Pretenţii. Sentința nr. 6661/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6661/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 6661/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6661/2015
Ședința publică din 30.06.2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: I. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta H. (N.) N. A. in contradictoriu cu pârâții S. C. G. și A. VIENNA INSURANCE GROUP S.A. prin Sucursala Cluj, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal facut in cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal indeplinită.
S-a facut referatul cauzei după care, se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 23.06.2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.10.2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub nr. de mai sus, reclamanta H. (fosta N.) N. A. a chemat în judecată pe pârâții S. C. G. și A. VIENNA INSURANCE GROUP SA, prin Sucursala Cluj, solicitând instanței obligarea pârâtului de rd. 1 la plata sumei de 8188 lei reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 10.000 de euro, sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale, actualizate începând cu data accidentului și până la data introducerii actiunii, obligarea pârâtei de rd. 2 la plata sumelor menționate, în solidar cu pârâtul de rd. 1, obligarea ambilor pârâți la plata dobânzii legale aferente sumelor menționat, începând cu data punerii în întârziere prin medierea din data de 31.03.2012 și până la achitarea integrala, obligarea pârâților la plata sumei de 3000 de lei, reprezentând onorariul de avocat achitat pentru faza de urmărire penala si reprezentare în dos. pen. nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj N., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecătoria Cluj N. s-a dispus trimiterea în judecata a pârâtului S. C. G. pentru săvârsirea infractiunii de vătămare corporala din culpa, prevăzuta de art. 184 alin 2 si 4 C.pen., retinându-se că la data de 14.02.2011, în jurul orei 17.30, în timp ce conducea microbuzul Mercedes Benz Sprinter cu nr de înmatriculare_, pe DN 1 E 60, în localitatea Floresti, a efectuat o manevra de întoarcere fara a se asigura corespunzator, ocazie cu care a intrat în coliziune cu autoturismul marca Audi A6, cu nr de înmatriculare_, condus regulamentar de către numitul Birtan I., cu consecința accidentării reclamantei si producerii de leziuni pentru care a avut nevoie de 72 – 75 de zile de îngrijiri medicale. În dos. pen. nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj N. s-au administrat toate probele utile soluționarii cauzei, atât pe latura penală, cât si pe cea civila, însă prin sent.pen. nr. 613/29.05.2014 s-a pronunțat soluția de achitare în baza art. 396 alin 5 rap. la art. 16 lit b teza I CPP, cu referire la art. 4 CP, infractiunea de vătămare din culpa fiind dezincriminata. Daunele materiale solicitate sunt justificate de înscrisurile depuse si constituie contravaloarea serviciilor medico –legale -288 lei, alimentația pe perioada spitalizării (14.02._11) și în perioada concediilor medicale (75 de zile) în total 3750 de lei (50 de lei/zi), transportul (spital – locuinta reclamantei) – 1600 de lei, medicamente - 300 de lei, pierdere salarii pe lunile februarie si aprilie 2011 – 330 de lei, pierdere chirie plătita în avans – 200 de euro, respectiv 900 de lei, pierdere taxa pentru scoala de soferi – 1000 de lei. Cât priveste daunele morale acestea sunt solicitate pentru prejudiciile fizice si psihice suferite, abandonarea facultății si a scolii de soferi, necesitatea tratamentelor anuale post accident (balneofizioterapeute pentru fracturi si nevralgii, pe care le are si la ora actuală). În ceea ce priveste temeiul de drept al actiunii formulate, reclamanta a arătat că acesta este raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, cf. art. 998 – 999 c.civ, pentru pârâtul persoana fizica, iar pentru asigurator, raspunderea civila contractuala.
În drept, au fost invocate disp. art. 998 – 999 c.civ.
Cererea a fost scutita de plata taxei de timbru cf. art. 29 lit i din OUG nr. 80/2013.
