Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 141/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 141/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 141/2015
Dosar nr._
ODCP nr. 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr.141/2015
Ședința publică de la 12.01.2015
Completul format din:
PREȘEDINTE I. - C. V. C.
Grefier D. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul B. C. R., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A.. București și intervenientul forțat P.-V. H. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.12.2014, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2014, înregistrată sub nr._, reclamantul B. C. R., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. București și intervenientul forțat P.-V. H. L. a solicitat obligarea paratei la plata in favoarea reclamantului a sumei de 50.000 LEI, cu titlu de daune morale, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost victima unui accident produs din culpa intervenientului forțat P.-V. H. L., iar pârâta S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A., în calitate de asigurator, are obligația de a-l despăgubi. Numitul P.-V. H. L., nu a fost urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., lipsind plângerea prealabilă a persoanei vătămate, după cum s-a constatat prin Ordonanța procurorului din 24.09.2013. Prin referatul organelor de urmărire penala si prin Ordonanța procurorului de caz s-a stabilit în sarcina numitului P.-V. H. L. culpa producerii accidentului rutier, reținându-se că acesta nu s-a asigurat îndeajuns la schimbarea direcției de mers spre dreapta, motiv pentru care a intrat în coliziune cu mopedul condus de reclamant.
Mai arată reclamantul că a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 12-14 de zile de îngrijiri medicale, însă aceste zile de îngrijiri medicale reflectă numai parțial suferințele reclamantului, care în perioada de convalescență a suferit. În plus, accidentul a determinat probleme emoționale dincolo de zilele indicate în certificatul medico-legal.
Deși aparent puține, respectivele zile de îngrijiri medicale au fost necesare pentru vindecarea leziunilor și vătămărilor create în urma accidentului. Aceste leziuni au generat însă dureri fizice, manifestate dincolo de tratamentul administrat, efectele lor resimțindu-se pe toată perioada de recuperare. Privit în ansamblu, consideră că aceste suferințe se impun a fi reparate în mod corespunzător, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a avut nicio vină în producerea accidentului, neatenția D-lui P.-V. provocând această situație.
Aducând la viață un principiu specific răspunderii civile, arată că prejudiciul trebuie reparat în integralitatea sa. Particularizând, potrivit art. 1.391 C.civ. „în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială Astfel, legiuitorul aduce în prim planul legislativ un text de lege ce acordă instanțelor posibilitatea de a acorda o compensație bănească pentru valorile inestimabile lezate în urma evenimentelor precum accidentul în cauză.
Analizând situația faptică în sensul indicat, observă că în speță sunt întrunite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtei, aceasta din urmă având calitatea de asigurător în baza contractului de asigurare pentru autoturismul AUDI cu nr. de înmatriculare_, potrivit poliței în vigoare la data de 03.09.2012, răspundere reglementata de Legea 136/1995 privind asigurarile si de Ordinul; CSA nr. 14/2011.
Astfel, atât timp cât vinovăția conducătorului auto a fost probată prin referatul întocmit de organele de cercetare penală existent la dosarul penal nr. 8396/P/2012 și în condițiile art. 43 din Ordinul CSA 14/2011, apreciază că pârâta are obligația de a realiza plata sumelor pretinse prin prezenta acțiune.
În drept, s-au invocat: art. 49 si urm. din Legea nr. 136/1995, precum si art. 26, 43 si 49 din Ordinul CSA 14/2011, art. 1391 Cod civil.
Pârâta S.C. S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii și excepția autorității de lucru judecat (excepții care au fost soluționate de către instanță la termenul la care s-a judecat cauza), iar în subsidiar a solicitat ca pretentiile formulate de către reclamantul B. C. R. pentru vătămările corporale suferite, să fie admise doar in parte, respectiv daunele materiale in limita cuantumului dovedit prin documentele justificative depuse, iar in ceea ce privește daunele morale potrivit practicii, jurisprudentei si echitatii din R..
