Anulare act. Sentința nr. 2846/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2846/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 26296/211/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2846/2015
Ședinta publică din 18 martie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C.-M. D.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta B. ITALO-ROMENA SPA, prin Sucursala Bucuresti, având ca obiect contatare clauze abuzive în Conventia de linie de credit nr.101/04.09.2007, respectiv nr.463/04.04.2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei, av. P. A. D., cu împuternicire avocațială la f. 52 din dosar, lipsă fiind reprezentanta reclamantei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, in temeiul art. 43 NCPC, în urma verificărilor făcute pe baza dosarului cauzei, se constată că judecătorul nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 din acelasi act normativ.
Instanța invoca, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N. în soluționarea prezentei cauze, raportat la capetele de cerere formulate și la valoarea obiectului celor două contracte de credit.
Reprezentanta pârâtei lasa la aprecierea instanței pronunțarea asupra excepției.
Instanța reține cauză în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N. în soluționarea cererii.
INSTANȚA
Deliberand, retine ca prin actiunea civila formulata de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta B. ITALO-ROMENA SPA, prin Sucursala Bucuresti s-a solicitat a se dispune anularea clauzelor abuzive din Conventia de linie de credit nr. 101/04.09.2007, anularea clauzelor abuzive din Convenția de credit nr. 463/04.04.2006, sancționarea unității bancare pentru încălcarea normelor legale în materia acordării creditelor, a calculului dodanzii si a evidențierii formulei de calcul a acesteia în cuprinsul contractului de credit, în sensul restituirii către reclamanta a sumelor încasate abuziv și recacularea tuturor dobânzilor si comisioanelor prevăzute in actele menționate si contestate.
In motivarea actiunii formulate s-a aratat ca reclamanta arată că a încheiat cu B. ITALO ROMENA SPA Convenția de linie de credit nr. 101/04.09.2007 pentru suma de 48.000.00 Ron, pana la data de 28.02.2008, precum si Convenția de credit nr. 463/04.04.2006 pentru suma de 350,000.00 Ron. Reclamanta apreciaza ca B. a folosit in contractul impus spre semnare si fara posibilitate de negociere, mai multe clauze abuzive, potrivit prevederilor Legii nr. 193/2000. In principiu, orice contract trebuie să reprezinte o formulă juridică de colaborare a cel puțin două părți pentru a realiza un beneficiu comun (pentru fiecare parte) și nici pe departe acestea nu trebuie să reprezinte un punct de întâlnire a unor interese divergente și cu atât mai puțin un prilej de înavuțire nejustificată a uneia dintre părți, în detrimentul celeilalte. Chiar daca părțile unui contract sunt animate de dorința realizării unui castig, totuși, acestea trebuie sa acționeze cu buna- credința, excluzând orice cale ilicita ori care ar fi lipsita de buna- credința.
In ceea ce priveste Convenția de linie de credit nr. 101/04.09.2007, reclamanta considera ca sunt abuzie clauzele cuprinse la art.3.1 alin.1, art.3.1 paragraful 2, pct.3.3, pct.8 subpunct 8.1, punct 8 subpunct 8.2, pct.8.8 alin.2, art.8.9, art.8.10, art.10.1, pct.11.1 si art.11 pct.11.6 din contract, pentru urmatoarele considerente:
In primul rând, la art 3.1. alin.l contractul prevede ca "dobânda: BUBOR 3 luni+3.5%pa, revizuibila pe toata perioada, platibila lunar".