Pârâtul S. C. G. a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că raspunderea pentru prejudiciile produse reclamantei revine în exclusivitate asigurătorului RCA, cf. art. 54 din Legea nr. 136/1995. Pe fondul cauzei, se impune a se avea în vedere disp. art. 28 alin 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011 care stabilește că persoana prejudiciata care a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la mprirea prejudiciului, va fi ținut răspunzator față de partea de prejudiciu care îi este imputabila. De asemenea, se impune stabilirea dinamicii accidentului rutier în vederea determinării dacă și celuilalt conducător auto i se poate retine vreo culpa în producerea accidentului, având în vedere că acesta circula cu viteza peste viteza legala maxima admisa. Cât priveste daunele materiale acestea trebuie admise doar în măsura în care sunt dovedite si justificate. Astfel, cheltuielile privind medicamentele nu sunt probate prin documente fiscale, fiind depus doar un înscris sub semnătura privata fara valoare probatorie, iar cuantumul veniturilor salariale realizate de reclamanta nu sunt probate prin documente fiscale, contractul de închiriere nu este înregistrat la administrația finantelor publice competenta și nici nu atesta achitarea vreunei sume de bani cu titlu de chirie. De asemenea, școala de soferi a fost urmata în cursul anului 2008, nefiind justificata pretinderea taxei aferente la aceasta data. Cuantumul cheltuielilor de transport trebuie acordate tinând cont de distanta de deplasare si de consumul mediu și nu de contravaloarea benzinei menționata în bonul fiscal. De asemenea, nu s-a făcut dovada recomandărilor medicale în sensul unei alimentații de un anumit tip. Cât priveste daunele morale, nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi fost înscrisa la facultate, iar pretinsul abandon al scolii de soferi nu poate fi retinut ca fiind în legătura cu accidentul produs.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 si urm. NCPC, art. 543 NCPC, art. 54 și 58 din Legea nr. 136/1995, art. 28, 44, 49, 74 alin 1 din Ordinul CAS nr. 14/2011, art. 48, art. 43 alin 1 si art. 54 alin 1 si 2 din OUG nr. 195/2002.
Pârâta A. VIENNA INSURANCE GROUP SA a depus întâmpinare prin care a solicitat diminuarea pretentilor reclamantei constând în daune morale si materiale.
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că o parte din despăgubirile materiale nu sunt dovedite, precum medicamentele înscrise pe un bon care nu poarta semnătura si numar de înregistrare de la farmacie, bonurile de benzina sunt emise în loc. Huedin si nu în localitatea de domiciliu a reclamantei, iar aceasta nu face dovada unor scrisori medicale care să justifice deplasarea acesteia la control medical. De asemenea, nu s-a făcut dovada recomandărilor medicale în sensul unei alimentații de un anumit tip, iar pe perioada spitalizării reclamanta a beneficiat de alimentație din partea spitalului unde s-a aflat internata. Cât priveste diferenta de salariu, reclamanta a fost încadrata la cod 01, adica cod urgenta, situație în care aceasta a fost plătita cu salariu în proportie de 100%, iar plata taxei pentru scoala de soferi nu se justifica cursurile auto fiind urmate in anul 2008. Referitor la cuantumul daunelor morale, acestea sunt lăsate la aprecierea judecătorului, însă trebuie să se tina cont de faptul că, desi reclamanta a suferit 72.75 de zile de îngrijiri medicale, se poate retine contribuția acesteia la sporirea numarului de zile de îngrijiri medicale și implicit a prejudiciilor, prin nepurtarea centurii de siguranta.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 NCPC, Legea nr. 136/1995 si Ordinul CSA nr. 5/2010.
În ședința publica din data de 31.03.2015 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. C. G., ca neîntemeiată, pentru considerentele arătate în încheierea de sedința de la acea dată.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamant – proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtilor, proba testimonială cu martorii Târlea N. si T. C., pentru pârâtul de rd. 1 - proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, pentru pârâta de rd. 2 - proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei. A fost acvirat dos. pen. nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj N..
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța retine următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de 11.09.2012 emis de P. de pe lânga Judecătoria Cluj N. s-a dispus trimiterea în judecata a pârâtului S. C. G. pentru săvârsirea infractiunii de vătămare corporala din culpa, prevăzuta de art. 184 alin 2 si 4 C.pen. s-a retinut în sarcina acestuia faptul că, la data de 14.02.2011, în jurul orei 17.30, în timp ce conducea microbuzul Mercedes Benz Sprinter cu nr de înmatriculare_, pe DN 1 E 60, în localitatea Floresti, a efectuat o manevra de întoarcere fara a se asigura corespunzator, ocazie cu care a intrat în coliziune cu autoturismul marca Audi A6, cu nr de înmatriculare_, condus regulamentar de către numitul Birtan I., cu consecința accidentării reclamantei si producerii de leziuni pentru care aceasta a avut nevoie de 72 – 75 de zile de îngrijiri medicale. S-a mai retinut că, în cursul urmăririi penale, pârâtul – învinuit și-a recunoscut fapta, iar partea vătămata – reclamanta în cauza – s-a constituit parte civila cu suma de 15.000 de euro, daune materiale si morale.
