Anulare act. Sentința nr. 6130/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Comentarii

0

Sentința nr. 6130/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 6130/2015

Dosar nr._

ODCP nr. 3185

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

CIVIL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6130/2015

Ședința publică de la 17.06.2015

Completul format din:

PREȘEDINTE I. - C. V. C.

Grefier D. S.

Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții C. I. și C. A., în contradictoriu cu pârâtele . și ., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.04.2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, în data de 10 martie 2014 reclamanții C. I. și C. A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele . și ., ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună constatarea nulității absolute a contractului nr._/08.04.2002 (cererea de aderare nr._/08.04.2002, certificatul de participare nr._/22.05.2002 și Regulamentul de funcționare din data de 08.04.2002), încheiat între . și ., în valoare de 120.000 lei; constatarea nulității absolute a contractului nr._/23.03.2003, (cererea de aderare nr._/23.03.2003, certificatul de participare nr._/23.03.2003 și Regulamentul de funcționare din data de 23.03.2003), încheiat între . și ., în valoare de 130.000 lei; constatarea nulității absolute a contractului nr._/28.06.2002, (cererea de aderare nr._/28.06.2002, certificatul de participare nr._/28.06.2002 și Regulamentul de funcționare din data de 28.06.2002), încheiat între . si ., în valoare de 120.000 lei; constatarea nulității absolute a contractului nr._/08.02.2005 (cererea de aderare nr._/08.02.2005, certificatul de participare nr._/08.02.2005 și Regulamentul de funcționare din data de 08.02.2005), încheiat între A. M. L. și ., cesionat către ., potrivit convenției de cesiune nr. 449/17.07.2005, încheiată între A. M. L. și ., în valoare de 150.000 lei; anularea contractului de ipoteca autentificat cu nr. 1556/09.09.2003 la B.N.P. F. D. A. încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.04.2002, (certificatul de participare nr._/22.05.2002) și pentru garantarea executării contractului nr._/23.03.2003 (certificatul de participare nr._/23.03.2003) în valoare totală de 290.000 lei și radierea din cartea funciară a în scrierilor privitoare la acest contract; anularea contractului de ipotecă de rangul- III, autentificat cu nr. 3168/0707.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/28.06.2002, în valoare de 1.255.000 lei și radierea din cartea funciară a înscrierilor privitoare la acest contract; anularea contractului de ipotecă autentificat cu nr. 3778/20.07.2005 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.02.2005, în valoare, de 196.000 lei și radierea din cartea funciară a înscrierilor privitoare la acest contract, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în fapt au fost încheiate cu . mai multe contracte, după cum urmează: contractul nr._/08.04.2002, a cărui obiect, drepturi și obligații au fost stabilite prin cererea de aderare nr._/08.04.2002, certificatul de participare nr._/22.05.2002 și regulamentul de funcționare din data de 08.04.2002, încheiat între . și .. Prin adresa