Anulare act. Sentința nr. 6671/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6671/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 6671/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6671/2015
Ședinta publica din 01 iulie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C.-M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra actiunii civile formulate de reclamanții P. M.-A. și P. C.-A. în contradictoriu cu pârâtele B. SA și E. N. EUROPE FUNDING II B.V., avand ca obiect anulare act.
La apelul nominal se constată lipsa reprezentanților părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședința publică din data de 24 iunie 2015, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberand, retine ca prin actiunea civila inregistrata in data de 6 decembrie 2013, reclamantii P. M.-A. si P. C.-A., in contradictoriu cu paratii B. SA, citata atat la sediul din Bucuresti cat si prin A. central din Cluj-N. si E. N. EUROPE FUNDING II B.V au solicitat a se constata caracterul abuziv al clauzelor prevazute la art.4.1, 4.3, 4.4, 4.6, 4.8 si la art.4.12 lit.b din contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007 si la art.I pct.1, pct.9 din actul aditional nr.1/28.12.2010 privind calcularea dobanzii si a comisionului de administrare a creditului si a se dispune anularea clauzelor mentionate; a se dispune repunerea partilor in situatia anterioara inserarii acestor clauze, cu consecinta restituirii catre reclamanti a sumelor incasate cu titlul de dobanda suplimentara in raport cu contractul initial si cu titlul de comision de administrare a creditului, de la data semnarii contractului si pana la plata efectiva; a se dispune achitarea dobanzii legale aferenta fiecarei sume incasate cu titlul de dobanda suplimentara in raport cu contractul initial si cu titlul de comision de administrare a creditului, de la data semnarii contractului si pana la plata efectiva si obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
Prin precizarea de actiune inregistrata in data de 6 februarie 2014 reclamantii au solicitat a se constata si caracterul abuziv al clauzei prevazute la art.4.12 lit.a din contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007 privind achitarea comisionului de acordare si gestiune de 1%, in suma de 630 CHF, aplicat la valoarea creditului si, in consecinta a se dispune anularea clauzei, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara si restituirea in favoarea reclamantilor a sumei de 2299 lei, echivalentul in lei a sumei de 630 CHF la cursul BNR din data de 04.02.2014, obligarea paratelor la plata dobanzii legale aferente calculate de la data incasarii sumei si pana la plata efectiva.
Dupa depunerea la dosar a raportului de expertiza intocmit in cauza, reclamantii au precizat ca suma incasata cu titlul de dobanda suplimentara in raport cu contractul initial este in cuantum de 2.208,67 CHF, iar suma incasata cu titlul de comision de administrare este in cuantum de 4.612,30 CHF.
In motivarea actiunii formulate reclamantii au aratat ca prin contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007 le-a fost acordat un credit in valoare de 71.000 CHF pe o durata de 180 luni in vederea refinantarii imobilului situat in Cluj-N., ., ., .. Reclamantii apreciaza ca fiind abuzive in sensul art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 clauzele enumerate in actiunea formulata pentru urmatoarele considerente:
In art.4.12 din contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007 sunt enumerate comisioanele pe care imprumutatii aveau obligatia sa le plateasca pentru creditul acordat. Printre aceste comisione se regaseste si comisionul de administrare lunara a creditului, de 0,10% aplicat la valoarea soldului creditului, forma de calcul a acestuia fiind descrisa in cuprinsul art.4.8 din contract. Prin actul aditional nr.1/28.12.2010 comisionul de administrare a creditului a fost definit drept costul cu intretinerea si administrarea creditului, care va fi platit lunar, odata cu rambursarea ratelor de credit, valoarea acestuia fiind redusa la 0,06%. Reclamantii mentioneaza ca acest comision de administrare le-a fost impus in mod unilateral de catre banca, prin intermediul contractului standard preformulat, fara ca dansii sa aiba posibilitatea de a negocia existenta ori valoarea acestuia. Mai mult decat atat, prin adresa inregistrata in data de 09.12.2010 reclamantii si-au exprimat refuzul fata de propunerea bancii privind comisionul lunar de administrare credit de 0,06%, insa, atat comisionul cat si valoarea acestuia au fost mentinute in actul aditional nr.1/28.12.2010. Chiar daca actul aditional a fost semnat de catre reclamanti, nu se poate sustine ca aceasta clauza a fost negociata din moment ce nu au avut posibilitatea reala de a influenta natura acesteia. Pe de alta parte, comisionul de administrare nu cuprinde o descriere a contraprestatiei bancii care sa justifice perceperea costului suplimentar. Comisionul de administrare a creditului nu reprezinta un cost real si justificat, ci unul mascat, singura lui menire fiind aceea de a atrage o imbogatire fara just temei a bancii, generand astfel un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Disproportia vadita intre sumele percepute lunar cu titlul de comision de administrare credit si contraprestatia efectiva a bancii este contrara cerintelor bunei-credinte intrucat, sub denumirea „cost cu intretinerea si administrarea creditului” sunt cuprinse trei tipuri distincte de comisioane: comisionul de administrare a creditului, comisionul de administrare cont curent si comisionul de administrare contract. Banca a incasat lunar doua tipuri de comisioane pentru aceleasi servicii: comisionul de administrare cont curent, in cuantum de 0,10% pana in decembrie 2010 si de 0,06% dupa aceasta data si comisionul de administrare contract, cu un cuantum intre 1,76 si 0,69 CHF. Diferenta de cost dintre cele doua comisioane vizeaza valuta in care sunt exprimate si modul de calcul desi serviciile prestate de banca sunt identice. La momentul acordarii creditului deschiderea contului curent a fost o conditie prealabila obligatorie impusa de banca, insa aceasta nu este indreptatita sa perceapa costuri mai mari decat cele aferente administrarii unui cont curent, costuri care sunt pentru persoanele fizice de 2 lei/luna. Achitarea de catre reclamanti a sumelor de 785,44 CHF in cursul anului 2010, 453,31 CHF in cursul anului 2011, 433,85 CHF in cursul anului 2012 si 244,16 CHF pana in luna august 2013 a generat un dezechilibru evident in detrimentul dansilor si contrar cerintelor bunei-credinte. Cu toate ca nu era prevazut in contract, banca a incasat un comision de administrare contract, comision ce nu poate viza alte servicii decat cele privind intretinerea si administrarea creditului, respectiv inregistrarea platii ratei lunare, ajustarea trimestriala a acesteia si intocmirea graficelor de rambursare.