Prin sent.pen. nr. 613/29.05.2014 pronunțata de Judecătoria Cluj N. în dos. nr._/211/2012 s-a dispus achitarea pârâtului S. C. G. în baza art. 396 alin 5 rap. la art. 16 lit b teza I C.P.P., cu referire la art. 4 C.P, infractiunea de vătămare din culpa fiind dezincriminata.
În speță, ambii pârâți au contestat situația de fapt reținuta prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecătoria Cluj N., pârâtul S. C. solicitând a se stabili și culpa celuilalt conducator auto la producerea evenimentului rutier, asigurătorul solicitând stabilirea culpei concurente a reclamantei la producerea prejudiciului, solicitând în acest sens audierea tuturor martirilor audiați în cursul urmăririi penale, precum și în fața judecății, până la pronunțarea solutiei de achitare.
Sub aspectul stabilirii culpei celuilalt conducator auto, în speță a martorului Bîrtan I. P., instanța retine că demersul reclamantei este întemeiat pe răspunderea civila delictuala a pârâtului și raspunderea legala a asiguratorului acestuia (RCA), situație în care, față de dispozițiile art. 1003 c.civ. care prevede răspunderea solidara a coautorilor unui delict, rezulta ca partea vătămata se poate îndrepta împotriva oricărui autor. Prin urmare, răspunderea civila delictuală a celuilalt conducător auto nu prezinta relevanta în raport de victima, care are dreptul la despăgubire integrala chiar si din partea unui singur autor. Proportia de culpa a conducătorilor auto implicati prezinta relevanta în raporturile dintre autori și nu față de victima. În speță, pârâtul nu a înțeles să cheme în garantie pe celălalat conducator auto pentru a se stabili culpa acestuia la producerea evenimentului rutier, răspunderea acestuia, dupa caz, neputându-se stabili în lipsa. Dispozițiile art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011, invocate de pârât, se refera la culpa ., nu si a altui conducator auto.
În ceea ce privește stabilirea răspunderii persoanei prejudiciate prevăzuta de art. 28 alin 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, instanța constată că exclusa culpa reclamantei la producerea accidentului rutier, iar în ceea ce privește mărirea prejudiciului nu se poate reține nicio culpa a reclamantei la producerea leziunilor suferite de aceasta. Pârâții au susținut că aceasta nu purta centura de siguranța – împrejurare care a fost de natura să provoace vătămări semnificative concretizate într-un număr însemnat de îngrijiri medicale – însă aceasta împrejurare nu a rezultat din probele administrate în cauza. Astfel, celălalt conducator auto - martorul Bîrtan I. P. (f. 110) a declarat că reclamanta, aflata pe locul din dreapta fața a purtat centura de siguranta încă din momentul în care a urcat în mașina. Instanța va retine valoarea probatorie a declarației acestui martor, singurul care s-a aflat în autoturism, din declarațiile celorlalți martori audiați în cursul urmăririi penale nerezultând contrariul. Acesti martori nu au perceput direct acest fapt, declarațiile acestora privind dinamica evenimentului rutier, sens în care instanța a apreciat ca nefiind utila reaudierea acestora.
În ceea ce priveste întinderea prejudiciului material și moral reclamat de către reclamanta, instanța apreciază că acestea sunt partial întemeiate pentru următoarele considerente:
Nu se poate reține raportul direct de cauzalitate dintre evenimentul rutier si cheltuielile pretinse de către reclamanta cu titlu de taxa achitată pentru școala de șoferi si chiria aferenta locuintei închiriate cf. contractului de închiriere de la f. 25. Astfel, din adeverinta eliberata de Scoala C&P Intrans Huedin (f. 5) rezulta că reclamanta a urmat cursurile scolii în perioada 18.02.- 14.04.2008, deci cu 3 ani înainte de accident. Reclamanta nu a făcut dovada faptului că ar fi fost programata să dea examenul pentru obținerea permisului de conducere în perioada imediat următoare accidentului rutier și oricum acest lucru nu ar fi avut relevanta, taxa achitata reprezentând contravaloarea serviciului de instructaj prestat de unitatea respectiva. Susținerile reclamantei în sensul în care, în urma accidentului rutier, a dobândit o temere față de mașini și de a conduce nu constituie criteriu relevant, aceasta temere putând fi reparata în timp în sens pozitiv. Contractul de încheiere depus la dosar nu justifica plata sumelor datorate cu titlu de chirie, achitata în avans pentru 2 luni, în condițiile în care nu s-a făcut dovada plății acesteia, prin chitanța de plata eliberata de locator, iar contractul nu cuprinde o asemenea mențiune, și chiar dacă ar cuprinde contractul nu poarta data certa cf. art. 1182 c.civ.
