Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7600/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7600/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 7600/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr. 7600/2015
Ședința publică de la 23 Iulie 2015
Completul compus din:
P.: L. E. M.
GREFIER: S. C.
S-a luat in examinare actiunea civila privind pe reclamanta D. SRL în contradictoriu cu pârâtul P. L. M., având ca obiect obligatia de a face.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanta av. M. F.-L., cu imputernicire avocatiala la dosar fila 11, se prezinta paratul personal, numitul P. L. M., CNP_, identificat cu CI . nr._ si asistat de catre av. M. F. I., cu imputernicire avocatiala la dosar, fila 29, lipsa fiind reclamanta.
Procedura de citare cu partile este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Reprezentantul paratului depune la dosar decizia civila nr. 983/R/2015, a Curtii de Apel Cluj( fila 97-105) si un registru de casa ( fila 109-110).
Reprezentanta reclamantei depune trei chitante reprezentand onorariu avocat.Reprezentantul partaului invedereaza ca paratul a fost reincadrat in munca doar pe post de asistent de farmacie asa cum s-a retinut in decizia depuse la dosar, fara a i se acorda drepturile salariale retroactiv.
Reprezentanta reclamantei arata ca nu mai solicita alte probe decat interogatoriul luat paratului la termenul din 22.01.2015, si inscrisurile.
În probațiune, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din codul de procedură civilă și de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, după interpelarea părților prezente, care învederează că pot pune concluzii la acest termen de judecată, deschide dezbaterile judiciare.
Reprezentanta reclamantei solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata cu cheltuieli de judecata, obligarea paratului sa restituie autoturismul impreuna cu actele acestuia, iar in caz contrar instanta sa dispuna ridicarea autoturismului ce face obiectul litigiului oriunde s-ar afla acesta. De asemenea, arata ca autoturismul este proprietatea reclamantei si nu a existat niciodata un transfer de proprietate al acestuia in favoarea paratului.
Totodata, invedereaza instantei faptul ca paratul nu a invocat vreun drept asupra acestui autoturism, in acest sens existand un dosar solutionat avand autoritate de lucru judecat cu privire la drepturile asupra autoturismului. Prin notificare, a solicitat paratului sa predea autoturismul insa acesta nu s-a conformat nici pana la acest moment.
Reprezentantul paratului solicita respingerea actiunii, cu consecinta admiterii neconditionate a cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecata. Invedereaza instantei faptul ca scriptic exista drept al proprietatii reclamantei asupra autoturismului, dar calea juridica nu este in aceasta cauza. In realitate acest autoturism a fost cumparat pentru parat in exclusivitate dar a fost inmatriculat pe societate, dovada a faptului ca s-a cumparat pentru parat este imprejurarea ca autoturismul are numarul de inmatriculare „LIV”. Pretinderea autoturismului de catre reclamanta care este fosta sotie a paratului nu este altceva decat o incercare de sicanare a paratului.
Reitereaza faptul ca cererea reconventionala este fondata in baza dreptului de retentie in conformitate cu codul civil pentru motivele expuse in cererea reconventionala pana la executarea obligatiilor reclamantei decurgand din cartea individuala de munca, a paratului.Solicita repunerea in drept a paratului la locul si in postura pe care a avut-o anterior.
In replica, reprezentanta reclamantei arata ca s-a incercat de catre parat un partaj dupa divort, dar acest partaj nu se poate realiza intre parat si societate.
In replica, reprezentantul paratului cu privire la registrul de casa depus la dosar la acest termen de judecata arata ca reclamanta solicita in mod neintemeiat dreptul de proprietate asupra autoturismului, având in vedere ca spesele au fost achitate de catre societate.
Instanta închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.02.2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub număr unic de dosar_, reclamanta D. SRL a solicitat obligarea pârâtului P. L. M. să predea reclamantei, prin reprezentant, autoturismul marca Volkswagen tipul Jetta, cu nr de înmatriculare_, . WVWZZZ1KZ8M086882, împreună cu toate actele autoturismului: carte de identitate, certificat de înmatriculare, asigurare obligatorie, chei, în caz contrar autorizează reclamanta să ridice autoturismul de oriunde s-ar afla.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că este proprietara autoturismului marca Volkswagen tipul Jetta, cu nr de înmatriculare_, . WVWZZZ1KZ8M086882.