Astfel, banca, arata ca dobânda se calculează in funcție de indicele de referința BUBOR, la care se adaugă un procent de 3.5% pa.. Cu toate ca si in aceasta forma, clauza este abuziva, banca a inteles sa o modifice astfel: procentul de 3.5% pa a fost modificat de mana, cu pixul, la 4.25% pa, langa aceasta mențiune banca aplicandu-si stampila si mențiunea olografa "corectat". Reclamanta tarage atenția ca nu este stabilit in acest contract nici BUBORUL si nici MARJA Băncii, iar, in 15.06.2011, prin actul adional nr. 5, banca stabilește o noua rata a dobânzii, variabila, după cum urmează: ROBOR 3 luni + 6.75%pa, revizuibila pe toata durata convenției. In aceasta modalitate, in mod abuziv, B. si-a rezervat dreptul de a revizui rata dobânzii in cazul in care evoluția pieței monetare va justifica o asemenea măsura, acest lucru însemnând ca banca poate modifica UNILATERAL acest contract, aspect care permite acesteia ca in mod arbitrar sa modifice cuantumul dobânzii, afectând astfel interesele legitime ale consumatorilor, întrucât nu se poate sti cu precizie care este prețul, acest preț nefiind predictibil. ceea ce nu poate fi decât in dezavantajul Imprmutatului si in contradicitie cu prevederile legale, deoarece orice clauza prin care doar o parte se obliga nu poate fi primita decât ca abuziva si in afara ordinii de drept.
La Punctul 3.1 din contractul de credit au fost prevazute următoarele costuri percepute de banca:
a) "dobânda: BUBOR 3 luni+3.5%pa, revizuibila pe toata perioada, platibila lunar" - aspect pe care l-am detaliat in paragraful anterior;
b) "comision analiza flat; 1%, calculat la valoarea creditului si perceput la momentul semnării contractului sau la momentul primei utilizări"
c) comision de gestiune: 0.5% pa, calcuat la valoarea totala a angajamentului, scadent si perceput la momentul semnării contractului sau la momentul primei utilizări si la fiecare aniversare a creditului".
Tot în 15.06.2011, prin actul adional nr. 5, banca a mai introdus un comision de rambursare anticipata de 2% din aloarea refinantata din alte banei.
Prin introducerea acestor clauze, in mod abuziv banca a încărcat pe împrumutat, deși legea prohibitea acest aspect.
In pararaful 2 al aceluiași art. 3.1. se prevede, din nou, ca: "B. are dreptul si Clientul accepta, ca procentul de dobânda sa fie modificat unilateral de către banca... noul procent de dobânda se va aplica automat la soldul creditului existent". Din nou, banca ii rezerva drepturi unilaterale, fara a interesa opinia sau doleanțele clientului, deoarece potrivit art. 4 din Legea 193/2000 actualizată „ o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă prin ea însăși sau împreună cu acte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților".
Punctul 3.3 stipulează, in favoarea băncii: " clientul se obliga sa plătească, dobânda penalizatoare...egala cu dobânda practicata de banca in funcție de evoluția pieței bancare, plus o marja de 10%pa, revizuîbila pe toata perioada.". La fel este vorba despre o clauza contractuala abuziva deoarece nici acest aspect nu a fost negociat cu client, lasand- o pe un nivel contractual inferior fata de B..
La punctul 8 " încetarea / Rezilierea Contractului", subpunctul 8. 1, se prevede dreptul Băncii de a rezilia contractul fara nici un fel de înștiințare către client ( deoarece este prevăzut expres: " .. de drept, fara punere in intarzire si fara nici o alta formalitate prealabila si fara intervenția instanțelor" ) in cazul neexecutarli oricăror obligații din cotarct, mai mult, in cazul executării necorespunzatoare a prevederilor contarcuale, dar, nu este specificat in mod concret despre ce fel de obligații este vorba. Este considerata nelegala si abuziva prevedera contractuala prin care clientul nu are o viziune clara asupra a ceea la ce se obliga, deoarece ii determina sa încheie un contract la care probabil nu si-ar fi dat consimțământul in cunoștința de cauza. Or, la paragraful menționat, B. nu definește in mod concret, din contra, folosește cuvântul "oricare" pentru a arata care sunt actele sau faptele al căror consecința este una destul de grava, si anume rezilierea contractului -fara sa existe o notificare către client.