De asemenea, nu s-a făcut dovada diferentei dintre salariu si indemnizația de concediu medical, care să justifice suma de 330 de lei, solicitata cu titlu de pierderi de salariu. Astfel, conform adeverintei de venit de al f. 17, rezulta că salariul net reclamantei pentru luna februarie 2011 era de 659 lei, martie 2011 – 573 lei și aprilie 2011 - 477 lei, media veniturilor fiind de 569 lei lunar, iar indemnizația pe concediul medical pentru luna februarie 2011 a fost de 384 lei, în luna martie 2011 – 708 lei, iar în luna aprilie 2011 – 594 lei, veniturile realizate cu acest titlu fiind mai mari decât cele datorate cu titlu de salariu, cf. adeverintei eliberate de angajator (f. 9, dosar).
Reclamanta nu a făcut dovada unor recomandări medicale speciale pentru alimentația zilnica pentru a justifica un cost suplimentar față de ceea ce constituie obligatia inerenta asigurării traiului zilnic și care revine fiecărei persoane. În plus, este justificat argumentul pârâtilor în sensul în care, în perioada spitalizării reclamanta a beneficiat de serviciile unității spitalicesti în care a fost internata, incluzând aici pe lângă tratamentul medical și alimentația.
Instanța apreciaza ca fiind justificate pretentiile reclamantei în ceea ce priveste plata contravalorii prestațiilor medicale cf. chitantelor de la f. 10-12 emise de IML Cluj pentru eliberarea certificatului medico-legal și Spitalul Clinic de Boli Infectioase Cluj N., pentru suma totala de 288 de lei. De asemenea, sunt justificate cheltuielile efectuate cu achiziția medicamentelor în cuantum de 240,7 lei, cf. scriptului de la f. 24, medicamentele achiziționate fiind specifice atenuării durerilor generate de fracturi (în speță, reclamantei i-a fost fracturata clavicula). Nu intereseaza faptul că acesta se prezinta sub forma unui înscris sub semnătura privata și nu bon fiscal, câtă vreme acesta este însușit de unitatea farmaceutica, iar lipsa datei nu justifica înlăturarea acestuia, fiind un fapt necontestat cf art. 255 alin 2 NCPC că vătămări de natura celor suferite de reclamanta necesita medicamente analgezice si antiinflamatoare.
În ceea ce priveste contravaloarea transportului pe ruta . N., solicitat de către reclamanta pentru controalele medicale efectuate, instanța va avea în vedere la stabilirea cuantumului consumul mediu de benzina, pentru distanta dintre cele două localități (79 km) costul mediu fiind de 47 lei, respectiv 94 de lei dus – întors (conform listării de pe site-ul ww.distanta.ro) la care se poate adauga un cost mediu de 6 lei pentru alte cheltuieli (ex. parcări). Instanța nu va retine valoarea integrala a bonurilor fiscale prezentate (f. 21-22) acestea neputând fi apreciate ca și sume destinate exclusiv transportului reclamantei de către conducătorul auto, iar împrejurarea că bonurile de benzina sunt emise in loc. Huedin nu prezinta relevanta, deplasarea fiind efectuat de la domiciliul reclamantei spre Cluj N. (de altfel, si stații de benzina în comune si sate sunt destul de greu de întâlnit).
Cât privește numărul de deplasări, instanța va aprecia ca fiind justificate un numar de 8 deplasări, fiind certe deplasările efectuate pentru eliberarea certificatului medico –legal din data de 21.02.2011 (f. 46, dosar UP) și a certificatului medico-legal din data de 15.04.2011 (f. 48 dos. UP), eliberarea acestora presupunând si examinarea solicitantului. Din declarațiile martorei Târlea N. (f. 108) a însoțit-o pe reclamanta la 4 controale medicale, în prima luna după accident reclamanta mergând la control săptămânal pentru reglarea bandajelor si ulterior, a mai mers o data pentru scoaterea bandajelor. Pe de alta parte, martora T. C. D. (f. 63, dos._/211/2012) a relatat că reclamanta a făcut aproximativ 16 deplasări către Cluj N., însă reclamanta nu a justificat si nici nu rezulta din probațiunea administrată scopul tuturor acestor deplasări. Instanța apreciază că se poate aprecia asupra unui număr rezonabil de 8 deplasări, chiar și în condițiile în care nu s-au depus acte medicale care să ateste obligația reclamantei de a veni la control medical, însă dată fiind natura leziunilor suferite (. cu deplasare claviculă, traumatism toracic cu . cominutiva, traumatism coloana, cf. certificatului medico-legal ) se poate aprecia în mod rezonabil că acestea au presupus verificări periodice ale stadiului fracturilor si reglarea bandajelor. Prin urmare, costul transportului acordat reclamantei va fi de 800 de lei.