nr. 1446/30.06.2010 emisă de . s-a comunicat faptul că începând cu data de 01.07.2010, contractul a fost preluat de ., care a preluat toate creanțele și datoriile .. Contractul nr._/23,03.2003, a cărui obiect, drepturi și obligații au fost stabilite prin cererea de aderare nr._/23.03.2003, certificatul de participare nr._/23.03.2003 și Regulamentul de funcționare din data de 23.03.2003, încheiat între . și .. Prin adresa nr. 1446/30.06.2010 emisă de . s-a comunicat faptul că începând cu data de01.07.2010, contractul a fost preluat de ., care a preluat toate creanțele și datoriile .. Contractul nr._/28.06.2002, a cărui obiect, drepturi și obligații au fost stabilite prin Cererea de aderare nr._/28^6.2002, certificatul de participare nr._/28.06.2002 și Regulamentul de funcționare din data de 28.06.2002), încheiat între . și .. Prin adresa nr. 1446/30.06.2010 emisă de . s-a fost comunicat faptul că începând cu data de 01.07.2010, contractul a fost preluat de ., care a preluat toate creanțele și datoriile ..Contractul nr._/08.02.2005, a cărui obiect, drepturi și obligații au fost stabilite prin cererea de aderare nr._/08.02.2005, certificatul de participare nr._/08.02.2005 și Regulamentul de funcționare din data de 08.02.2005), încheiat între A. M. L. și ..Acest contract a fost cesionat către ., potrivit convenției de cesiune nr. 449/17.07.2005, încheiată A. M. L. și .. Prin adresa nr. 1446/30.06.2010, emisa de ., s-a comunicat faptul că începând cu data de 01.07.2010, contractul a fost preluat de ., care a preluat toate creanțele și datoriile .. Reclamanții au arătat că în temeiul acestor contracte, între . și ., s-au creat raporturi juridice, părțile dobândind drepturile și obligațiile rezultate din contractul tip C., format din cererea de aderare, Regulamentul de funcționare, certificatul de participare. Toate aceste contracte au un conținut tipizat, cuprind aceleași drepturi și obligații, singura diferență fiind părțile contractante și sumele pentru care se încheiau aceste contracte. Reclamanții au făcut precizarea că . este radiată de la Registrul comerțului din data de 12.07.2010, după cum rezultă din adresa O.R.C. M. nr._/22.04.2015. Pentru garantarea executării acestor contracte, reclamanții au arătat că au încheiat cu . mai multe Contracte de ipotecă, si anume: contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1556/09.09.2003 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.04.2002, (certificatul de participare nr._/22.05.2002), și pentru garantarea executării contractului_/23.03.2003 (certificatul de participare nr._/23.03.2003) pentru suma totală de 290.000 lei. Contractul de ipotecă de rangul III, autentificat sub nr. 3168/07.07.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului r._/28.06.2002 pentru suma de 1.255.000 lei. Contractul de ipotecă autentificai sub nr.3778/20.07.2005 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.02.2005 pentru suma de 196.000 lei. De asemenea, reclamanții au mai arătat că referitor la activitățile desfășurate în temeiul contractelor încheiate de . și ., iar ulterior ., potrivit cererilor de aderare și regulamentelor de funcționare, au solicitat relații de la Banca Națională a României, care s-a