În motivare s-a arătat că despăgubirea pretinsa de reclamant este exagerata raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale si avand in vedere practica judiciara in materie. Este de mentionat ca, potrivit Concluziilor Certificatului MEDICO-LEGAL, pentru vindecarea leziunilor suferite a fost necesar un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, iar Potrivit Ghidului pentru soluționarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, în caz de vătămare corporală, pentru vătămări ce au necesitat mai puțin de 60 de zile de îngrijiri medicale, media rezultată este de 474 de lei/zi.
Cu aceste sume de bani acordate în medie cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, practica instanțelor din România ne situează din acest punct de vedere printre primele țări din Europa, înaintea unora cum ar fi Germania, Austria, Marea Britanie, Irlanda, Olanda, Ungaria, Cehia, Slovacia, Danemarca, Norvegia, Suedia sau Luxemburg, fiind un dezechilibru intre realitatea economica si sumele acordate.
Suferințele psihice determinate de accident, îndreptățesc partea reclamanta la acordarea daunelor morale, nu insa si la cuantumul pretins, situație in care instanta de judecata va avea in vedere la stabilirea acestui cuantum acordarea unei reparații corespunzătoare, ceea ce presupune masurarea amplorii reale a prejudiciului si o stricta echivalare in drepturi bănești.
In drept, s-au invocat art. 205 C.p.c., Legea 136/1995, ORD CSA 14/2011.
Intervenientul forțat P.-V. H. L., a formulat întâmpinare prin care a arăt că, în principiu, nu se opune admiterii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant prin care se solicită obligarea pârâtei la plata unei sume cu titlu de daune morale, însă consideră că suma de 50 000 lei, reprezentând daune morale, este exagerată, instanța urmând a stabili cuantumul sumei ce reprezintă daunele morale, în funcție de suferința reală a reclamantului.
În motivare a arătat că în speță sunt întrunite condițiile angajării răspunderii contractuale a pârâtei, aceasta având calitatea de asigurator, dar suma solicitată este exagerată, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale și raportat la suferința produsă. La stabilirea daunelor morale solicită instanței să aibă în vedere numărul mic de zile de îngrijiri medicale și faptul că la data de 09 septembrie 2012, la 6 zile de la producerea accidentului, reclamantul a fost titular la meciul de fotbal dintre A.S. Iclod și Vulturul Bunești, meci oficial, reclamantul fiind jucător legitimat la A.S. Iclod. Conform „Raportului Arbitrului cu privire la joc", reclamantul B. C. R., a jucat toată durata meciului, nefiind necesară schimbarea sa, ba mai mult, în minutul 14 a înscris un gol pentru echipa sa, aspect care dovedește că acesta era apt atât din punct de vedere fizic cât și psihic.
În drept, a invocat art. 205 Cod pr. civ., art. 49, art.50, art.54 din Legea 136/1995.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare în care a solicitat respingerea excepțiilor și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Consideră că aplicarea normelor și principiilor invocate de către pârâtă ar putea produce efecte numai în sensul în care s-ar proceda ta repararea daunelor suferite de reclamant și nicidecum în sensul în care să i se respingă pretențiile pe motiv că durerea fizică și psihică încercată nu ar fi susceptibilă de o reparație. Față de această situație, trebuie observat că daunele morale vin să contrabalanseze cu prejudiciul moral efectiv suferit de către reclamant, neurmărindu-se o reparație propriu-zisă, acest lucru fiind exclus din moment ce nu există un mecanism de restitutio in integrum care să vizeze elementele intrinseci personalității umane. În ceea ce privește solicitarea pârâtei ca instanța să țină cont în stabilirea cuantumului de realitatea economică din România subliniază că pretenția reclamantului nu s-a întemeiat pe o cerere care vizeze în mod direct și proporțional patrimoniul asigurătorului. Astfel, stabilirea cuantumului respectivelor daune va trebuie analizat strict prin raportare la suferințele încercate, avându-se în calcul numărul efectiv de zile de îngrijiri medicale și nicidecum alte elemente exterioare care nu pot influența „normele eticii morale și echității" în ceea ce privește solicitarea reclamantului. Raportat la solicitarea pârâtei ca judecata pe fond să se desfășoare numai în raport de principiile rezonabile enunțate de doctrină cu privire la necesitatea acordării de daune morale solicită să nu se țină cont de o astfel de poziție, instanța fiind obligată la analiza elementelor concrete astfel cum rezultă din starea de fapt și nicidecum pe baza unor principii a căror conținut nu este expres precizat de către pârâtă.
