Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 7565/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7565/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 7565/2015
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7565/2015
Ședința publică de la 21 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E.-E. P.
GREFIER A. D. K.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant P. D. și pe pârât P. G., pârât C. I., pârât T. G., pârât Crețuleac R. N., pârât O. A. de la redacția "Monitorul de Suceava", pârât R. M., pârât F. A., pârât B. M., pârât T. G., pârât A. M., pârât V. C. V., pârât B. vasile, pârât B. D., pârât G. N., pârât T. V., pârât B. A., pârât Ț. P. C., pârât Ț. R. C., pârât R. M., pârât Pașcaniuc M. - decedată, pârât N. M., pârât B. F., pârât B. V., pârât B. P., pârât H. Z., pârât R. D., pârât V. L., pârât G. G., pârât S. E., pârât L. D., pârât Pșenițchi R., pârât G. M., pârât M. I., pârât R. E., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala daune morale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 1 iulie 2015, reclamanta a depus concluzii scrise.
La datele de 6 iulie 2015, respectiv 10 iulie 2015, reclamanta a depus, prin fax, acte în dovedirea cererii.
După care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 30 iunie 2015, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Judecătoria, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la datele de 7 iulie 2015, 14 iulie 2015, respectiv 21 iulie 2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul instanței la data de 4.01.2010, P. D. i-a chemat în judecată pe pârâții P. G., C. I., T. G., Crețuleac R. N., O. A., R. M., F. A., B. M., T. G., A. M., V. C. V., B. V., B. D., G. N., T. V., B. A., Ț. P. C., Ț. R. C., R. M., Pașcaniuc M., N. M., B. F., B. V., B. P., H. Z., R. D., Vinarschi L., G. G., S. E., L. D., Pșenițchi R., G. M., M. I. și R. E., solicitând instanței să-i oblige pe aceștia să-i plătească suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin sentința civilă nr. 1890 din 31.05.2010, Judecătoria Rădăuți a anulat acțiunea ca netimbrată, reținându-se că la termenul de judecată din 22 februarie 2010 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti o taxă judiciară de timbru de 2591 lei și timbre judiciare de 4,7 lei, situație în care în conformitate cu prevederile legale reclamanta având trei posibilități:
- să plătească taxele de timbru;
- să solicite acordare de ajutor public judiciar;
- să conteste modul de stabilire a taxelor prin procedura prevăzută de art. 18 alin. 2 din Legea 146/1997, reclamanta nerecurgând la nici una dintre aceste posibilități.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că, în mod greșit s-a anulat acțiunea ca netimbrată reținându-se excepția tardivității formulării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, invocând totodată faptul că la stabilirea taxei judiciare de timbru instanța nu a avut în vedere disp.art.15 lit. f ind. 1 din legea nr. 146/1997 modificată.
Prin decizia civilă nr. 1556 din 15.10.2010 Tribunalul Suceava a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 1890 din 31.05.2010 a Judecătoriei Rădăuți și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, reținând că în mod greșit instanța de fond a anulat acțiunea ca netimbrată și a reținut excepția tardivității formulării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru în condițiile în care potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de către un alt complet de judecată.
Deasemenea, s-a reținut că prin cererea formulată reclamanta a solicitat de la pârâți suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale iar că la stabilirea taxei judiciare de timbru instanța nu a avut in vedere disp. art. 15 lit. f, ind. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, care prevede că sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daune morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți în vederea rejudecării, la data de 21.01.2011, iar ca urmare a admiterii cererii de abținere formulată de judecător B. B., cauza a fost reînregistrată la data de 28.01.2011 sub nr._ .
A fost atașat dosarul de fond nr._ /04.01.2010 al Judecătoriei Rădăuți.
Cu prilejul rejudecării cauzei reclamanta P. D. și-a precizat acțiunea în sen sul că a înțeles să-și mărească pretențiile la 110.000 lei în loc de 50.000 lei daune morale, invocând disp. art. 998,999 Cod civil.
La termenul de judecată din 17 iunie 2011 instanța constată depusă la dosar adresa nr._ a Înaltei Curți de Casație și Justiție București prin care face cunoscut instanței că prin încheierea civilă nr. 4093 din 13 mai 2011 pronunțată în dosarul nr._ s-a admis o cerere de strămutare cu privire la dosarul nr._ * al Judecătoriei Rădăuți dispunându-se strămutarea acestei cauze de la această instanță la Judecătoria Cluj N. cu păstrarea actelor de procedură.
