră că volumul era foarte mare.
Raportat la aceste aprecieri aproximative ale martorei, instanța reține că acestea nu justifică răsturnarea prezumției de veridicitate a procesului-verbal în cuprinsul căruia agenții au reținut, în urma constatării stării faptice cu propriile simțuri, că zgomotul produs în apartamentul în care se afla petenta era de natură de a perturba liniștea locatarilor. Mai mult, aspectele reținute de către agenții constatatori sunt confirmate de declarația martorului – asistent.
Pentru aceste considerente, instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator se încadrează în limitele legale, fiind aplicată amenda în cuantumul maxim. Cu toate acestea, raportat la circumstanțele personale ale petentei precum și la circumstanțele săvârșirii faptei, instanța urmează să reindividualizeze sancțiunea aplicată prin reducerea cuantumului amenzii de la 1.500 lei la 500 lei.
Astfel, instanța reține că petenta nu a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte, aflându-se la prima abatere de acest gen. Cu toate acestea, fapta comisă de către aceasta prezintă un anumit grad de pericol social raportat și la atitudinea manifestată față de agenții de poliție. Astfel, deși martorul-asistent le-a atras atenția celor din apartament că tulbură liniștea locatarilor, petenta și persoanele cu care se afla în apartament nu au înțeles să reducă zgomotul, chiar ascultând muzică la un volum mai mare ulterior solicitării martorului-asistent, astfel cum reiese din declarația acestuia. În plus, nici apariția organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice nu a determinat persoanele aflate în apartamentul cu nr. 80, inclusiv petenta, să nu mai producă zgomot. Mai mult, atitudinea petentei față de agenții de poliție nu a fost una respectuoasă astfel cum se impunea în fața unor reprezentanți ai statului, contestându-le calitatea și autoritatea.
În consecință, instanța apreciază că pentru corijarea conduitei petentei se impune menținerea sancțiunii amenzii însă raportat la circumstanțele săvârșirii faptei respectiv faptul că petenta se afla la prima abatere de acest gen, instanța urmează să mențină sancțiunea amenzii însă va reduce cuantumul acesteia de la 1.500 lei la 500 lei.
Față de cele de mai sus, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta V. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 11.07.2014 de către organul constatator IPJ Cluj și va reindividualiza sancțiunea contravențională aplicată prin reducerea cuantumului amenzii de la 1.500 lei la 500 lei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta V. A., CNP_, cu domiciliul în sat Capu Codrului, ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Reindividualizează sancțiunea contravențională aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.07.2014, prin reducerea cuantumului amenzii de la 1.500 lei la 500 lei.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în sedință publică, azi, 23.01.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/17.02.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 660/2015. Judecătoria... → |
|---|