Pe parcursul judecării cauzei, la dosar s-au depus: Raportul Arbitrului cu privire la jocul din data de 09.09.2012 eliberat de Asociația Județeană de Fotbal Cluj (f. 38-40), extras portal ASF în dovedirea existenței poliței de asigurare valabilă la data accidentului (f. 6, 35), dovezi privind realizarea procedurii medierii (f. 7-12), răspuns IPJ (f. 64), polița de asigurare (f. 70), Referatul din 24.09.2013 și Rezoluția din 02.10.2013 în ds. pen. nr. 8396/P/2012 (f. 4-5).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu martorul C. D. (declarația martorului a fost consemnată separat și atașată la f. 75 dosar) și a atașat spre studiu dosarul penal cu nr. 8396/P/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 03.09.2012, la ora 11.10, numitul P.-V. H.-L., în timp ce conducea autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe . . G., ajungând la intersecție cu .-a asigurat îndeajuns la schimbarea direcției de mers spre dreapta și a intrat în coliziune cu mopedul marca Aprilia Guliver cu numărul de înregistrare ICLOD-163 care era condus de către reclamantul B. C. R. în aceeași direcție de deplasare.
În urma impactului, conducătorul mopedului, reclamantul B. C. R. a suferit leziuni corporale care au necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Prin Referatul din 24.09.2013 și Rezoluția din 02.10.2013 în ds. pen. nr. 8396/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penate față de numitul P.-V. H.-L., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin 1 și 3 Cod pen. și Sesizarea Biroului Rutier Cluj-N. pentru aplicarea sancțiunii contravenționale prev de art. 108 alin 1, lit. b, pct. 3 din OUG 195/2002 numitului P.-V. H.- L..
Autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ era asigurat RCA la societatea pârâtă cu polița DV_- valabila la data accidentului.
La data de 09 septembrie 2012, la 6 zile de la producerea accidentului, reclamantul a fost titular la meciul de fotbal dintre A.S. Iclod și Vulturul Bunești, reclamantul fiind jucător legitimat la A.S. Iclod. Conform „Raportului Arbitrului cu privire la joc", reclamantul B. C. R. a jucat toată durata meciului, nefiind necesară schimbarea sa.
Raportat la prejudiciul moral instanța reține că acesta a fost probat doar cu privire la suferințele inerente unor leziuni care au necesitat 12-14 de zile de îngrijiri medicale, fără ca reclamantul să probeze că aceste leziuni au avut consecințe și ulterior - deși susține acest lucru - și fără a prezenta elemente din care să reiasă că a suferit un prejudiciu estetic, un prejudiciu de agrement și un prejudiciu care aduce atingere onoarei, demnității, prestigiului sau cinstei sale. Astfel, instanța reține că în speță nu s-a demonstrat decât faptul că din punct de vedere emoțional, reclamantul a fost deranjat de faptul că șoferul nu a fost tras la răspundere (aspect care nu este de natură să îndreptățească reclamantul la acordarea vreunei sume de bani și care, de altfel, este în contradicție cu atitudinea reclamantului care nu a formulat plângere prealabilă), iar din punct de vedere a suferințelor fizice a lipsit cca o săptămână de la serviciu și „s-a mai plâns de dureri” cca o săptămână după ce a revenit la serviciu. Astfel martorul audiat a confirmat că reclamantul a fost supus unor suferințe fizice exact 2 săptămâni, cât s-a și în apreciat certificatul medico-legal aflat la f. 23 din dosarul de urmărire penală.
În speță reclamantul nu a probat că a suferit consecințe deosebite în plan emoțional. De asemenea, nu s-a susținut că reclamantul ar fi suferit vreo infirmitate fizică de pe urma accidentului și nu s-a dovedit faptul că reclamantul ar fi suferit un prejudiciu corporal permanent sau că ar fi avut de suferit în plan profesional.