Tot la art.4.12 este mentionat comisionul de acordare si gestiune de 1% aplicat la valoarea creditului, platibil o singura data. Reclamantii apreciaza ca aceasta clauza este abuziva deoarece a fost impusa in mod unilateral, prin intermediul contractului standard preformulat, nu este justificata perceperea acestui cost suplimentar, iar disproportia vadita intre suma perceputa cu acest titlu, de 630 CHF si contraprestatia efectiva a bancii este contrara bunei-credinte. Potrivit art.28 alin.2 pct.c din OUG nr.50/2010 banca are obligatia de a explica costurile ce fac parte din costul total al creditului, astfel incat consumatorii sa inteleaga ce platesc, iar aceste informatii trebuiesc sa fie clare, complete si usor de inteles, potrivit art.33 alin.2. In conditiile in care aceasta contraprestatie nu este detaliata, reclamantii apreciaza ca este perceptut in mod nejustificat comisionul de acordare si gestiune a creditului, cu atat mai mult cu cat este incasat lunar si un comision de administrare a creditului (f.124-126).
In ceea ce priveste dobanda perceputa de banca, se arata ca in contractul initial se mentiona ca aceasta urma sa fie calculata in functie de indicele de referinta stabilit de banca pentru credite acordate in CHF, stabilit in functie de costul surselor de finantare si evolutia dobanzii la creditele ipotecare din Romania. Dobanda la credit a variat intre un maxim de 7,348% pe an si un minim de 5,262% pe an, dobanda initiala fiind de 6,5% pe an. Dupa . OUG nr.50/2010 dobanda a fost calculata in functie de LIBOR CHF la trei luni, insa, cu toate ca aceasta a scazut de la 2,775%, in data de 26.05.2008, la 0,_% in data de 19.09.2010, banca a pastrat rata dobanzii la peste 7% pana in data de 29.12.2012. Dupa cum se poate observa din inscrisul nr.903/10.10.2013, pus la dispozitie de banca, la solicitarea reclamantilor, marja fixa a fost, de fapt variabila in perioada 02.11._12 in conditiile in care a crescut de la 3,81% la un maxim de 7,18% si apoi a fost redusa la 5,25% odata cu . OUG nr.50/2010. Cresterea dobanzii totale de la 6,5% pe an la 7% pe an nu a fost explicata de catre banca si a fost impusa in mod unilateral. In conditiile in care banca nu a cerut consimtamantul reclamantilor la modificarea marjelor de dobanda, in speta a marjelor fixe de dobanda, clauza respectiva este abuziva, nefiind negociata si creand un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorilor (f.1-8).
Prin intampinarea depusa la filele 91-93 din dosar parata B. SA a invocat exceptia prescriptiei extinctive a dreptului de a mai solicita despagubiri, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata. In motivarea pozitiei procesuale exprimate parata a aratat ca de la data acordarii creditului si pana la intrerea in vigoare a OUG nr.50/2010 costurile creditului au fost influentate de mai multi factori, in special de costul surselor de finantare si evolutia dobanzii la creditele garantate cu ipoteca de pe piata bancara din Romania, asa cum se mentioneaza la art.4.1 din contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007. ..4.2 s-a mentionat ca la data semnarii contractului dobanda curenta era de 6,50% pe an, insa a crescut la 7% in perioada 02.11._08 si apoi la 7,35% in perioada 26.05._10. Prin . OUG nr.50/2010 dobanda a inceput sa fie calculata in functie de indicatorul international transparent Libor CHF la 3 luni, la care s-a adaugat o marja fixa. Marja fixa a fost determinata ca diferenta dintre valoarea totala a dobanzii, valabila in data de 21 iunie 2010 si valoarea Libor CHF la 3 luni valabila la acceasi data. Rata anula a dobanzii a fost supusa revizuirii trimestriale in functie de noua valoare a Libor CHF la trei luni comunicat cu doua zile lucratoare inainte de revizuire.
