Actiune in regres. Sentința nr. 7000/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7000/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 17559/211/2008
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7000/2015
Ședința publică din: 06.07.2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta . SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR RTZ&PARTNERS IPURL și pe pârâta . GROUP SA (fosta BCR Asigurari SA) s.a., având ca obiect acțiune în regres.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 22.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat inițial pronunțarea pentru 29.06.2015 și ulterior pentru 06.07.2015.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub Dosar nr._ reclamanta . S.A., cu sediul in Cluj-N., P-ta M. Viteazul, nr. 33, ., reprezentată prin S.C. LA FORJA S.R.L., cu sediul in Cluj-N., .-64, jud. Cluj, înmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul Cluj sub nr. J12/ 476/2004, CUI_, reprezentata prin administrator M. Hirlea, în calitate de utilizator în contradictoriu cu pârâții: B.C.R. ASIGURĂRI S.A., cu sediul in București, .. 23, sector I București – cu denumirea schimbată în cursul procesului ca urmare a unei fuziuni, în S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și E. S. D., domiciliat in loc. D., ., ., jud. Cluj, in calitate de intervenient forțat, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei de rândul 1 la plata sumei de 28.329,79 lei, reprezentând contravaloarea reparației autoturismului marca Alfa R. cu număr de Înmatriculare_, ca urmare a daunei produse in data de 30.04.2008, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, numai în măsura în care se opune admiterii cererii.
În motivarea cererii sale de chemare în judecată reclamanta S.C. LA FORJA S.R.L. a arătat că la data de 30 aprilie 2008, autoturismul marca Alfa R. cu număr de înmatriculare_ aflat in folosința sa, in calitate de utilizator, era staționat pe . Cluj-N., fiind avariat de E. S. D., care declara ca a oprit autovehiculul Toyota cu număr de înmatriculare_ si la coborâre din autoturism, acesta nu a asigurat autovehiculul cu frâna de mana, motiv pentru care acesta a pornit, oprindu-se in autoturismul Alfa R. care era parcata regulamentar, producându-i acesteia numeroase daune.
In acest sens, precizează reclamanta, reprezentantul său si paratul E. S. D., s-au prezentat la organele de politie, care au constatat dauna si au întocmit procesul verbal . nr._/30.04.2008, proces-verbal care tine loc si de autorizație de reparații.
Astfel, arată reclamanta în continuarea cererii sale de chemare în judecată, la momentul producerii daunei ambele autovehicule erau asigurate, paratul E. S. D., fiind in culpa pentru producerea avariilor constatate, recunoscând in întregime producerea acestora, sens in care inmaneaza o copie a asigurării de răspundere obligatorie încheiata sub număr_ cu BCR ASIGURĂRI SA.
Ulterior, menționează reclamanta, in baza procesului verbal . nr._/30.04.2008, a procedat la întocmirea dosarului de dauna, dosar care a fost inregistrat sub nr. RCA/CJ/0616/2008, insa asigurătorul prin Adresa nr._/24.07.2008, a refuzat plata acestei daune, motivat de imprejurarea ca conducătorul autovehicolului TOYOTA cu număr de înmatriculare_, a produs din culpa sa avarierea autoturismului său. De asemenea, asigurătorul BCR ASIGURĂRI SA, a efectuat investigații privind dinamica evenimentului, in cadrul cărora s-a efectuat o reconstituire a producerii evenimentului, rezultatul fiind că, acesta nu se putea produce in împrejurările declarate.
În probațiune: reclamanta a anexat înscrisuri, respectiv: copie contract de leasing nr. 0356/02.06.2006, copie proces-verbal_/30.04.2008; adresa BCR ASIGURĂRI nr._/24.07.2008, a solicitat proba cu expertiza tehnică și proba testimonială.
In drept: a invocat dispoz. art. 54, cap. III din Legea 136/1995, privind asigurările si reasigurările in România, actualizata in 2007, Ordinul C.S.A. m. 11/2007 .
Pârâta S.C. BCR ASIGUĂRI S.A. a formulat ÎNTÂMPINARE: f. 23 – f. 25, prin care a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de reclamantă, ca neîntemeiată arătând în esență că, în urma simulării efectuate – ca urmare a suspiciunilor generate de gravitatea avariilor suferite de auto_, improprii unei coliziuni produsa pe un plan înclinat de o mașina neasigurata cu frâna de staționare - s-a constatat ca înclinația foarte mare a porțiunii respective de drum determina, imediat după staționare, punerea in mișcare a autoturismului astfel incat nu era posibila nici măcar părăsirea autoturismului fara ca acesta sa fie asigurat corespunzător.
Astfel, precizează pârâta, prin Adresa nr._/24.07.2008 a informat proprietarul autoturismului avariat - . - ca nu poate da curs cererii sale de despăgubire din cauza incidenței dispozițiilor art. 47 pct. 3 din Ordinul nr. 113.133/2008 potrivit căruia, "despăgubirile se stabilesc pe cale judecătoreasca în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la ... cauzele si împrejurările producerii accidentului...".