exprimat constant, potrivit adreselor nr. V/4/588/24.04._, adresa nr. V/4/589/24.04.2013, V/4/591/24.04.2013 și adresa nr. XVI/3912/29.04.2013 în sensul că activitățile desfășurate de . și ., în baza Regulamentelor de funcționare, se regăsesc in categoria activităților a căror desfășurare este interzisă, potrivit art. 5, al. (1) din OUG nr. 99/2006, iar . și . nu sunt autorizate de către BNR, în calitate de instituții de credit. Potrivit dispozițiilor art. 5, al. (5) din OUG nr. 99/2006, privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, Banca Națională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară ori activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora. Determinarea natura activității, exprimată de Banca Națională a României, este obligatorie pentru părțile interesate. Având în vedere conținutul identic al contractelor din care rezultă regimul juridic al acestora,reclamanții au considerat că toate contractele menționate, încheiat între . cu pârâtele . și . (contractul nr._/08.04.2002, nr._/23.03.2003, nr._/28.06.2002 și contractul_/08,02.2005 împreună cu cererile de aderare și regulamentele de funcționare), sunt lovite de nulitate absolută.

Nerespectarea principiului specialității capacității de folosința a persoanei juridice. Principiul specialității capacității de folosință al persoanei juridice presupune că persoana juridică nu poate dobândi, prin acte juridice, decât acele drepturi și obligații care sunt în concordanță cu scopul ei. Aceasta regulă este consacrată în art. 34 din Decretul nr. 31/1954 unde se spune, la al. (1) că "persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut", iar în alineatul (2) că "orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul". Potrivit informațiilor furnizate de Registrul Comerțului, cele două societăți comerciale . respectiv ., au ca obiect principal de activitate cel prevăzut în codul CAEN 4511 „comerț cu autoturisme și autovehicule ușoare"". Sunt prevăzute o . obiecte secundare de activitate, însă nici unul dintre acestea nu se referă la activități de natura celor desfășurate de . și ., în baza cererilor de aderare și a Regulamentului de funcționare. Reclamanții au arătat că în condițiile în care pârâtele nu au avut și nu au nici în prezent în obiectul principal sau secundar de activitate, activități de natura celor desfășurate în baza cererilor de aderare și a regulamentelor de funcționare, este evident că, aceste activități exced scopului stabilit prin actul de înființare, și nu au nici o legătură cu obiectul principal sau secundar de activitate al pârâtelor, fiind încălcată regula specialității capacității de folosință persoanei juridice. Mai mult, activitățile de natura celor desfășurate în baza cererilor de aderare și a regulamentelor de funcționare se regăsesc în categoria activităților bancare, a căror desfășurare este interzisă, potrivit art. 5, al. (1) din OUG nr. 99/2006, iar . și . nu sunt autorizate de către BNR, în calitate de instituții de credit. Totodată, reclamanții au arătat că potrivit art. 10, al. 1 din Legea nr. 58/1998, privind activitatea bancară (în vigoare la data încheierii contractelor dintre . și .) „Se interzice oricărei entități care nu este autorizată ca instituție de credit să se angajeze, în cont propriu sau în contul altei/altor persoane, într-o activitate de atragere de depozite și/sau alte fonduri rambursabile de la public, . emitere de monedă electronică ori într-o activitate de atragere și/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii și creditării într-un sistem colectiv." Aceste prevederi legale au fost reluate și de art. 5, al. 1 din OUG nr. 99/2006, privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, (act normativ care a abrogat prevederile Legii nr. 58/1998), potrivit cărora "Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entități fără personalitate juridică, ce nu este instituție de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori . atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora. Totodată, reclamanții au arătat că nici . și nici . nu au în obiectul de activitate, potrivit actului constitutiv, desfășurarea de activități de natura celor prevăzute de art. 10 al.1 din Legea nr. 58/1998 respectiv art.5 al.1 din OUG nr.99/2006, toate actele juridice încheiate de acestea, având ca obiect aceste activități, sunt lovite de nulitatea absolută, fiind încălcat principiul specialității de folosință al persoanelor juridice. Față de cele menționate, în condițiile în care contractele nr._/08.04.2002, nr._/23.03.2003, nr._/28.06.2002 și contractul_/08.02.2005, împreună cu cererile de aderare și regulamentele de funcționare, nu se încadrează în obiectul de activitate prevăzut în statului pârâtelor, acestea nefiind autorizate să desfășoare astfel de activități, contractele mai sus menționate fiind lovite de nulitate absolută.

Reclamanții au arătat că sancțiunea nulității absolute intervine și în cazurile în care actului juridic îi lipsește cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 C.civ. statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, iar art. 968 C.civ. definește cauza nelicită ca fiind acea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.Cauza reprezintă motivul determinat pentru care se încheie un contract. Cauza declarată în regulamentul de funcționare semnat de către părți, regulament care reprezintă practic contractul dintre cele doua părți, este aceea a încheierii unui contract de mandat. Aceasta reiese din art. 3 din regulament. La art. 1 din regulament, se menționează, în mod expres, că în realizarea obiectului de activitate, . reunește participanții în grupuri „cu scopul de a le oferi posibilitatea achiziționării de imobile (subedificate și supraedificate), de materiale, plată de manopere legate de construcția unor imobile, indiferent de stadiul de finalizare, lucrări de reparații, renovari sau modernizare a unor construcții existente". Din cuprinsul contractului și din starea de fapt reiese însă că suntem în prezența unei cauze contrare ordinii publice, scopul real al contractului fiind acela de acordare a unui credit. Reclamanții au arătat că scopul urmărit atât de . cât și de ., prin contractul încheiat (cererea de aderare, regulamentul de funcționare), constă în desfășurarea unor activități bancare, respectiv atragerea unor sume de bani de la participanții reuniți în grupuri, constituite la inițiativa acestora și acordarea unor împrumuturi din aceste fonduri, activități care nu pot fi desfășurate decât de instituții de credite autorizate de BNR, ceea ce atrage nulitatea absolută a unor astfel de acte juridice.