Comisionul de administrare a creditului reprezinta costul pentru intretinerea si administrarea creditului si va fi platit, lunar de catre imprumutat, odata cu rambursarea ratelor de credit, conform graficului de rambursare.
Comisionul de administrare cont curent reprezinta costul pentru intretinerea si administrarea contului dedicat operatiunilor de plata si tragere a sumelor din credit, precum si a altor servicii efectuate prin intermediul acestuia, daca este cazul. Comisionul de administrare al contului curent si comisionul de rambursare antcipata au fost eliminate in conformitate cu legislatia in vgoare.
Banca nu a perceput niciodata un comision de administrare lunara a creditului, ci doar de administrare a contului curent prin care se face plata ratelor, comision ce este in cuantum de 2,5 lei/luna.
La momentul acordarii creditului a fost perceput un comision de 2% din valoarea totala a creditului si este justificat de analiza intocmita la acordarea creditului, ingloband toate cheltuielile asociate acestui proces. Acesta reprezinta costul suportat de banca cu serviciile de analiza a bonitatii clientului, nefiind o garantie retinuta de banca. Acest comision de acordare a fost retinut o singura data, in momentul acordarii creditului, nefiind returnat la rambursarea creditului.
Clauzele criticate prin prezenta actiune nu au fost impuse consumatorilor care au avut libertatea de a opta pentru un anumit tip de dobanda si pentru un anumit produs. Conditiile generale aplicabile contractelor de credit prevad care sunt conditiile si consecintele fiecarui tip de dobanda, precum si modul in care variaza, iar aceste conditii generale au fost analizate de catre imprumutati.
Prin intampinarea depusa la filele 100-114 din dosar ERB N. EUROPE FUNDING II B.V (fosta E. N. EUROPE FUNDING II B.V) a solicitat respingerea actiunii formulate si obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata. In motivarea pozitiei procesuale exprimate a aratat ca, pentru a se retine caracterul abuziv al unei clauze contractuale trebuiesc indeplinite, in conformitate cu dispozitiile art.4 pct.6 din Legea nr.193/2000, urmatoarele conditii: clauza sa nu se refere la obiectul principal al contractului, clauza sa nu fi fost negociata, sa fie creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor ca o consecinta a lipsei de negociere, iar dezechilibrul creat sa fie contrar bunei-credinte. Or, clauzele vizand dobanda si comisionele fac parte din pretul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, in raport cu serviciul furnizat. Apoi, clauzele abuzive sunt, de regula, asociate notiunii de contract-tip, contract-standardizat sau de contract de adeziune. Banca are rolul de a pune la dispozitie informatiile specifice de baza si de a furniza informatii suplimentare, daca acest lucru ii este solicitat. Parata subliniaza ca, in urma dezacordului reclamantilor cu privire la comisionul de administrare de 0,1% acesta a fost redus la 0,06%, scadere semnificativa pentru comerciant. Imprejurarea ca banca nu a fost de acord cu scaderea comisionului de administrare cu mai mult de 0,04% nu poate constitui motiv de nulitate absoluta, comerciantul neputand fi constrans cu privire la stabilirea pretului si restragerea posibilitatii de a obtine o contraprestatie justa. Prezumtia de lipsa a negocierii contractului este rasturnata si datorita scaderii marjei fixe, de 7,24% la 5,25%. Parata atrage atentia asupra pericolului confundarii notiunii de „protejare a consumatorului” cu notiunea de „favorizare a consumatorului”, intentia legiuitorului fiind accea de asigurare a unei pozitii de egalitate a consumatorului cu profesionistul si nu de asigurare a unei pozitii de superioritate. Banca a respectat dispozitiile art.1 alin.1 din Legea nr.193/2000, incheierea contractelor de credit fiind precedata de urmatoarele etape: analiza ofertei complete de creditare pe care B. o punea la dispozitia persoanelor interesate, produsele de creditare fiind suficient de variate si detaliate; completarea cererilor de creditare, persoanele interesate optand pentru unul din produsele de creditare care corespundea intereselor si disponibilitatilor financiare; analizarea conditiilor generale aplicabile contractelor de credit si particularizarea conditiilro de creditare selectate de imprumutati in cadrul conditiilor particulare.
In conditiile in care doar un dezechilibru juridic poate fi criteriu legal de determinare a clauzei abuzive, cuantumul comisionelor si al dobanzilor nu poate constitui obiectul analizei caracterului abuziv al contractului. Prin semnarea contractului de credit si a actului aditional acestuia consumatorul si-a dat acordul la derularea relatiilor contractuale in conditiile stipulate in inscrisurile semnate.
In ceea ce priveste comisionul de administrare a creditului, parata arata ca reprezinta costul cu intretinerea si administrarea creditului, asa cum se arata in cuprinsul contractului incheiat. Chiar daca nu sunt detaliate toate serviciile prestate de catre comerciant, notiunea este suficient explicata astfel incat consumatorul sa inteleaga destinatia acestui comision. Comisionul de administrare este stipulat si la art.14 alin.1 lit.k din OUG nr.50/2010 si, in mod evident, este destinat sa acopere activitatile profesionistului cu administrarea operatiunilor de plata si a tragerilor din credit. Comisionul de administrare a contului curent nu este perceput, chiar reclamantii sustinand ca este 0,00 RON, astfel incat nu poate fi avut in vedere la analizarea caracterului abuziv al clauzelor. In ceea ce priveste perceperea unui comision de administrare contract, reclamantii nu au facut dovada perceperii acestuia, motiv pentru care nu poate constitui temei pentru pronuntarea unei hotarari de admitere a cererii de chemare in judecata.