Toate actele autoturismului, carte de identitate, certificat de înmatriculare, asigurare obligatorie, chei, se află de asemenea la pârât, reclamanta deținând o copie a certificatului de înmatriculare .
Pârâtul a fost angajatul reclamantei până la data de 13.06.2013, dată la care s-a emis decizia nr. 01/12.06.2013 de desfacere a contractului individual de muncă, decizie ce i-a fost comunicată atât prin poștă, cât și prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 19.06.2013.
Anterior emiterii și comunicării acestei decizii, i-a comunicat pârâtului Notificarea atașată, prin care i-a adus la cunoștință că urmează să se desființeze postul pe care îl ocupă și că are obligația legală de a restitui societății bunurile pe care le-a deținut în calitate de angajat, inclusiv autoturismul mai sus descris.
Începând cu data de 13.06.2013, când la sediul reclamantei pârâtul a refuzat primirea deciziei de desființare a postului, acesta nu s-a mai prezentat la sediul reclamantei dar nici nu a restituit autoturismul.
Această situație creează prejudicii prejudicii în desfășurarea activității, fiind privată nelegal de un bun, pârâtul refuzând să restituie acest autoturism asupra căruia în prezent nu are niciun drept.
În mod evident, chiar dacă ar mai fi angajatul reclamantei, în calitatea de proprietar exclusiv, reclamanta are dreptul de a dispune de bunul său astfel cum o cer interesele societății, pârâtul neavând temei legal pentru a refuza predarea posesiei acestui autoturism.
În vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului pe calea medierii, reclamanta a notificat pârâtul și l-a invitat pentru data de 14.01.2014 să participe la ședința de informare privind avantajele medierii. Deși s-a prezentat, pârâtul nu a dorit să recurgă la calea medierii și nici nu a dorit să semneze .
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1528 NCC și art. 1516 NCC.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată (f. 4, 18, 22).
La cerere, au fost atașate înscrisuri (f. 5-11).
Pârâtul a formulat întâmpinare (f. 26-28) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
A solicitat pârâtul să se observe că cererea se impune a fi recalificată drept acțiune în revendicare mobiliară, fiind incidente disp. art. 563 C civ, având în vedere că aceasta dorește să redobândească posesia bunului.
Pe fondul cauzei, a arătat că el și numita P. M. M., asociat unic și administrator al societății reclamante au fost căsătoriți, căsătorie desfăcută potrivit sentinței civile nr._/2011
Societatea la care a fost angajat reprezintă o afacere de familie. La data înființării societății pârâtul avea cazier judiciar,astfel că asociat unic și administrator a fost trecută soția, care avea și calificarea necesară, aceea de farmacist. Pârâtul avea calitatea de administrator în fapt, fiind cel care s-a ocupat de procurarea efectivă a spațiilor unde funcționează farmaciile, de reglementarea scriptică a funcționării acestora, a reprezentat societatea în relația cu Casa de Asigurări, în litigiile cu terții în instanță, în relațiile cu furnizorii, organele fiscale și ale administrației locale, bănci, etc., având drept de semnătură. Pe lângă această activitate, a prestat efectiv și munca de asistent de farmacie.
Pârâtul a prestat aceste activități și ulterior desfacerii căsătoriei de numita P. M. M.. Prezența sa a devenit indezirabilă pentru fosta soție din primăvara anului 2013 ca urmare a neînțelegerilor cu privire la partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, inclusiv afacerea de familie.
A precizat că există un număr de trei autoturisme, înmatriculate formal pe numele societății, care au fost în realitate achiziționate din bani comuni și destinate deservirii membrilor familie. Astfel, autoturismul a cărui restituire se cere a fost cumpărat pentru a fi utilizat de pârât, având nr. de înmatriculare_, după prenumele pârâtului, L. și a fost folosit întotdeauna de pârât iar cu privire la celelalte două autoturisme, auto Volkswagen Polo a fost și este utilizat de fosta soție iar autor Daewoo Cielo a fost și este utilizat de fiul lor, P. A..