La punctul 8, subpunctul 8.2 se prevede dreptul băncii: " In cazul in care clientul nu isi îndeplinește obligațiile contractuale prin prezenta convenite, banca poate declara celelalte facilitat! acordate de banca clientului scadente anticipat si platibile cu toate dobânzile, comisioanele, spezele si orice alte sume datorate banii " Din modalitatea de redactare a acestei clauze, ce reglementează situația neindeplinirîi de către client a oricărei obligații din contract, urmare căreia banca devine in drept sa declare scadent soldul creditului, s-a înțeles de către parata instituirea unei clauze penale potrivit căreia reclamanta, in împrejurările arătate, ar ramane obligata sa achite toate pagubele cauzate în urma consecințelor financiare directe sî/sau indirecte antrenate de exigibilitatea anticipata a creditului.
La fel de abuziva este si clauza contractuala de la punctul 8.8. alin.2 care prevede " in cazul declarării de către banca a scadentei anticipate a angajmentelor clientului, aceasta este autorizata sa completeze biletul la ordin (emis de client in alb), afat in portofoliul sau".
La Art. 8.9, completând clauza penala instituita prin art. 8.2, se prevede in mod abuziv faptul ca clientul recunoaște in favoarea băncii o . drepturi discreționare, așadar fara o prealabila negociere- contractul fiind impus spre semnare clientului, cum ar fi declararea prealabila a scadentei precum si dreptul băncii de a alege modalitatea de executare silita a garanțiilor. Din nou, clientul se vede pus in fata situației de a- si asuma obligații viitoare, al căror conținut nu este stabilit. Clientul nu are o viziune clara asupra a ceea la ce se obliga, deoarece este determinat sa incheie un contract la care probabil nu si-ar fi dat consimțământul in cunoștința de cauza.
Art.8.10 prevede ca "banca are dreptul sa renegocieze cu clientul condițiile prezentei convenții sau sa o denunțe in mod unilateral, fara nici o formalitate prealabila, in cazul in care ituatia financiara a clientului creează aparenta incapacității de plata." Asa cum reiese din conținutul articolului este vorba de denunțarea unilaterala a contractului in cazul aparentei incapacități de plata.
Art.10.1. prevede ca "prezenta convenție este întocmită, exeutata si interpretata in conformitate cu legea romana si este guvernata de aceasta". Intradevar, respectivele convenții si contracte ar trebui sa fie guvernate de aceste reglementari speciale in domeniu, legea 193/2000, OG 50/2010, insa in realitate acest lucru este departe de a se intampla.
Punctul 11.1. precizează ca "... adresele de înștiințare • ale băncii, necontestate de client in termen de 10 zile calendaristice...constituie documente acceptate."
La art. 11 " Diverse", 11.6 se tratează, in mod vizibil, drepturile si obligațiile pârtilor pe o poziție inegala, banca fiind superioara fata de client. In timp ce clientul are nevoie de acordul băncii pentru transferarea drepturilor si obligațiilor rezultatea din contract, banca isi rezerva . dreptul de a se decide unilateral asupra unui eventual transfer privind obligațiile ei contractuale.
In ceea ce priveste Convenția de credit nr. 463/04.04.2006 incheiata pentru suma de 350,000.00 Ron, reclamanta apreciaza ca sunt abuzive clauzele cuprinse la art.4.1 alin.1, la pct.5.1, pct.5.3, art.5.4, pct.9.7, la art.9.8, art.11.1 si la pct.12.1 din contract..
La art. 4.1. alin.l contractul prevede ca "rata lunara reprezentând principalul plus dobânda poate fluctua in funcție de evoluția BUBOR la 3 luni". Din nou, nu este stabilit in acest contract nici BUBORUL si nici MARJA Băncii. Asa cum s-a argumentat in paragrafele anterioare, acest aspect care permite băncii ca in mod arbitrar sa modifice cuantumul dobânzii, afectând astfel interesele legitime ale consumatorilor, întrucât nu se poate sti cu precizie care este prețul, acest preț nefîindpredictibil.