Parata, prin reprezentant, arata ca sustinerile reclamantilor referitoare la rata dobanzii sunt neintemeiate. Dobanda a fost calculata potrivit stipulatiilor contractuale, in functie de indicele de referinta al bancii, iar, dupa . OUG nr.50/2010, in functie de indicele Libor CHF si marja dobanzii fixa. Incepand cu data de 29.12.2010 marja fixa a bancii a fost de 5,25%, valoarea ramanand neschimbata pana in prezent. Anterior, in lipsa unor factori de referinta reglementati expres de lege institutiile bancare stabileau in mod individual o dobanda de referinta ce era revizuita temporar in cazul in care aveau loc fenomene majore pe piata de capital.
Intampinarile depuse la dosar au fost comunicate reclamantilor in procedura prealabila judecatii, insa acestia au formulat raspuns la intampinare numai in ceea ce priveste intampinarea paratei B. SA. Astfel, in raspunsul la intampinare depus la filele 117-118 din dosar reclamantii au solicitat respingerea exceptiei prescriptiei extinctive a dreptului de a solicita despgubiri, iar, pe fondul cauzei, au aratat ca produsul de creditare a fost impus de la inceput, aspect ce refulta si din imprejurarea ca initial, oferta bancii a fost de 63.000 CHF, insa, inainte de semnarea contractului de credit, dupa confirmarea acordarii creditului, banca le-a impus finantarea cu suma de 71.000 CHF. Dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor este dat de faptul ca marja de dobanda a bancii a fost, la momentul acordarii creditului, de 3,81%, insa apoi a crescut la un maxim de 7,18%. Marja fixa a bancii nu a fost redusa sub nivelul initial de 3,81% chiar daca dobanda variabila s-a redus la efect al reducerii dobanzii Libor CHF la 3 luni, independent de vointa bancii.
La termenul de judecata din 30 aprilie 2014 instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului reclamantilor de a solicita restituirea sumelor incasate in baza clauzelor ce se solicita a fi constatate ca fiind abuzive pentru considerentele prezentate in incheierea de sedinta de la filele 142-143 din dosar.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar si a raportului de expertiza efectuat in cauza (f.168-195) instanta retine ca intre reclamanta P. M.-A., in calitate de imprumutata, reclamantul P. C.-A., in calitate de codebitor, pe de o parte si B. SA, pe de alta parte, a fost incheiat contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007 depus in copie la filele 11-19 din dosar. Prin contractul mentionat reclamantilor le-a fost acordata suma de 63.000 CHF in vederea refinantarii imobilului apartament nr.39 situat in Cluj-N., ., inscris in CF_ Cluj, avand nr.topo._/S/XXXIX, creditul acordat urmand a fi restituit in 180 luni de la data primei trageri din acesta. Dupa confirmarea acordarii creditului banca a impus finantarea cu suma de 71.000 CHF.
Dupa . OUG nr.50/2010 contractul a fost aliniat dispozitiilor legale in vigoare, fiind incheiat in acest sens actul aditional nr.1/28.12.2010 (f.31-34). A fost eliminat comisonul de administrare cont curent si comisionul de rambursare anticipata si a fost stabilita marja fixa a dobanzii la 5,25%.
Dupa cum se poate observa, in forma initiala a contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007, la art.4.1 se mentiona ca „dobanda curenta se calculeaza in functie de indicele de referinta stabilit de banca pentru creditele imobiliare acordate in CHF. Indicele de referinta al bancii pentru creditul imobiliar se stabileste in functie de costul surselor de finantare si evolutia dobanzii la creditele imobiliare pe piata bancara din Romania, se publica in presa si se afiseaza la sediile unitatilor teritoriale ale bancii”. La data semnarii contractului dobanda curenta era de 6,50% pe an, insa se putea schimba in functie de evolutia indicelui de referinta stabilit da banca, noua rata urmand a se aplica automat la valoarea soldului creditului existent la data modificarii, potrivit clauzelor inserate la art.4.3, 4.4 si 4.6 din contract.
Prin actul aditional nr.1/28.12.2010 incheiat intre reclamanti, pe de o parte si parata B. SA, in calitate de creditor ipotecar initial si E. N. EUROPE FUNDING II B.V in calitate de creditor ipotecat actual, dobanda anuala a fost stabilita in conformitate cu dispozitiile OUG nr.50/2010, urmand formula de calcul: Libor CHF la trei luni + marja fixa, marja mentionata si in raportul de expertiza ca fiind de 5,25% si nemodificata pana in prezent.