Pârâtul este cel care a achitat toate cheltuielile ocazionate de exploatarea și întreținerea acestui autoturism din banii proprii, sens în care sunt aplicabile prevederile art. 2495 C civ.
Societatea reclamantă nu are angajată nicio persoană pe postul de șofer, un astfel de post nefiind necesar în desfășurarea activității, deoarece nu oferă servicii de livrarea produselor clienților în afara perimetrului unităților farmaceutice.
Demersul realizat în numele societății, de a intra în posesia unui autoturism, reprezintă doar o modalitate de răzbunare a fostei soții,administrator al fostei soții. Tot în acest scop, aceasta a procedat la concedierea pârâtului, decizie contestată în litigiul aflat pe rolul Tribunalului Cluj, obiect al dosarului nr._ .
Având în vedere că litigiul mai sus arătat nu a fost soluționat încă,, urmând a se stabili dacă desfacerea contractului de muncă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale sau nu, soluție de care depinde și existența sau inexistența unui drept al pârâtului de a utiliza autoturismul în litigiu, solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea litigiului având obiect al dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Cluj.
În ceea ce privește invitația la mediere pârâtul a arătat că a dat curs invitației la mediere însă a constatat cu această ocazie că a fost chemat nu în fața unui mediator, ci la biroul avocatului reclamantei, unde nu era prezentă nicio persoană din partea acesteia, sens în care evident că nu s-a putut realiza nicio mediere.
Pârâtul a atașat dovada contestației formulate împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă (f. 33-48).
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 55-60) la care a atașat atât răspunsul la interogatoriu (f. 61-62), cât și înscrisuri (f. 63-68).
La data de 29.10.2014 pârâtul a formulat cerere reconvențională (f. 76-77), solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 737,6 lei, reprezentând contravaloarea primelor de asigurare obligatorie RCA și a inspecției tehnice periodice și instituirea unui drept de retenție asupra autoturismului până la plata acestei sume și până la executarea obligațiilor reclamantei față de pârât decurgând din raportul juridic de muncă existent între ei în baza contractului individual de muncă nr. 6550/5._/04.03.2002, astfel cum vor fi acestea stabilite prin hotărârea ce se va pronunța în dosarul civil nr._ al Tribunalului Cluj.
În motivarea în fapt, au fost reiterate motivele invocate în cuprinsul întâmpinării.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată (f. 75).
La cererea reconvențională au fost atașate înscrisuri (f. 78-80).
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională (f. 84-85), completată ulterior (f. 87-88), solicitând respingerea acesteia ca nelegală și netemeinică. S-a arătat că reclamantul reconvențional deține autoturismul fără nici un drept, de nicio natură iar în ceea ce privește așa-zisele cheltuieli efectuate cu autoturismul, pârâta reconvențională este cea care a achitat asigurarea obligatorie, fapt dovedit cu chitanța în original și registrul de casă, la data de 17.05.2013 reclamantul reconvențional era încă angajatul societății. Totodată, aceste cheltuieli nu sunt din categoria celor necesare și utile întrucât contravaloarea asigurării obligatorii și a inspecției tehnice periodice au fost achitate pentru ca reclamantul reconvențional să aibă un drept de circulație pe drumuri publice.
La întâmpinarea la cererea reconvențională și la completarea la cererea reconvențională au fost atașate înscrisuri (f. 86, 89-90).
La termenul de judecată din data de 22.01.2015 instanța a dispus, în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C pr. Civ, suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Cauza a fost repusă pe rol ca urmare a pronunțării deciziei nr. 202/14.05.2015 de către Tribunalul Cluj-Secția Civilă în dosarul nr._ /a1, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanta . împotriva încheierii civile din 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. in dosar nr._ /a1, încheiere pe care a cast-o si a trimis cauza aceleiași instanțe pentru m continuarea judecății.