În drept, conform art. 1357 alin. (1) C. civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
În speță, inetervenientul forțat P.-V. H. L. se face vinovat de producerea unui accident de circulație, faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, în urma căruia a cauzat reclamantului B. C. R. un prejudiciu moral, prin urmare sunt întrunite condițiile pentru răspunderea civilă delictuală în persoana intervenientului forțat. Având în vedere faptul că la data producerii accidentului pârâta S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. avea calitatea de asigurător al intervenientului forțat P.-V. H. L., aceasta urmează să fie obligată la repararea prejudiciului.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale care se cuvin reclamantului instanța reține că, în lipsa unor criterii legale pentru stabilirea acestora, precum și având în vedere faptul că daunele morale nu pot fi cuantificate pecuniar stricto sensu, pentru ca acestea să nu fie acordate într-un mod total aleatoriu este necesară găsirea unor criterii obiective. În acest sens, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a elaborat un Ghid pentru soluționarea daunelor morale (disponibil on-line la adresa http://www.fpvs.ro/doc/info_utile/Ghid_pentru_solutionarea_daunelor_morale_ed_2012.pdf) prin care, în urma analizei practicii naționale și europene în materie, s-au stabilit o . criterii orientative cu privire la modul de determinare a sumei concrete acordate cu titlu de daune morale.
Astfel, raportat la speța în discuție, se observă că reclamantul a probat doar faptul că a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 de zile de îngrijiri medicale, fără a proba faptul că ar fi rămas cu o infirmitate fizică/psihică permanentă din urma accidentului. De asemenea, instanța va avea în vedere faptul că reclamantul nu a probat că ar fi suferit nici un fel de alte prejudicii sau consecințe de pe urma accidentului, iar în ceea ce privește intensitatea scăzută a suferințelor fizice la care a fost suspus reclamantul, instanța va avea un vedere meciul de fortbal la care a participat (ca titular) reclamantul, la doar 6 zile de la producerea accidentului.
Având în vedere că potrivit ghidului deja menționat despăgubirea medie lei/zi de îngrijiri medicale pentru vătămări ce au necesitat pentru vindecare mai puțin de 60 de zile de îngrijiri medicale este de 474 lei, rezultă că reclamantului i s-ar cuveni în medie daune morale în cuantum de 6.636 lei. Având în vedere faptul că această valoare a fost calculată avându-se în vedere hotărâri din anii 2009-2010, moment de la care câștigul mediu net a crescut, luând în considerare și celelalte aspecte relevate mai sus, instanța îi va acorda reclamantului daune morale în cuantum de 7.000 lei, considerând că această sumă este potrivită pentru repararea prejudiciului suferit.
Raportat la reglementările europene, instanța reține că din același Ghid pentru soluționarea daunelor morale reiese că practica instanțelor naționale cu privire la daunele morale, chiar și fără a raporta sumele acordate efectiv la nivelul de trai, situează România printre primele țări din Europa în ceea ce privește cuantumul acestor daune (pg. 73-74). Or, față de aceste împrejurări, o eventuală încercare de unificare a reglementărilor țărilor din Uniunea Europeană în această materie nu ar putea fi decât în defavoarea persoanelor prejudiciate.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată și să oblige pârâta S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. să achite reclamantului suma de 7.000 de lei, cu titlu de daune morale.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța arată că, potrivit art. 453 C.p.c.,(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Având în vedere acest temei juridic, faptul că solicitările reclamantului vor fi admise în parte, principiul disponibilității care guvernează întregul proces civil, precum și împrejurarea că reclamantul, pentru a promova prezenta cerere, a achitat taxa de timbru în valoare de 2105 lei, onorariu avocațial în cuantum de 1.000 de lei și onorariu mediator de 100 lei, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. C. R., cu domiciliul în Cluj-N., . nr. 72, jud. Cluj, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. Cesarean in Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. cu sediul în Voluntari, .. 10, G.C., clădirea 023, jud. Ilfov prin reprezentanta S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj si intervenientul forțat P.-V. H. L. domiciliat în Cluj-N., ., . procesual ales la mandatara sa, avocat E. C. Ț., cu sediul in Cluj N., .-16, Cluj City Center, ., jud. Cluj.