Față de această împrejurare Judecătoria Rădăuți prin sentinta civila nr. 2379/17 iunie 2011 urmează a-și declina competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței nominalizate,. Respectiv Judecătoria Cluj N. ca urmare a admiterii cererii de strămutare conform încheierii nr. 4093/13.05.2011 a I.C.C.J. București, referitor la dosarul nr._ * al Judecătoriei Rădăuți, cu păstrarea actelor de procedură încheiate.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 15 septembrie 2011.
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat i ncontradictoriu cu paratii, respectiv directorul Grupului S. Tomsa Voda, membrii Comisiei de Cercetare, dirigintele clasei a IX a A cat si pe parintii elevilor din aceasta clasa ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la plata sumei de_ lei cu titlu de daune morale.
In motivarea actiunii, reclamanta sustine ca doamna directorr a scolii ar fi pus-o . pentru un cadru didactic, iar in urma interventiei acesteioa, restul paratilor chemati in judecata ar fi determinat-o sa nu-si mai poata desfasura activitatea didactica in mod normal iar pe de alta parte ar fi fost expusa in societate la dispret public.
Analizând cererea, prin prisma probelor administrate, instanța reține, în primul rand ca, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite. Pentru aceste motive, fața de data înregistrării prezentei cereri pe rolul instanțelor instanța va analiza prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil 1864, astfel cum urmează:
In drept, potrivit art. 998 cod civil „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art.999 Cod civil, „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Din acest text legal se desprind conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu; existența vinovăției, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale s-a arătat că potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.
Din probatoriul administrat nu se retine ca din speta a reiesit indeplinirea conditiilor mai sus mentionate.
Instanta nu poate retine sustinerile martorei M. B. D. care in calitate de aparatoare a reclamantei la instantele mentionate mai sus, nu putea sustine altceva decat ceea ce era in concordanta cu apararile pe care le facea, astfel ca instanta va inlatura declaratia acesteia.
Reclamanta este profesoară titulară la catedra de științe socio-umane de la Grupul Școlar „T. V.” Solca .
Se retine de instanta ca reclamanta are o pregatire profesionala remarcabila, care nu poate fi contestata si care nu face obiectul prezentei spete, neexistant nicun dubiu cu privire la acest aspect.
Prin Decizia nr.382/14.03.2009, intimatul Grupul Școlar „T. V.” Solca cu diminuarea salariului de bază cu 15 % pe o perioadă de 6 luni, conform disp. art.116 lit.c din Legea nr.128/1997 – Statutul personalului didactic.
Practic, emiterea deciziei de sanctionare a dus la amplificarea neintelegerilor dintre parti
Prin decizia arătată la art.3, s-a dispus ca măsură de siguranță înlocuirea prof.P. D. de la clasa a IX-a A pe parcursul anului școlar 2008 – 2009 – ora de logică și argumentare de la clasa a IX-a A fiind peste norma didactică.
Se reține prin decizie săvârșirea de către contestatoare a următoarelor abateri disciplinare: notele nu sunt comunicate elevilor; sunt modificate medii, nota și datele acestora, fără informarea directorului; conținutul lecției noi este predat aproape în exclusivitate pe baza metodei conspectării, în timpul lecției profesoara le povestește lucruri personale, insultă elevii și părinții acestora, în clasă existând o atmosferă tensionată; se îndeamnă elevii să se mute la alte licee; se refuză comunicarea în vederea soluționării conflictului.
Ulterior, contestatoarea s-a adresat și Colegiului de Disciplină al Inspectoratului Școlar Județean Suceava cu o contestație la Decizia nr.382/24.03.2009, contestație soluționată prin Hotărârea nr.2/10.04.2009 în care a fost respinsă aceasta și menținută sancțiunea aplicată de către intimată – cu motivarea că trebuie să fie luat în considerație și respectat impactul faptelor cercetate asupra membrilor organului colectiv care este Consiliul Profesional, singura autoritate care poate stabili sancțiuni în sarcina personalului didactic și care este în măsură a aprecia gravitatea, urmările avute sau care le-ar fi putut avea aceste fapte.