În considerentele decizie au fost reținute următoarele:
,,Contrar reținerii primei instanțe, tribunalul apreciază că între litigiul de față, ce are ca obiect revendicarea imobiliară, și litigiul de dreptul muncii ce se poartă între același părți, nu există acea legătură apreciată de prima instanță drept temei al măsurii suspendării. Calitatea pârâtului de fost sau actual angajat nu prezintă relevanță, căci calitatea de proprietar al bunului pe care o are reclamanta, o îndreptățește să solicite restituirea bunului chiar de la un angajat atâta vreme cât apreciază că nu mai dorește să pună la dispoziție autovehicul de serviciu.
Pe de altă parte, când se hotărăște măsura suspendării, instanța trebuie totuși să aibă în vedere măcar aparența temeiniciei pretențiilor. Din această perspectivă nu se poate ignora faptul că pentru exercitarea dreptului de retenție, trebuie să existe o legătură între bunul reținut și creanța pretinsă, or, o astfel de legătură între autovehicul și salariile restante nu rezultă,,.
În probațiune, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată și întâmpinării și înscrisurile depuse ulterior (f. 50-51), inclusiv la termenul de judecată din data de 23.07.2015, precum și proba cu interogatoriu reclamantei ( atașat răspunsului la întâmpinare) și proba cu interogatoriul pârâtului-reclamant reconvențional luat la termenul de judecată din data de 22.01.2015.
Analizând actele dosarului reține următoarea stare de fapt:
Autoturismul marca Volkswagen tipul Jetta, cu nr de înmatriculare_, . WVWZZZ1KZ8M086882 este proprietatea reclamantei. Acesta s-a aflat în posesia pârâtului, în calitatea sa de angajat al acestei societăți, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 6550/5._/04.03.2002, funcția sa fiind aceea de director adjunct și asistent de farmacie.
Prin decizia nr. 01/12.06.2013 reclamanta a dispus concedierea pârâtului reclamant reconvențional începând cu data de 13.06.2013.
După această dată, pârâtul reclamant reconvențional a continuat să exercite posesia asupra autoturismului în litigiu, fapt necontestat de acesta, dimpotrivă, recunoscut, astfel cum rezultă din întâmpinarea și cererea reconvențională formulate, precum și din răspunsul la interogatoriu, la întrebările nr. 2, 3, 6.
Prin decizia civilă nr. 983/R/13.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a dispus reintegrarea pârâtului reclamant reconvențional pe postul de asistent de farmacie.
La data de 25.02.2014, reclamanta a formulat prezenta cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului să predea autoturismul în litigiu.
Potrivit disp. art.563 NCC, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. Acțiunea în revendicare este astfel acțiunea proprietarului neposesor, împotriva posesorului – neproprietar.
Potrivit disp. art. 916 NCC, posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către o persoană care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar.
Potrivit disp. art. 918 alin. 1 lit. d NCC, nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum orice altă persoană care, deținând temporar un bun al altuia, este obligată să îl restituie sau care îl stăpânește cu îngăduința acestuia.
Instanța reține că alegațiile pârâtului reclamant reconvențional din cuprinsul întâmpinării referitoare la faptul că un număr de trei autoturisme au fost înmatriculate formal pe numele societății, însă au fost în realitate achiziționate din bani comuni și destinate deservirii membrilor familie, autoturismul a cărui restituire se cere fiind cumpărat pentru a fi utilizat de pârât, având nr. de înmatriculare_, după prenumele pârâtului, L. și folosit întotdeauna de pârât nu au nicio relevanță în prezenta cauză, raportat la pretențiile deduse judecății, atâta vreme cât este de necontestat și neechivoc că proprietatea asupra autoturismului aparține reclamantei și nu există nici un temei legal, chiar după pronunțarea deciziei civile nr. 983/R/13.05.2015, ca acesta să se afle în posesia pârâtului reclamant reconvențional.