Față de toate aceste considerente, instanța va admite despăgubiri materiale parțiale în favoarea reclamantei în cuantum total de 1328,7 lei, cu consecința obligării pârâților, în solidar, la plata acestei sume.
În ceea ce privește suma de 3000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecata achitate de reclamanta în dos. pen. nr._/211/2012, cf. chitanței de la f. 33, reținând condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului S. C. G. pentru fapta de vătămare, soluția achitării fiind pronunțată ca urmare a dezincriminării faptei ca si infractiune, aceasta constituind în continuare o fapta ilicita, de natura civila, pentru care autorul este a răspunde., în temeiul art. 998 – 999 c.civ. va dispune obligarea pârâtului S. C. G. la plata sumei de 3000 de lei, reprezentând daune materiale.
În ceea ce priveste întinderea prejudiciului moral invocat de către reclamanta, instanța apreciază că argumentele invocate de către reclamanta sunt partial întemeiate și justifica acordarea unui cuantum mai redus față de cel solicitat.
Astfel, este justificat argumentul traumelor fizice si psihice resimțite de către reclamanta în urma accidentului suferit. Conform raportului de expertiza medico –legala întocmit în dos nr._/211/2012 reclamanta a suferit leziuni constând în . cu deplasare claviculă, traumatism toracic cu . cominutiva, traumatism coloana, care au necesitat îngrijiri medicale de 72-75 de zile. De asemenea, reclamanta a fost spitalizata 7 zile (scrisoare medicala, f. 7), în perioada 14.02.2011 – 21.02.2011 și a beneficiat de concediu medicala timp de 75 de zile (f. 26 - 32). Reclamanta a fost externata având clavicula imobilizata si bandajată, cu recomandarea de păstrare a bandajului timp de 3 saptămâni, cf. scrisorii medicale de externare.
Raportat la diagnosticul medical evidentiat și consecințelor imediate survenite, se poate concluziona asupra traumei suferite de către reclamantă în urma leziunilor suferite cauzatoare de suferințe fizice o perioada îndelungata de timp.
Dincolo de suferințele fizice inerente facturilor survenite, suferintele psihice resimțite de către reclamantă ulterior producerii evenimentului se justifica prin perioada îndelungata de repaus la care a fost supusă aceasta, tratamentul și îngrijirea periodica pe care a fost nevoită să le suporte în aceasta perioada, disconfortul generat de necesitatea deplasărilor la unitatea medicală pentru consult medical și îngrijirea periodica a fracturii. De asemenea, nu este de neglijat nici disconfortul generat de imposibilitatea folosirii bratului pentru activitățile curente, normale desfășurarii vietii cotidiene și imposibilitatea sau inconvenientul participarii la viata sociala, în cadrul familiei sau colectivității, din declarațiile martorilor rezultând că reclamanta a fost nevoita să se mute cu părinții pentru a beneficia de sprijin. Totodată, se poate retine și inactivitatea generata de imposibilitatea de a desfăsura activitatatea la locul de munca, ca si componenta a laturii sociale a persoanei, în general.
Toate acestea conturează concluzia existentei unui prejudiciu moral, resimțit în mod real de către reclamantă, ca urmare a consecințelor directe rezultate în urma accidentului din data de 04.02.2011.
În ceea ce privește imposibilitatea de a continua facultatea, se constată că reclamanta nu a făcut dovada faptului că ar fi fost înscrisă la cursurile unei facultăți, printr-o adeverinta eliberata de instituția școlara. Susținerile reclamantei în sensul în care, în urma accidentului rutier, a dobândit o temere față de mașini și de a conduce nu constituie un argument suficient, aceasta temere putând fi reparata în timp în sens pozitiv.
Cât privește cuantumul despăgubirilor pentru daunele morale suferite, acesta se stabileste prin apreciere, în raport cu consecințele negative suferite de victima pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării – cu atât mai mult cu cât prejudiciul moral se resimte la nivelul trăirilor psihice - măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială victimei. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.