Expertul numit in cauza a stabilit, dupa analizarea probatoriului pus la dispozitie, ca, in perioada 02.07._10 dobanda ce trebuia achitata este in cuantum de 14.935,58 CHF. Pentru stabilirea acestei dobanzi s-a pornit de la dobanda totala de 6,5% mentionata ca fiind aplicata la momentul incheierii contractului de credit. Din aceasta a fost scazuta dobanda Libor CHF la trei luni, care a fost de 2,69%, rezultand astfel marja fixa de 3,81%, mentinuta pana in data de 29.12.2010.
In aceasta perioada, reclamantii au achitat, potrivit calculelor facute de banca, dobanda totala de 17.133 CHF, mai mult cu 2.197,42 CHF decat a stabilit expertul ca ar fi datorat cu acest titlu in baza creditului acordat. Dupa cum se poate observa, expertul a avut in vedere doua variante de calcul, in mod justificat a optat pentru prima dintre acestea si, cu toate ca in varianata a 2-a de calcul suma achitata in plus era mai mare, reclamantii au solicitat restituirea sumei aferente primei variante de calcul.
De asemenea, d-na expert a stabilit ca in peroada 29.12.2010-prezent reclamantii ar fi achitat suma de 11,25 CHF in plus fata de suma datorata cu titlul de dobanda pentru aceeasi perioada,. In conditiile in care contractul de credit a fost aliniat dispozitiilor OUG nr.50/2010 iar expertul nu a explicitat de unde rezulta diferenta constatat, modalitatea de calcul a dobanzii in aceasta perioada fiind corecta, instanta nu va putea avea in vedere acesta suma la stabilirea sumei ce se impune a fi restituita reclamantilor.
Avand in vedere calitatea de profesionist a institutiei bancare ce a acordat imprumutul in valoare de 71.000 CHF, in temeiul contractului de credit supus analizei de fata, instanta remarca incidenta dispozitiilor Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori, ce au fost invocate de catre reclamanti in sustinerea cererii lor.
Potrivit art.4 din Legea nr.193/2000: „ (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăsi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidentiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în functie de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toti factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plată, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj usor inteligibil.”
In conformitate cu disp. art. 1 lit. a din Anexa Legii nr.193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îsi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivatie întemeiată, în conditiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părti contractante si acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Aceste dispozitii legale sunt in deplina concordanta cu cele ale art. 3 alin. 1 si 1 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, ce arata ca: „(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradictie cu cerinta de bună credintă, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. (2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta continutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune. ... În cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei.” F. de prev. pct. 1 lit. j din Anexa Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, este abuziva o clauza care autorizeaza vânzătorul sau furnizorul să modifice unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
In conformitate cu prev. art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fată de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar si inteligibil. per a contrario, in masura in care nu este exprimata in mod clar si inteligibil, chiar si o clauza contractuala care priveste obiectul contractului poate fi considerata abuziva, dupa cum a aratat Curtea de Justitie a Uniunii Europene, in cuprinsul Hotararii pronuntate in cauza C‑26/13, în procedura „Á. Kásler, H. Káslerné Rábai împotriva OTP Jelzálogbank Zrt”, reiterandu-si jurisprudenta in cauza C‑143/13, „B. M. si I. O. M. împotriva .”.
Din moment ce Legea nr.193/2000 a avut ca obiect transpunerea in dreptul national a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, fata de principiul suprematiei dreptului unional, orice neconcordante sau omisiuni ale legiuitorului de a transpune in mod exact prevederile Directivei, trebuie suplinita prin aplicarea in mod direct a dreptului Uniunii Europene, in vederea realizarii obiectivelor invederate in preambulul reglementarii.
Totodata, instanta mai arata ca, in conformitate cu prev. art. 6 din Legea nr.193/2000: „Clauzele abuzive cuprinse în contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.”
Rezulta, astfel, ca Legea nr.193/2000 abilitează instantele de judecată să cenzureze contractul, din moment ce o clauza contractuala abuziva nu creeaza obligatii pentru consumator, dupa cum s-a retinut de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cuprinsul Hotararii pronuntate in Cauza C-243/08- „Pannon GSM ZRT impotriva Ersebet Sustikne G.” (par. 28). De altfel, aceleasi considerente au fost expuse de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene si in motivarea Hotararii „Oceano Grupo Editorial si Salvat Editores”.
Potrivit considerentelor de la pct.44 din cuprinsul hotărârii Curtii de Justitie a Uniunii Europene, pronuntata in cauza C- 484/08 – „Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid Piedad”: „dispozitiile art. 4 alin. 2 si art. 8 din Directiva nr. 93/13/CEE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări ... care autorizează un control jurisdictional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale, privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al pretului, sau remuneratiei, pe de o parte, fată de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, iar pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar si inteligibil”.
Asadar, în materia protectiei consumatorilor, prin adoptarea Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, transpusă în legislatia natională prin Legea nr.193/2000, legiuitorul european si cel national au urmărit atenuarea principiului pacta sunt servanda, dând instantei de judecată posibilitatea de a analiza acele clauze, în măsura în care se apreciază că sunt abuzive. O asemenea interventie nu încalcă principiul fortei obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 alin. 1 Cod civil, libertatea contractuală nefiind identică cu una absolută sau discretionară de a contracta.