Analizând ansamblul materialului probator de la dosarul cauzei instanța reține următoarele:
Conform Procesului verbal ., nr._/30.04.2008, anexat cauzei, la data de 30 aprilie 2008, autoturismul marca Alfa R. cu număr de înmatriculare_ aflat in folosința reclamanta S.C. LA FORJA S.R.L., in calitate de utilizator, era staționat pe . Cluj-N., ocazie, cu care a fiind avariat de intervenientul E. S. D..
Astfel, la momentul întocmirii procesului verbal, numitul E. S. D. a dat o Declarație: 50, prin care a arătat că, la data incidentului, a oprit autovehiculul Toyota cu număr de înmatriculare_ si la coborârea din autoturism, nu a asigurat autovehiculul cu frâna de mana, motiv pentru care acesta a pornit, oprindu-se in autoturismul Alfa R., care era parcata regulamentar, producându-i acesteia numeroase daune.
De menționat că, la momentul producerii incidentului, intervenientul E. S. D., și-a recunoscut culpa pentru producerea avariilor constatate în cuprinsul procesului-verbal anterior menționat, sens în care a înmânat reclamantei o copie a Asigurării de răspundere obligatorie cu număr_ cu pârâta BCR ASIGURĂRI SA.
Ulterior, reclamanta, în baza procesului verbal ., nr._/30.04.2008, a procedat la întocmirea Dosarului de dauna înregistrat sub nr. RCA/CJ/0616/2008, anexat cauzei în copie și pe care ulterior l-a înaintat spre plată pârâtei-asigurator S.C. BCR ASIGURĂRI S.A.
Prin Adresa nr._/24.07.2008, pârâta a înștiințat reclamanta despre refuzul său de plată a daunei, menționând împrejurarea că, conducătorul autovehiculului TOYOTA cu număr de înmatriculare_, a produs din culpa sa avarierea autoturismului al cărei utilizator este reclamanta. Totodată, asigurătorul BCR ASIGURĂRI SA, a efectuat investigații privind dinamica evenimentului, in cadrul cărora s-a efectuat o reconstituire a producerii evenimentului, o simulare, rezultatul fiind că, acesta nu se putea produce in împrejurările declarate.
De menționată că, în cauză s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantei: f. 102, f. 103, prin care reprezentantul acesteia și-a menținut poziția procesuală exprimată prin cererea de chemare în judecată arătând totodată că el nu a fost de față la simulare, despre care cunoaște doar din spusele intervenientului forțat; interogatoriul intervenientului forțat: f. 151, prin care acesta a arătată că-și menține declarația dată cu ocazia producerii incidentului în fața reprezentanților poliției, precum și proba cu expertiza tehnică fiind întocmit atât un Raport de expertiză de expert tehnic judiciar S. S.: f. 94 – f. 101 cât și un Raport de contraexpertiză întocmit la solicitarea reclamantei: f. 278 – f. 304, de concluziile căruia va ține seama instanța în pronunțarea prezentei sentințe având în vedere împrejurarea că aceste concluzii au fost întocmite într-o comisie de trei experți judiciari numiți de instanță, respectiv: M. Lorel I., V. B. O. și M. I..
Prin concluziile acestui raport de contraexpertiză, experții au reținut fără putere de tăgadă împrejurarea că: ’’… avariile suferite de autovehiculul Alfa R., se putea produce în condițiile relatate… și că acestea s-au datorat exclusiv asigurării necorespunzătoare a autovehiculului Toyota Hilux, motiv pentru care este exclusă posibilitatea ca unul dintre autovehicule să fi fost antrenat de forța motorului în momentul producerii evenimentului rutier în cauză.’’ Mai mult, s-a reținut prin concluziile aceleiași lucrări tehnice că: ’’… există posibilitatea parcării și părăsirii autovehiculului în condițiile specifice de înclinare a drumului, dar după cum este evidențiat, după un anumit timp, condițiile de frânare dispar, datorită specificului motorului cu ardere internă.’’
De menționat că, la termenul de judecată din data de 11.10.2010 reclamanta S.C. M. F. GROUP IFN S.A., a făcut dovada că s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în ceea ce o privește fiind numit administrator judiciar provizoriu S.C. RTZ&PARTNERS IPURL .
Potrivit dispoz. art. 54 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările si reasigurările in România:’’ Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2.’’
Iar potrivit art. 43 din aceiași lege: ‘’Despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform dispozițiilor art. 49, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească.’’
Totodată art. 49 prevede că:’’ Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;
b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.’’
În consecință, având în vedere dispozițiile legale citate și starea de fapt reținută coroborate cu concluziile expuse de cei trei experți în lucrarea tehnică efectuată și înscrisurile anexate, instanța reține fără urmă de echivoc împrejurarea că pârâta este obligată să despăgubească reclamanta pentru prejudicial creat acesteia de către asiguratul său, intervenientul forțat din speță, însă doar cu suma precizată inițial prin cererea de chemare în judecată, sumă ce apare ca fiind justificată prin facturile anexate cauzei: f. 126 – f. 139.