În consecință, apreciind cererea întemeiată, față de dispozițiile legale anterior menționate, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă și va obliga pârâtul să predea reclamantei, prin reprezentant, autoturismul marca Volkswagen tipul Jetta, cu nr de înmatriculare_, . WVWZZZ1KZ8M086882, împreună cu toate actele autoturismului: carte de identitate, certificat de înmatriculare, asigurare obligatorie, chei, în caz contrar autorizează reclamanta să ridice autoturismul de oriunde s-ar afla.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța apreciază că aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, sub aspectul tuturor petitelor, pentru următoarele considerente:
Pentru exercitarea unui dreptul de retenție, trebuie să existe o legătură între bunul reținut și creanța pretinsă.
În speță, nu există o astfel de legătură între autoturism și obligațiile pe care le-ar avea reclamanta, decurgând din raportul juridic de muncă existent între aceasta și pârât, în baza contractului individual de muncă, urmare a pronunțării deciziei civile nr. 983/R/13.05.2015 privind reîncadrarea pârâtului reclamant reconvențional în funcția de asistent de farmacie.
De asemenea, se apreciază că nu există o astfel de legătură nici între autoturism și petitul privind obligarea reclamantei-pârâtă reconvențional la plata sumei de 737,6 lei, pe de o parte, având în vedere valoarea creanței iar, pe de altă parte, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare, în cadrul analizei petitului de pretenții.
În ceea ce privește obligarea reclamantei-pârâtă reconvențional la plata sumei de 737,6 lei, reprezentând contravaloarea primelor de asigurare obligatorie RCA și a inspecției tehnice periodice, instanța reține, raportat la înscrisurile depuse la dosar, faptul că singura factură emisă pe numele pârâtului reclamant reconvențional este factura de la f. 78, privind plata contravalorii ITP, în cuantum de 90 lei. Celelalte două facturi (f. 79, 80) sunt emise pe numele reclamantei și prezumat a fi plătite de aceasta, în acest sens pârâtul reclamant reconvențional neproducând nicio dovadă în sens contrar.
În ceea ce privește factura nr. 1652/30.04.2014, în valoare de 90 lei, emisă pe numele pârâtului-reclamant reconvențional, instanța constată că aceasta a fost achitată în timp ce autoturismul se afla în detenția precară a pârâtului-reclamant reconvențional, în timpul derulării prezentului litigiu. Această plată a fost efectuată în considerarea obligației de efectuare a ITP, care incumbă tuturor utilizatorilor de autovehicule, în condițiile în care circulația pe drumurile publice cu un autovehicul a cărui inspecție tehnică periodică a expirat constituie contravenție și nu poate fi imputată reclamantei, cel puțin nu la acest moment, atâta vreme cât de peste un an de zile de la efectuarea ITP autoturismul s-a aflat și se află în continuare în posesia pârâtului reclamant reconvențional, astfel încât efectuarea inspecției tehnice periodice îi profită acestuia.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului-reclamant reconvențional la plata cheltuielilor de judecată.
Față de disp. art. 451 și următ NCPC, fiind în culpă procesuală, instanța va obliga pârâtul-reclamant reconvențional la plata sumei de 1110,85 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta D. S.R.L., cu sediul în Cluj-N., .-60, ., înmatriculată la ORC Cluj sub nr. J_, CUI_, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat M. F.-L., Cluj-N., ., nr. 23-35, ., în contradictoriu cu pârâtul P. L. M., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., .. 26, ., jud. Cluj și, în consecință:
Obligă pârâtul să predea reclamantei, prin reprezentant, autoturismul marca Volkswagen tipul Jetta, cu nr de înmatriculare_, . WVWZZZ1KZ8M086882, împreună cu toate actele autoturismului: carte de identitate, certificat de înmatriculare, asigurare obligatorie, chei, în caz contrar autorizează reclamanta să ridice autoturismul de oriunde s-ar afla.
Respinge cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant reconvențional P. L. M. în contradictoriu cu reclamanta D. SRL.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1110,85 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
L.-E.M.S. C.
Red./dact./LEM/4 ex/31.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7513/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7514/2015.... → |
|---|