Raportandu-se la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului redata in cele ce preced, jurisprudenta ce este obligatorie pentru instantele nationale si la prev. art. 4 alin. 2 teza finala din Directiva 93/13/CEE a Consiliului (dreptul Uniunii Europene impunandu-se a fi aplicat cu prioritate fata de prev. art. 20 alin. 2 din Constitutie), instanta va considera ca are posibilitatea să analizeze caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind dobanda convenita de parti si va inlatura, ca fiind nefondate, alegatiile paratei cu privire la inadmisibilitatea actiunii sau imposibilitatea modificarii contractului de credit, din moment ce imprumutatii si-au asumat clauzele contractuale, prin semnatura.
Cu prioritate, analizand clauza contractuala privind dobanda imprumutului, astfel cum a fost stabilita la momentul incheierii conventiei de credit si inserata in cuprinsul art.4 din contractul de credit nr.HL_/24.05.2007, instanta constata ca institutia de credit, in calitatea sa de profesionist, a inserat in contractul standard, modelul pretipizat, ce a fost remis imprumutatilor strict pentru a fi semnat, fara a fi negociat, o clauza contractuala în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, clauza de natura a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor, din moment ce insusi obiectul contractului, prestatia imprumutatului, de a restitui dobanda aferenta sumei de bani ce a facut obiectul creditului acordat este stipulata in mod vag si neinteligibil.
Parata nu a facut dovada negocierii vreunei clauze contractuale cu imprumutatii, dupa cum impune art. 3 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului, fiind evident ca este vorba despre un contract de adeziune, un model standard, cuprinzand clauze ce au fost impuse consumatorului.
Maniera vaga si lacunara de stipulare a dobanzii, in cuprinsul art.4 din contractul de credit, ce face mentiunea unei dobanzi variabile, fara a preciza indicii de referinta ce vor fi aplicati pentru calculul acestei dobanzi, a oferit bancii posibilitatea de a modifica unilateral dobanda, ajungand la o dobanda de 7,18% desi la momentul semnarii contractului de credit, aceasta marja fixa a bancii era de 3,81%.
Rezulta, asadar, ca parata a procedat la modificarea, in mod unilateral si nejustificat, a cuantumului dobanzii agreat de parti la momentul semnarii contractului, prin aplicarea unei marje fixe mai mare decat cea avuta in vedere de consumator la momentul la care si-a dat consimtamantul pentru incheierea actului juridic, dezechilibrul semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor neputand fi contestat, rezultand din stipularea de catre profesionist a unei clauze contractuale în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte.
Ori, clauzele care permit creditorului să modifice în mod unilateral rata dobânzii figurează în mod expres la punctul 1 litera j din anexa la Directiva 93/13, dupa cum a aratat Curtea de Justitie a Uniunii Europene, in cuprinsul Hotararii pronuntata in cauza C‑143/13, „B. M. si I. O. M. împotriva .”. Totodata, reiterand jurisprudenta din Hotărârea „Kásler si Káslerné Rábai, punctul 73”, Curtea a mai aratat: „Rezultă în special din articolele 3 si 5 din Directiva 93/13, precum si din cuprinsul punctului 1 literele (j) si (l) si din cuprinsul punctului 2 literele (b) si (d) din anexa la această directivă că prezintă o importantă esentială pentru respectarea cerintei privind transparenta aspectul dacă în contractul de împrumut se indică în mod transparent motivele si particularitătile mecanismului de modificare a ratei dobânzii si relatia dintre această clauză si alte clauze referitoare la remuneratia creditorului, astfel încât un consumator informat să poată să prevadă, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecintele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveste”.
In speta, nu au fost indicate criterii clare si inteligibile care sa permita bancii modificarea unilaterala a dobanzii, prin aplicarea unui cuantum exagerat al marjei proprii, astfel ca, fata de prev. pct. 1 lit. j din Anexa Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, este abuziva clauza care autorizeaza furnizorul de servicii financiare- parata imprumutatoare- să modifice unilateral clauzele contractului, deoarece nu exista un motiv întemeiat, motiv care să fi fost precizat în cuprinsul actului juridic incheiat initial, la data de 24.05.2007 si de care reclamantii imprumutati, in calitatea lor de consumatori, sa aiba cunostinta si sa-i poata aprecia temeinicia.
. prev. art. 6 raportat la art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza contractuală ce a conferit dreptul institutiei bancare, in calitatea sa de profesionist, de a modifica unilateral prevederile referitoare la dobanda imprumutului, fără a avea un motiv întemeiat, care să fie precizat în contract, nu a fost negociată direct cu consumatorul si a creat, în detrimentul imprumutatorilor, contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor, prin calcularea unor rate mult mai mari decat cele avute in vedere de consumator la momentul acceptarii imprumutului. Se impune, astfel, constatarea nulitatii absolute a clauzelor privind calcularea dobanzii, clauze inserate la art.4.1, 4.3, 4.4, 4.6, 4.8 alin.1 si 2 din contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007.
In ceea ce prveste comisionele, instanta constata ca, . facut referire la trei tipuri de comision perceput de banca in baza clauzelor inserate la art.4.12 din contractul de credit incheiat: comisionul de administrare credit, comisionul de administrare cont curent si comisionul de administrare contract. Acesta din urma nu se regaseste nici in contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007, nici in actul aditional nr.1/28.12.2010 si nu a fost regsit nici de expertul contabil numit in cauza printre sumele achitate de catre imprumutati in baza graficului de rambursare. In aceste conditii, instanta apreciaza ca reclamantii s-au aflat in eroare la momentul la care au facut referire la perceperea acestui comision de administrare contract.