Prin Nota explicativă din 26.03.2009, contestatoarea a recunoscut că a încălcat principiile de evaluare și normele privind folosirea și completarea catalogului, respectiv prevederile OMEC 3502 din 3.03.2005, art.5 al.2 care prevede că „este interzis să se facă ștersături, răzuiri, acoperire cu pastă corectoare, prescurtări și/sau adăugiri în actele de studii și documentele școlare”, iar la alin.6 este prevăzut că „notele/mediile înscrise greșit în catalog se corectează prin tăiere cu o linie orizontală și se înlocuiesc cu notele corespunzătoare, cu cerneală roșie, se semnează de titularul de disciplină și de director care aplică ștampila”.
Potrivit Procesului-verbal din 24.03.2009, încheiat în cadrul ședinței de audiere a contestatoarei P. D. de către Comisia de Cercetare a aspectelor semnalate prin reclamațiile nr.769/18.03.2009 și nr.771/18.03.2009, și chestionarul pentru elevi – 21 subiecți, a rezultat că nu au fost respectate de către contestatoare prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, art.84, al.3 care prevede că „personalul din învățământ trebuie să aibă o ținută morală demnă, în concordanță cu valorile educaționale pe care le transmite elevilor, cu un comportament responsabil”, alin.5 potrivit căruia „personalul din învățământ trebuie să dovedească respect și considerație în relațiile cu elevii, părinții/reprezentanții legali ai acestora”.
Referitor la aceleași aspecte semnalate sunt și dispozițiile legale cuprinse la alin.6 și 7 din art.84 și anume „personalului din învățământ îi este interzis să desfășoare acțiuni de natură să afecteze imaginea publică a elevului, viața intimă, privată și familială a acestuia”; „personalului din învățământ îi este interzisă aplicarea de pedepse corporale, precum și agresarea verbală sau fizică a elevilor și/sau a colegilor”.
Reclamanta invocă prin prezenta cerere de chemare în judecată atingerea adusa demnitatii si onoarei prin articole de presa,emisiuni tv, prin sesizarile facute de parintii elevilor.
Dreptului la demnitate îi este proclamată existența în art. 72 alin. 1 din Codul civil, enunțat mai sus, în timp în alineatul 2 al aceluiași articol se indică conținutul acestui drept, ce cuprinde onoarea și reputația unei persoane și interdicția de a produce o atingere fără consimțământul titularului sau fără autorizarea prevăzută de art. 75 din Codul civil.
În doctrină, se apreciază că granița dintre onoare și reputație este destul de greu de stabilit, ele putând fi considerate două fațete ale dreptului la demnitate, decât două elemente distincte care compun acest drept.
Onoarea este un sentiment complex, determinat de percepția pe care fiecare persoană o are despre demnitatea sa, în timp ce reputația înseamnă felul în care o persoană este considerată în societate.
Reputația poate să varieze de la o persoană la alta. Reputația nu este înnăscută, ci este, de cele mai multe ori, dobândită, prin modul exemplar în care persoana se comportă în viața privată sau în cea socială.
Astfel, orice atingere adusă demnității omului și implicit, reputației sale, îl expune pe acesta excluderii într-o măsură mai mare sau mai mică din sfera relațiilor sociale.
În literatura de specialitate, se arată că sistemul actual de protecție a drepturilor personalității nu s-a detașat complet de principiile reparării prejudiciului care stau la baza dreptului comun al răspunderii civile delictuale.
Se reține incidența dispozițiilor art. 1349 din Codul civil, în raport cu care trebuie întrunite condițiile clasice ale răspunderii civile delictuale, respectiv: o atingere ilicită, o vinovăție, un prejudiciu, o legătură de cauzalitate între ele.
Raportând aceste condiții la prevederile art. 72 alin. 2 din Codul civil, instanța observă că revine mai întâi victimei obligația de a dovedi că a suferit o atingere a personalității, în speță o atingere a dreptului la demnitate, iar apoi aparține autorului atingerii sarcina de a dovedi un motiv justificativ (consimțământul victimei sau respectarea limitelor prevăzute de art. 75 din Codul civil ).