Obligă pârâta S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. să achite reclamantului suma de 7.000 lei, cu titlu de daune morale.
Respinge în rest cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
V. C. I. C. D. S.
Red. CICV/5ex./12.01.2015
DOSAR CIVIL NR._
HOT.
12.01.2015
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. C. R., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. si intervenientul forțat P.-V. H. L..
Obligă pârâta S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. să achite reclamantului suma de 7.000 lei, cu titlu de daune morale.
Respinge în rest cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2015.
PREȘEDINTE,
Analizând materialul probator administrat in cauză din perspectiva excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei invocate de către pârâtă, prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
În fapt, în conformitate cu REFERATUL din data de 03.02.2012 precum și cu REZOLUȚIA din 13.02.2012 emisă în dos. nr. 8396/P/2012 față de intervenientul forțat s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 1 și 3 CP, reținându-se că există un caz de împiedicare a punerii în miscare a acțiunii penale, respectiv lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate (f. 7-9).
În drept, conform Art 14 cod pr penala anterior (în vigoare la data săvârșirii faptei și la data sesizării instanței precum și la data la care s-a emis Rezoluția de Neîncepere a Urmăririi Penale față de intervenientul forțat) Obiectul si exercitarea acțiunii civile (1) Acțiunea civila are ca obiect tragerea la răspundere civila a inculpatului, precum si a părții responsabile civilmente, iar potrivit art. 15 C.p.p. Constituirea ca parte civila (1) Persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului sau inculpatului si persoanei responsabile civilmente. Art. 19 Acțiunea adresata instantei civile. (1) Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal poate introduce la instanta civila acțiune pentru repararea pagubei materiale si a daunelor morale pricinuite prin infracțiune.
Art. 132 Cod penal anterior (în vigoare la data săvârșirii faptei și la data sesizării instanței precum și la data la care s-a emis Rezoluția de Neîncepere a Urmăririi Penale față de intervenientul forțat) prevede: împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.
Conform Art 10 cod pr penala anterior (în vigoare la data săvârșirii faptei și la data sesizării instanței precum și la data la care s-a emis Rezoluția de Neîncepere a Urmăririi Penale față de intervenientul forțat) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: f) lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; (…) h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părțile s-au împăcat ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Art. 49 din legea 136/1995, dispune: Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit Art.50 din legea 136/1995, Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare (despăgubire) și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
În speță, instanța constată că pârâta face o regretabilă confuzie între împăcarea părților și lipsa plângerii prealabile. Considerând că în speță nu este necesar a se face o analiză detaliată a celor două instituții, instanța constată doar că suntem în prezența a două concepte juridice diferite, fapt care rezultă și din aceea că, deși în ambele cazuri acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată, legiuitorul a reglementat cele două cazuri la lit. diferite în cadrul art. 10 din C.p.p. anterior.
Având în vedere REFERATUL din data de 03.02.2012 precum și REZOLUȚIA din 13.02.2012 emisă în dos. nr. 8396/P/2012 față de intervenientul forțat instanța constată că s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 1 și 3 CP, reținându-se că există un caz de împiedicare a punerii în miscare a acțiunii penale, respectiv lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate (art. 10 lit. f C.p.p. și nu împăcarea părților prev de art. 10 lit h C.p.p.).
În aceste condiții, este evident că în speță nu sunt aplicabile disp art. 132 C.pen., întrucât acest art. face referire expresă la împăcarea părților. Lipsa plângerii prealabile nu are ca efect stingerea acțiunii civile, iar persoana vătămată, chiar dacă nu dorește declanșarea unui proces penal are posibilitatea de a se adresa instanței civile pentru a obtine o reparație justă a prejudiciului săvârșit prin fapta prevăzută de legea penală. De altfel, art. 49 din legea 136/1995, nu condiționează răspunderea asigurătorului de declanșarea unui proces penal sau de formularea unei plângeri penale prealabile.
Din aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei invocate de către pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
| ← Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 109/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 199/2015.... → |
|---|