Față de aspectele mai sus retinute sau înlăturate de la aprecierea existenței si întinderii prejudiciului moral, instanța apreciază că suma de 10.000 de lei constituie o satisfacție echitabila si rezonabila a prejudiciului moral resimțit de către reclamantă, instanța urmând a obliga pârâții, în solidar, la plata acestei sume. Suma de 10.000 de euro solicitată de reclamantă este disproportionata față de prejudiciul suferit, ținând cont de suferințele imediate si consecutive incidentului survenit, atât la data producerii lui, cât si în perioada aferenta recuperării medicale, cu atât mai mult cu cât nu se poate retine o incapacitatea de munca permanenta sau o stare de invaliditate permanenta de natura să justifice un cuantum mai ridicat.
În ceea ce priveste petitul accesoriu, privind obligarea pârâtilor la plata dobânzilor legale penalizatoare, începând cu data de 31.03.2014 (data la care a avut loc medierea inițiata de către reclamanta, f. 4) pentru sumele datorate cu titlu de daune materiale si morale, instanța apreciază că invitația de mediere poate fi considerata punere în întârziere în sensul art. 1522 c.civ., întâlnirea părtilor având ca obiect tocmai plata de daune materiale si morale de către pârâți. Nu în ultimul rând, în dos. pen. nr._/211/2012 reclamanta s-a constituit parte civila cu suma totala de_ de lei (f. 18) astfel încât, atât pârâtul, cât si asigurătorul au fost notificati cu privire la daunele pretinse, acesta cerere constituind temeiul acțiunii civile exercitate alături de actiunea penala, deci similara cererii de chemare în judecata prevăzuta de art. 1522 alin 1 c.civ.
În acest context, instanța va admite acest capăt de cerere accesoriu și va obliga pârâții la plata de dobânzi legale penalizatoare, începând cu data de 31.03.2014 și până la achitarea integrală a debitului, pentru debitele principale mai sus acordate. În ceea ce priveste cheltuielile de judecata, față de disp. art. 451 si 453 c.pr.civ. și retinând culpa procesuala a pârâților, va obliga pârâții pârâții S. C. N. și . GROUP SRL să achite, în solidar, martorului Bîrtan I. P. suma de 106 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
să achite reclamantei, în solidar, suma de 4000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial. Cât priveste solicitarea martorului Birtan P. I. de a-i fi achitate cheltuielile de transport, achitate pentru deplasarea în vederea depunerii mărturiei, în conformitate cu disp. art. 326 alin 2 c.pr.civ. va obliga pe pârâții să achite martorului, în solidar, u suma de 106 lei, reprezentând cheltuieli de transport (s-a avut în vedere consumul mediu de benzina, pentru distanta dintre cele două localități costul mediu fiind de 53 lei x 2, f. 114), obligatia stabilita în favoarea martorului fiind executorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civila formulata de către reclamanta H. (ex N.) N. A., cu domiciliul în ., nr. 43, jud. Bihor, împotriva pârâților S. C. N., cu domiciliul în Cluj N., ., ., . si . GROUP SRL, cu sediul ales la Sucursala Cluj, cu sediul în Cluj N., ..22, jud. Cluj
Obligă pe pârâții S. C. N. și . GROUP SRL să achite, în solidar, în favoarea reclamantei suma de 1328,7 lei, reprezentând daune materiale și suma de 10.000 de lei, reprezentând daune morale, precum și dobânda legala penalizatoare, începând cu data de 31.03.2014 și până la achitarea integrală a debitului.
Obliga pârâtul S. C. N. să achite în favoarea reclamantei suma de 3750 de lei, reprezentând daune materiale precum și dobânda legala penalizatoare, începând cu data de 31.03.2014 și până la achitarea integrală a debitului.
Obliga pe pârâții S. C. N. și . GROUP SRL să achite reclamantei, în solidar, suma de 4000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâții S. C. N. și . GROUP SRL să achite, în solidar, martorului Bîrtan I. P., cu domiciliul în Lugasu de Jos, ., nr. 11, jud. Bihor, suma de 106 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
Respinge cererea pârâtului S. C. N. de acordare a cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul Specializat Cluj.
Apelul și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în sedință publică, azi, data de 30.06.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
A. P. I. C.
Red/tehn. PA/6ex/13.11.2015
1 ex se comunica martorului Birtan I. P.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7556/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7560/2015.... → |
|---|