În prezentul litigiu, instanta apreciază că reclamanta, prin probele administrate, nu a demonstrat o atingere a dreptului său la demnitate si onoare prin actiunile paratului la care de altfel au achiesat mai multi locatari.
În lipa unor astfel de elemente, susținerea reclamantului că, prin afirmațiile sale, pârâtii i-au adus atingere demnitatii nu este suficientă, dacă nu se arată, prin mijloace de probă, în ce consta aceasta și cum a fost afectata, eventual modificata aceasta prin raportare la percepția societății.
După cum s-a arătat mai sus,demnitatea, reputația nu se consideră a fi înnăscute, ci dobândite prin modul exemplar în care persoana se comportă în viața privată sau în cea socială.
Față de cele mai sus expuse, constatându-se că partea reclamantă nu a probat producerea unei atingeri, una din condițiile angajării răspunderii civile delictuale, instanta apreciaza actiunea de fata ca neintemeiata.
La termenul de judecată din data de 19.11.2013 reclamanta a declarat că renunță la judecată.
Potrivit art. 246 cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Așa fiind instanța va lua act de declarația de renunțare la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge actiunea civila având ca obiect daune morale formulată de reclamanta P. D., domiciliată Suceava, . nr. 41, ., în contradictoriu cu pârâții P. G., domiciliată în oraș Solca ., ., jud. Suceava C. I., domiciliat în oraș Solca (grup școlar „T. V.”) ..37, jud. Suceava, T. G., domiciliat în oraș Solca ..29, jud. Suceava, Crețuleac R. N., domiciliat în oraș Solca ., jud. Suceava, CP-_, O. A., de la redacția „Monitorul de Suceava” cu sediul în mun. Suceava, ..1, ., R. M., domiciliată în oraș Solca . nr.12, jud. Suceava, F. A., domiciliată în oraș Solca ., jud. Suceava, B. M., domiciliată în oraș Solca ., T. G., domiciliat în oraș Solca ., A. M., domiciliată în oraș Solca, ._, J. SUCEAVA, V. C. V., domiciliată în oraș Solca, .. 47, Cod poștal_, J. SUCEAVA, B. V., domiciliată în oraș Solca, .. 88, Cod poștal_, J. SUCEAVA, B. D., domiciliată în oraș Solca, .. 42, Cod poștal_, J. SUCEAVA, G. N., domiciliată în ., J. SUCEAVA, T. V., domiciliată în oraș Solca, ., Cod poștal_, J. SUCEAVA, B. A., domiciliată în oraș Solca, .. 47, Cod poștal_, J. SUCEAVA, Ț. P. C., domiciliată în oraș Solca, .. 29A, Cod poștal_, J. SUCEAVA, Ț. R. C., domiciliată în oraș Solca, .. 29A, Cod poștal_, J. SUCEAVA, R. M., domiciliată în ., J. SUCEAVA,, N. M., domiciliată în .. 227D, J. SUCEAVA, B. F., domiciliată în ., J. SUCEAVA, B. V., domiciliată în oraș Solca,, Libertatii, nr. 3, Cod poștal_, J. SUCEAVA, B. P., domiciliată în .. 478, J. SUCEAVA, H. Z., domiciliată în .. 371, J. SUCEAVA, R. D., domiciliată în oraș Solca, .. 71, Cod poștal_, J. SUCEAVA, V. L., domiciliată în oraș Solca, .. 8D, ., G. G., domiciliat în oraș Solca, .. 1, Cod poștal_, J. SUCEAVA, S. E., domiciliată în ., Cod poștal_, J. SUCEAVA, L. D., domiciliată în ., J. SUCEAVA, Pșenițchi R., .. 234, J. SUCEAVA, G. M., domiciliată în oraș Solca, .. 24, Cod poștal_, J. SUCEAVA, M. I., domiciliat în . nr.271, jud. Suceava, R. E., domiciliată în Solca, ., Cod poștal_, J. SUCEAVA .
În baza art. 246 Cod procedură civilă, ia act de declarația reclamantei P. D. că renunță la judecata acțiunii civile formulate împotriva paratei P. M..
Cu apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.07.2015
P. GREFIER
E. E. P. A. D. K.
PEE./PEE./33 EX./ 22.07.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7560/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7504/2015. Judecătoria... → |
|---|