Costurile percepute de banca, cuprinse la pct.5.1, sunt următoarele:
a) "dobânda: BUBOR 3 luni+3%pa, revizuibila pe toata perioada, platibila lunar" - aspect pe care l-am detaliat in paragraful anterior;
b) "comision analiza flat: 1%, calculat la valoarea creditului si platibil in momentul acordării acestuia"
c) comision de risc: 0.5% pa, calcuat la valoarea creditului, platibil anual".
In 29.05.2007, prin actul adional nr. 1 banca mai introduce un comision de rambursare anticipata de 2% din valoarea refmantata din alte banei.
Aceste comisioane au fost încasate in mod abuziv si implicita anularea lor.
La pararaful 2 al aceluiași art.5. se prevede, din nou, ca: " clientul va suporta comisioanele si spezele legate de operațiunile bancre, conform tarifului de comisionare al băncii".
Punctul 5.3. stipulează, in favoarea băncii: "in cazul rambursării anticipate a creditului, clientul va suporta costurile cauzate de influenta negativa a operațiunii asupra activității băncii" - deși este o clauza abuziva, nici măcar nu se menționează cuantumul sau procentul acestor costuri.
De menționat ca in actul adițional nr. 1/29.05.2007, la art.4.2. este prevăzut un comision de rambursre anticipata de 2% din valoarea creditului rambursat anticipat,
Art 5.4. prevede obligația clientului sa "plătească, dobânda penalizatoare.. .egala cu dobânda practicata de banca in funcție de evoluția pieței bancare, plus o marja de 10%pa, revizuibila pe toata perioada.".
La fel de abuziva este si clauza contractuala de la punctul 9.7. care prevede "in cazul declarării de către banca a scadentei anticipate a angajmentelor clientului, aceasta este autorizata sa completeze biletele la ordin (emise de client in alb), aflate in portofoliul 7) Art.9.8 prevede ca "banca are dreptul sa renegocieze cu clientul condițiile prezentei convenții sau sa o denunțe in mod unilateral, fara nici o formalitate prealabila, in cazul în care ituatîa financiara a clientului creează aparenta incapacității de plata." Asa cum reiese din conținutul articolului este vorba de denunțarea unilaterala a contractului in cazul aparentei incapacități de plata.
Art.11.1. prevede ca "prezenta convenție este întocmită, exeutata si interpretata in conformitate cu legea romana si este guvernata de aceasta". Intradevar, respectivele convenții si contracte ar trebui sa fie guvernate de aceste reglementari speciale in domeniu, legea 193/2000, OG 50/2010, insa in reaalitate acest lucru este departe de a se intampla.
Punctul 12.1. precizează ca "... adresele de înștiințare ale băncii, necontestate de client in termen de 30 zile calendaristice...constituie documente probatorii care nu pot fi contestate"- arfei spus, acceptate tacit..
De menționat ca articolul 41 din OG50/2010, prevede ca: (1) Orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisa consumatorilor cu cel puțin 30 de zile inainte de aplicarea acestora. (2) Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. (3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului in termenul menționat anterior nu este considerata acceptare tacita si contractul ramane neschimbat.
Alt aspect important este acela, ca in conformitate cu Legea 193/2000, Art. 4. -(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
In aceasta situație B. nu a negociat cu împrumutatul contractul, ci dimpotrivă in momentul semnării contractului acesta i-a fost prezentat in forma deja scrisa expusa semnării fara alte elemente de negociere (f.1-12, 39-41).
