Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 102/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 102/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 102/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINTA CIVILA NR. 102/2015
Ședința camerei de consiliu din 9 ianuarie 2015
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: S. E.
S-a luat spre examinare cauza civilă formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta H. P. SRL-D, în litigiul având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Cauza se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin. 1 C. proc.civilă raportat la prevederile art. 1027 C.civ. coroborate cu prevederile art. 94 și 107 C.proc. civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Raportat la prevederile art. 237 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
Instanța, față de prevederile art. 238 C.pr.civ. estimează că cercetarea procesului se va definitiva la acest termen de judecată.
Instanța, în temeiul art. 258 alin.1 raportat la art. 255 și 265 și urm. C. proc. civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, probe considerate legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, alte incidente de soluționat, instanța, în temeiul art. 392 C. proc. civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 C.proc. civilă închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 14.02.2014 sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta .-D solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 2510.75 lei reprezentând contravaloarea facturiI fiscale neachitate nr._/17.03.2014, a penalităților de întârziere contractuale în cuantum de 1% pe zi calculate asupra debitului principal de la data scadenței facturii și până la plata efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată compuse din taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a livrat pârâtei în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 20/30.01.2014 mai multe produse, emițând factura fiscală nr._/17.03.2014 care a fost acceptată la plată de către pârâtă prin aplicarea ștampilei și a semnăturii, însă pârâta nu a înțeles să își îndeplinească în întregime obligația corelativă de plată la data scadenței, datorând penalități de întârziere în cuantum de 1%.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1270, 1350, 1539, 1719 Noul Cod Civil, art. 1025 și urm. Codul de Procedură Civilă.
În probațiune, au fost depuse la dosar certificat ORC (f. 7-8), factura fiscală nr._/17.03.2014 (f. 10), notă centralizatoare (f.9), contract de vânzare cumpărare nr. 20/30.01.2014 (f. 11-12), notificare (f. 13).
Cererea a fost legal timbrată potrivit art. 6 alin. 1 OUG nr. 80/2013 cu taxă judiciară în cuantum de 200 lei, după cum rezultă din chitanța depusă la fila 15 din dosar.
La data de 28.11.2014 i s-au comunicat pârâtei formularul de cerere completat de către reclamantă și înscrisurile anexate acesteia, respectiv formularul de răspuns, punându-i-se în vedere că în termen de 30 de zile de la primirea acestora, să completeze formularul de răspuns sau să formuleze apărări, prin orice alt mijloc adecvat și să depună la dosarul cauzei înscrisurile de care înțelege să se folosească, însă aceasta nu a înțeles să fourrmuleze apărări în termenul prevăzut de art. 1029 alin 4 Cod de procedură civilă.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din înscrisurile atașate la dosarul cauzei la filele 11-12, instanța reține că între părțile prezentului litigiu s-au desfășurat relații comerciale concretizate în încheierea contractului de vânzare cumpărare și distribuție nr. 20/30.01.2014 în cadrul cărora reclamanta . a livrat pârâtei .-D diverse mărfuri.
Pentru plata contravalorii mărfurilor livrate reclamanta a emis factura fiscală nr. nr._/17.03.2014 depusă la dosar la fila 10 pentru suma de 2510,75 lei .
Deși factura în cauză a ajuns la scadență, pârâta a refuzat să achite în întregime contravaloarea mărfurilor livrate.
În continuare, instanța reține că potrivit 1270 alin. 1 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar conform art. 1516 Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la despăgubire.
În prezenta cauză, instanța apreciază că, astfel cum impun prevederile art. 249 Cod de procedură civilă, reclamanta a făcut dovada că deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru următoarele motive:
Sub aspectul certitudinii creanței, potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță. În speță, reclamanta pretinde executarea de către pârâtă a obligației de plată a sumei de 2510,75 lei, creanță ce își are izvorul în contractul de vânzare cumpărare nr. 20/30.01.2014 în baza căruia a fost emisă factura fiscală nr. nr._/17.03.2014.
Factura comercială are natura juridică a unui înscris sub semnătură privată care face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, însă în condițiile în care factura este acceptată la plată de către destinatar ea face dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Acceptarea poate fi expresă prin semnarea sau ștampilarea facturilor de către persoana împuternicită în acest sens de către pârât sau poate fi tacită, dacă rezultă cu certitudine din acte sau fapte ale acestuia.
În speță, factura fiscală care atestă creanța reclamantei a fost acceptată la plată de către pârâtă prin semnare și ștampilare, astfel că poate face prin sine dovada existenței creanței în cauză. Mai mult această factură a avut la bază convenția – Contractul de vânzare cumpărare – care a fost semnată de către ambele societăți și care exprimă astfel voința juridică a acestora. De asemenea, contravaloarea mărfurilor livrate de către creditoare a fost determinată anticipat prin contract, în sensul că s-a stabilit obligația cumpărătorului de a achita prețul mărfurilor comandate (art. 3.1), astfel încât facturile fiscale arătate reprezintă, în fapt, transpunerea obligațiilor contractuale asumate prin contract de către părți.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței, conform art. 662 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din factura fiscală nr._/17.03.2014 emisă de către reclamantă, conform căreia debitul restant este de 2510,75 lei.
Referitor la condiția exigibilității creanței, instanța reține că, potrivit mențiunilor cuprinse în factura fiscală nr._/17.03.2014, pârâta avea obligația de plată a contravalorii mărfurilor într-un termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturii, termen care până la momentul introducerii cererii s-a împlinit în mod evident.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere calculate asupra debitului de 2510,75 lei, instanța reține că părțile au stabilit la art. IV că neachitarea la scadență a prețului atrage obligația cumpărătotului la plata unor penalități în cuantum de 1%, cuantumul penalităților putând depăși sumele datorate. Având în vedere că solicitarea reclamantei de acordare a penalităților de întârziere este întemeiată, conform prevederilor legale și contractuale amintite, instanța urmează să admită această cerere și să oblige pârâta la plata către penalităților de întârziere aferente debitului restant în sumă de 2510,75 lei calculate de la data scadenței facturii fiscale nr._/17.03.201, respectiv 31.03.2014 și până la momentul achitării efective a sumei restante.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, și față de cererea expresă a reclamantei în acest sens, instanța reține culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu și prin urmare va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței depusă la fila 15 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. D. I. S.R.L, cu sediul în Cluj N., .-9, jud. Cluj, având număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_, CUI R. în contradictoriu cu pârâta .-D, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, având număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_, CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2510,75 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate conform facturii fiscale nr._/17.03.2014.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere, aferente debitului neachitat, calculate de la data de 31.03.2014 și până la plata efectivă a întregii sume restante.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe civile. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi 09.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. E. S.
4 ex./15.01.2015/Red. I.G.D./Tehnored. I.G.D.
| ← Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 3160/2015.... | Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 109/2015.... → |
|---|