Astfel, este de menționat în cauză că, pentru termenul de judecată din data de 16.03.2015 reclamanta prin lichidatorul judiciar a anexat la dosarul cauzei Note Scrise: f. 320 – f. 322, prin intermediul cărora la punctul 2. a înțeles să-și precizeze cererea de chemare în judecată majorând pretențiile inițial formulate la suma de 111.625,56 lei, precizare față de care pârâta a invocat tardivitatea.
Raportat la aceasta precizare de acțiune instanța va constata că reclamanta este decăzută din dreptul de a o formula, motiv pentru care nu se socotește investită cu aceasta și în consecință nu o va analiza, pentru următoarele considerente de drept.
Astfel, potrivit art. 134 Cod procedură civilă, este socotită ca primă zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
În conformitate cu art. 132 alin. (1) din același cod, la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.
A.. (2) al aceluiași articol dispune că cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță: 1. când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; 2. când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii; 3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; 4. când înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare nu poate fi primită.
Din dispozițiilor legale citate rezultă că legea de procedură distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. În doctrină și jurisprudență se regăsesc criterii pentru ca diferențierea dintre cele două categorii de cereri să fie evidentă și ușor de făcut. Astfel, cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi, exempli gratia, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contra, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum: părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
În lumina celor ce preced, cererea reclamantei din 16.03.2015 în baza căruia și-a majorat pretențiile, nu reprezintă o cerere de întregire a acțiunii inițiale sau o cerere precizatoare, ci o evidentă cerere modificatoare a acțiunii, pentru că prin intermediul ei reclamanta a urmărit să schimbe unul din elementele esențiale ale acțiunii introductive de instanță: obiectul cererii solicitând atât despăgubiri majorate, cu privire la care nu s-a efectuat nici un fel de probațiune, cât și penalități de întârziere de 0,1% ce ar fi datorate în temeiul dispoz. art. 36, alin. 2 din Normele din 2 octombrie 2007, aprobate prin Ordinul nr. 11/2007.
Întrucât norma procedurală înscrisă în art. 132 alin. (1) Cod procedură civilă conține prevederi ce sunt statornicite în interesul pârâtului, ei i se conferă și un caracter imperativ în măsura în care pârâtul, nu a consimțit expres sau tacit la modificarea acțiunii ulterioară primei zile de înfățișare, ci, din contra, s-au opus modificării într-un mod neechivoc, cum este cazul în speță.
Neefectuarea modificării la prima zi de înfățișare, atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a o mai îndeplini.
Reclamanta și-a modificat acțiunea abia la data de 16 martie 2015 în condițiile în care litigiul se derulează între părți încă din anul 2008, an din care acesteia îi era cunoscut în totalitate prejudiciul suferit, aceasta având posibilitatea reală de a solicita în termenele legale orice modificare a cererii, cu atât mai mult cele referitoare la penalitățile de întârziere, care sunt prevăzute expres în dispozițiile legale invocate chiar de reclamantă.
Este de observat că cererea modificatoare a fost formulată de către reclamantă nu numai cu mult după prima zi de înfățișare, dar a fost introdusă și după administrarea întregului probatoriu, ce a fost încuviințat și administrat în limitele obiectului cererii cu care a fost investită instanța inițial, soluționarea unui alt obiect al acțiunii, pe fond, fiind în contradicție cu normele procedurale.
Față de cele reținute și în temeiul dispoz. art. 54, cap. III din Legea 136/1995, privind asigurările si reasigurările in România, va admite în parte ca întemeiată acțiunea civilă precizată formulată de reclamantă, și în consecință:
Va dispune obligarea paratei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 28.329,79 lei, reprezentând contravaloarea reparației autoturismului marca Alfa R. cu număr de Înmatriculare_, ca urmare a daunei produse in data de 30.04.2008.
În temeiul dispoz. art. 274 C. pr. civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în derularea prezentului litigiu, va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 9708 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu experți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta . S.A., cu sediul in Cluj-N., P-ta M. Viteazul, nr. 33, ., reprezentată prin S.C. LA FORJA S.R.L., cu sediul in Cluj-N., .-64, jud. Cluj, înmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul Cluj sub nr. J12/ 476/2004, CUI_, reprezentata prin administrator M. Hirlea, în calitate de utilizator, prin lichidator judiciar S.C. RTZ&PARTNERS IPURL, cu sediul în Cluj-N., .. 74-76, . în contradictoriu cu pârâții: B.C.R. ASIGURĂRI S.A., cu sediul in București, .. 23, sector I București – cu denumirea schimbată în cursul procesului ca urmare a unei fuziuni, în S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și E. S. D., domiciliat in loc. D., ., ., jud. Cluj, in calitate de intervenient forțat, și în consecință:
Dispune obligarea paratei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 28.329,79 lei, reprezentând contravaloarea reparației autoturismului marca Alfa R. cu număr de Înmatriculare_, ca urmare a daunei produse in data de 30.04.2008.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 9708 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. ANAMARIARALUCA L.
Dact./Red. Am.M.
5 ex./30.09.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7567/2015. Judecătoria... → |
|---|