Prin intampinarea depusa la filele 45-48 din dosar parata a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata cu motivarea ca dispozitiile Legii nr.193/2000 nu sunt aplicabile in aceasta speta. Dispozitiile legale mentionate reglementeaza raporturi juridice intre profesionisti si consumatori, iar consumatorul este persoana fizica ce actioneaza in scopuri in afara activitatii sale comerciale sau profesionale. Reclamanta nu intra in sfera notiunii de consumator, potrivit art.2 din Legea nr.193/2000 si a art.7 din OUG nr.50/2010, astfel incat nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale pe care isi fundamenteaza cererea de chemare in judecata. In ceea ce priveste fondul cauzei, parata arata ca sustinerile reclamantei sunt nefondate. Contractele de credit bancar au fost discutate si negociate cu reclamanta, care fiind o societate comerciala, nu poate beneficia de prezumtia existentei dezechilibrului semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Modificarea indicelui de referinta BUBOR de la 3,5% la 4,24% a avut loc odata cu incheierea Actului aditional nr.1/28.02.2008, act semnat de catre reclamanta si nu prin corectarea cu pixul, asa cum s-a mentionat in motivarea cererii de chemare in judecata. De asemenea, reclamanta a omis sa aduca la cunostinta ca ambele credite au fost restituite in cursul lunii aprilie 2014, ca urmare a aprobarii cererii de rambursare anticipata, cerere inregistrtaa in data de 03.04.2014.
Intampinarea a fost comunicata reclamantei in procedura prealabila judecatii, iar, in raspunsul la intampinare depus la filele 57-59 din dosar s-a aratat ca potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.193/2000 intra sub incidenta acestei legi orice persoana fizica sau juridica autorizata. Ca urmare, afirmatia paratei potrivit careia persoanele juridice nu sunt consumatori, este eronata. In continuare, reclamanta a reiterat prevederile art.4 din Legea nr.193/2000 si a aratat ca rambursarea anticipata a fost determinata de rezultatul analizei facute, rezultat potrivit caruia era mai avantajoasa rambursarea anticipata decat plata comisionului de 2% stabilit pentru fiecare credit.
Dupa parcurgerea procedurii prealabile judecatii, la prmul termen de judecata fixat in cauza, instanta a invocat, din oficiu, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Cluj-N. in solutionarea cauzei. Astfel, potrivit art.14 din Legea nr.193/2000 consumatorii prejudiciati prin contracte incheiate cu incalcarea prevederilor acestei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila. In ceea ce priveste competenta materiala a instantelor judecatoresti, art.94 alin.1 lit.j NCPC stabileste ca judecatoriile judeca cererile evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor.
In cazul dedus judecatii, reclamanta a investit instanta cu analizarea unor clauze apreciate ca fiind abuzive cuprinse in doua conventii de credit, conventii in valoare de 350.000 lei, respectiv de 48.000 lei. In conditiile in care cererea de chemare in judecata este apreciata ca fiind evaluabila in bani, iar clauzele criticate de catre reclamanta, chiar daca sunt procentuale, se raporteaza la intreg contractul de credit (reclamanta necriticand procentul efectiv si insasi perceperea unui comision ., indiferent de acesta), instanta apreciaza ca valoarea obiectului cererii dedus judecatii este dat de valoarea contractelor incheiate. Or, prin raportare la aceasta valoare si tinand cont de dispozitiile art.99 alin.2 NCPC, in temeiul art.132 alin.3 rap. la art.94 alin.1 lit.j NCPC, instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Cluj-N. si va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Cluj-N..
Declina competenta de solutionare a actiunii civile formulate de reclamanta ., cu sediul procesual ales in Cluj-N., . nr.17, ., la C..av.Gocer N. O. in contradictoriu cu parata B. ITALO-ROMENA SPA, citata prin Sucursala Bucuresti, cu sediul in ..2-4, sector 2 si la sediul SCPA S. & Asociatii din Cluj-N., ..28, jud.Cluj, avand ca obiect contatare clauze abuzive in Conventia de linie de credit nr.101/04.09.2007, respectiv nr.463/04.04.2006 in favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
F. cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica din 18 martie 2015.
JUDECATOR GREFIER
A. N. C.-M. D.
RED./DACT.-A.N/A.N
26.03.2015- 4 EX.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2412/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 2845/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