Comisionul de administrare cont curent a fost definit la art.I pct.8 din actul aditional nr.1/28.12.2010 ca reprezentand costul cu intretinerea si administrarea contului dedicat operatiunilor de plata si retragere a sumelor din credit, precum si a altor servicii efectuate prin intermediul acestuia, daca este cazul. Acest comision nu a fost mentionat in forma initiala a contractului de credit, iar, in anexa 1 a actului aditional, la pct.6.3 s-a mentionat ca valoarea acestuia este 0,00 RON/luna.
Comisionul de administrare a creditului a fost definit, la art.I pct.9 din actul aditional nr.1/28.12.2010 ca reprezentand costul cu intretinerea si administrarea creditului si va fi platit lunar de catre imprumutat, odata cu rambursarea ratelor de credit, conform graficului de rambursare. Despre formula de calcul a comisionului de administrare lunara a creditului s-a facut mentiune si in contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007, in forma sa initiala, la art.4.8 alin.3, iar, la art.4.12 lit.a s-a mentionat ca acesta este de 0,10% aplicat la valoarea soldului creditului. Ulterior, prin actul aditional nr.1/28.12.2010, la cererea imprumutatei P. M.-A., comisionul de administrare a creditului a scazut la 0,06% (f.31-33).
Potrivit concluziilor expertului numit in cauza, valoarea totala retinuta cu titlul de comision de administrare credit, pe parcursul derularii contractului, a fost de 4.612,30 CHF.
Dupa cum se poate observa, situatia comisionelor de administrare credit/cont curet este prezentata destul de confuz in intampinarile depuse la dosar. Pe de o parte, BANCOPST SA a mentionat ca nu a perceput niciodata comision de administrare credit (fila 6 a intampinarii, pct.2.4 alin.2), sustinand ca a perceput doar comisionul de administrare cont curent, reluand definirea acestuia prezentata anterior, cu mentiunea ca valoarea comisionului este, in prezent, de 2,5 lei/luna (echivalentul in CHF). Ca urmare, este vorba despre o suma fixa si nu despre o formula de calcul cuprinsa in actul adtitional nr.1/28.12.2010, formula in urma careia a fost achitata suma de 4.612,30 CHF cu titlul de comision de administrare. Deasemenea, aceeasi parata a mentionat in pagina 3 a intampinarii, in paragraful 6, ca a eliminat comisionul de administrare al contului curent, potrivit legislatiei in vigoare, aspect ce corespunde cu mentiunea cuprinsa in actul aditional nr.1/28.12.2010, potrivut careia comisionul de administrare cont curent este 0,00 lei/luna, insa contrazice retinerea comisionului de 0,10% pe luna cu tilul de comision de administrare cont curent cu sustinerea potrivit careia ar fi retinuta o suma lunara fixa pentru administrarea contului respectiv.
Pe de alta parte, trebuie subliniata confuzia ERB N. EUROPE FUNDING II B.V (fosta E. N. EUROPE FUNDING II B.V) cu privire la aceleasi comisione. In justificarea perceperii comisionului de administrare credit parata ofera definitia data in actul aditional nr.1/28.12.2010 comisionului de administrare cont curent. Ca urmare, se despinde concluzia ca apreciaza ca fiind justificat comisionul impus de administrarea operatiunilor de plata si a tragerilor din credit, insa nu justifica in nicio modalitate perceperea comisionului de administrare credit.
Instanta apreciaza ca fiind abuziva clauza referioare la comisoniul de administrare credit, comision mentionat in art. 4.8 alin.3 din contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007, respectiv in art.4.12 lit.a din actul aditional nr.1/28.12.2010. Chair parata B. SA facea referire la necesitatea achitarii unei sume lunare fixe, mentionata ca fiind de 2,5 lei pentru a acoperi cheltuielile generate de administrarea creditului. Or, in cazul dedus judecatii, prin aplicarea formulei de calcul precizate in actul aditional nr.1/28.12.2010 reclamantii au achitat cu acest titlu suma de 4.612,30 CHF, suma vadit disproportionata fata de contraprestatia oferita de banca pentru acest cost. Nu trebuie uitat ca imprumutatii au achitat suma de 630 CHF la momentul semnarii contractului de credit, suma definita de art.4.12 lit.a din contract ca fiind comision de acordare si gestiune, de 1% calculat la valoarea creditului, platibil o singura data. Ca urmare, acest comision acopera atat costurile generate de analizarea bonitatii clientului, cat si cele de gestiune ale creditului acordat, cheltuieli apreciate ca fiind justificate de instanta de judecata.
Insa, perceperea unui comision suplimentar de administrare a creditului este contrara bunei-credinte si in mod evident a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Suma de 4.612,30 CHF achitata cu acest titlu este semnificativa in raport cu valoarea creditului acordat, nu este justificata de vreo contraprestatie din partea bancii, fiind vorba depre o obligatie neintemaiata stabilita doar in sarcina clientului.
In schimb, comisionul de acordare si de gestiune prevazut la art.4.12 lit.a din actul aditional nr.1/28.12.2010 este justificat de munca implicata de analiza cererii de acordare a creditului, verificarea bonitatii clientului si gestionarea efectiva a creditului, astfel incat instanta va respinge cererea cuprinsa in precizarea de actiune, cerere referitoare la constatarea caracterului abuziv al acestei clauze.
F. de cele prezentate, instanta, in temeiul art.4 din Legea nr.193/2000 va constata caracterul abuziv al clauzelor inserate la art.4.1, 4.3, 4.4, 4.6, 4.8 alin.1 si 2 din contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007, referitoare la modalitatea de calcul a dobanzii, precum si al clauzei inserate in art.4.8 alin.1 si 3 si in art.4.12 lit.b din contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007, respectiv in art.I pct.9 din actul aditional nr.1/28.12.2010 referitoare la comisionul de administrare credit, cu consecinta anularii clauzelor mentionate.
Pe principiul restabilirii situatiei anterioare, reclamantilor li se vor restitui sumele de 2.197,42 CHF achitata cu titlul de dobanda aferenta perioadei 02.07._10, respectiv de 4.612,30 CHF achitata cu titlul de comision de administrare credit, sume la care se va adauga dobanda legala aferenta calculata de la plata fiecarei sume achitate cu aceste titluri si pana la plata efectiva a debitului.
In temeiul art.453 alin.1 rap. la art.451 alin.1 NCPC paratele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantilor, in cuantum de 1800 lei, reprezentand onorariul achitata expertului numit in cauza (f.140, 202). Dupa cum se poate observa, reclamantii au solicitat acordarea cheltuielilor de judecata constand doar in onorariul achitat expertului numit in cauza. Ca urmare, chisra daca actiunea dansilor a fost admisa in parte, instanta apreciaza ca se impune acordarea integrala a acestei sume deoarece capatul de cerere avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate la art.4.12 lit.a din actul aditional nr.1/28.12.2010. capat de cere respins nu a constituit obiectiv la raportul de expertiza, iar cacularea de catre expert a dobanzii achitete de reclamanti in perioada 29.12.2010-prezent nu putea influenta in mod considerabil cuantumul onorariului stabilit pentru efectuarea lucrarii de specialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite in parte actiunea civila formulata de reclamantii P. M.-A. si P. C.-A., ambii cu domiciliul procesual ales in Cluj-N., Calea dorobantilor nr.74, ., ., la C..Av.C. M. in contradictoriu cu paratii B. SA, cu sediul in Bucuresti, ..6A, sector 2, citata si prin A. central din Cluj-N., ..31, jud.Cluj si ERB N. EUROPE FUNDING II B.V (fosta E. N. EUROPE FUNDING II B.V), in calitate de creditor ipotecar actual, cu sediul procesual ales in Bucuresti, . G. nr.19, parter, ., la SCPA Mituca si Asociatii si in consecinta:
-constata caracterul abuziv al clauzelor inserate la art.4.1, 4.3, 4.4, 4.6, 4.8 alin.1 si 2 din contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007, referitoare la modalitatea de calcul a dobanzii si, in consecinta, dispune anularea clauzelor mentionate;
-dispune restabilirea situatiei anterioare prin restituirea in favoarea reclamantilor a sumei de 2.197,42 CHF achitata cu titlul de dobanda aferenta perioadei 02.07._10, suma la care se va adauga dobanda legala aferenta calculata de la plata fiecarei sume achitate cu acest titlu si pana la plata efectiva a debitului;
-constata caracterul abuziv al clauzei inserate in art.4.8 alin.1 si 3 si in art.4.12 lit.b din contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007, respectiv in art.I pct.9 din actul aditional nr.1/28.12.2010 referitoare la comisionul de administrare credit si, in consecinta dispune anularea clauzei mentionate;
-dispune restabilirea situatiei anterioare prin restituirea in favoarea reclamantilor a sumei de 4.612,30 CHF achitata cu titlul de comision de administrare credit, suma la care se va adauga dobanda legala aferenta calculata de la plata fiecarei sume achitate cu acest titlu si pana la plata efectiva a debitului.
Respinge cererea reclamantilor de restituire a sumei de 11,25 CHF achitata cu titlul de dobanda aferenta perioadei 29.12.2010-prezent.
Respinge cererea reclamantilor de constatare a caracterului abuziv al clauzei inserate la art.4.12 lit.a din contractul de credit imobiliar nr.HL_/24.05.2007, privind achitarea comisionului de acordare si de gestiune, constatarea nulitatii clauzei, cu consecinta restituirii sumei de 650 CHF achitata cu acest titlu si obligarea paratelor la plata dobanzii legale aferenta acestei sume.
Obliga paratele la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantilor, in cuantum de 1800 lei.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Calea de atac exercitata si motivele invocate se inregistreaza la Judecatoria Cluj-N..
Pronuntata in sedinta publica din 1 iulie 2015.
JUDECATOR GREFIER
A. N. C.-M. D.
RED./DACT.-A.N/A.N
01.07.2015- 6 EX.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6042/2015. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7556/2015.... → |
|---|