Potrivit art. 5 C.civ. "nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publica și bunele moravuri". Așadar, voința juridică trebuie să respecte legile care interesează ordinea publică. În speța, normele imperative care au fost încălcate sunt cele prevăzute de Legea 58/1998 - republicată, respectiv OUG nr. 99/2006 - privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007. Reclamanții au susținut că un act juridic se socotește săvârșit în frauda legii când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative. Aplicarea legii, în litera și spiritul ei, este o necesitate de interes obștesc și de aceea actele juridice săvârșite în frauda legii sunt sancționate cu nulitate absolută. În speță, prin activitatea desfășurată de . și ., potrivit regulamentelor de funcționare, s-a realizat o fraudare a normelor care reglementează activitatea bancară, prevăzute Legea nr. 58/1998 respectiv ale de OUG nr. 99/2006. Pentru deplina edificare sub acest aspect, este necesară analizarea contractului încheiat între părți, pentru a determina ce reguli specifice sunt aplicabile. Chiar dacă forma de încheiere a contractului este atipică în sensul că există un regulament de funcționare, este evident că, prin semnarea cererii de aderare și a regulamentului, părțile și-au însușit drepturile și obligațiile stabilite în cele două acte, care devin legea părților. Acest aspect este reglementat în mod expres și în art. 2 din regulamentul de funcționare. În art. 6 din regulament se prevede că „cererea de aderare, regulament, certificatul de participare și actul adițional încheiat ulterior dobândirii îndreptățirii au o valoare de contract, părțile având obligația de a le respecta în totalitate". În acest art. apare noțiunea de „îndreptățire", noțiune nereglementată juridic. Ulterior, în cuprinsul contractului respectiv la art. 14 se face referire la obligații de plata, la art. 31 se face referire la „plata către furnizor", în art. 39 se vorbește despre dobânzi aplicate participanților care întârzie „obligația de plată la scadență", iar în art. 41 se face referire la neachitarea unui tir. de „3 rute"" și la „soldul integral datorat". În art. 27 din regulament se prevede că „valoarea îndreptățită este valoarea contractuală de la data întrunirii la care s-a obținut îndreptățirea prin extragere sau licitație, care poate fi utilizată de participant pentru achiziționarea bunului, definit în art. 1". Din toate aceste noțiuni reiese că ceea ce prin regulament se numește „îndreptățire" este o sumă de bani acordată cu titlul de împrumut (credit), având în vedere elementele specifice la care se face referire și anume, obligația de restituire a acestei sume sub forma de rate, stabilirea unor scadențe în plata ratelor si a unor penalități de întârziere. În art. 3 din regulament se menționează ca S.C. C. România S.A. primește doar un mandat pentru a administra afacerile grupului. Reclamantul a făcut parte din grup, este evident că se stabilește doar un mandat general între . reclamant. Definiția contractului de mandat prevede că o persoana numită mandant împuternicește o alta persoană, numita mandatar, să încheie în numele ei și pentru ea, anumite acte juridice. Efectele față de terți ale actului juridic încheiat de mandatar în numele și pe seama mandantului produc efect direct în persoana acestuia. Cu toate că scopul declarat al regulamentului este acela al încheierii unui contract de mandat, ulterior urma să se acorde un împrumut, în care . nu mai este menționat ca și mandatar ci apare ca și creditor în nume propriu, împrumut garantat cu un contract ipotecă asupra imobilului achiziționat sau un alt imobil acceptat ca și garanție de către . garantarea sumei împrumutate. Astfel, S.C. C. România S.A. preia obligația de plată a contravalorii bunului care urmează să se achiziționeze, obligație care îi revenea cumpărătorului, parte în contractatul încheiat cu S.C. C. România S.A. La art. 31 din contract se prevede ca . va putea proceda la plata către furnizorul indicat al bunului, „ în numele și persoana participantului". Noțiunea de „ în numele și persoana participantului" este în într-adevăr specifică unui contract de mandat, însă numai în condițiile în care suma de bani provine din patrimoniul mandantului, adică a celui care a acordat împuternicire. În realitate plata sumei de bani se efectuează direct de către . din fonduri proprii (colectate tot de la participanți), fiind depășite limitele unui contract de mandat și C. România SA preia o obligație de plată dintr-un alt contract (contractul de vânzare cumpărare a imobilului sau un contract de lucrări), obligație care îi revenea participantului. În urma efectuării acestei plăți de către ., în numele participantului, către un terț (vânzătorul sau executantul unor lucrări), care are un raport juridic obligațional doar cu participantul nu și cu ., potrivit art. 14 din regulament, sunt stabilite obligații de plată ale participanților sub forma de rate lunare de bază, comisioane lunare, prime lunare pentru asigurarea de deces al participantului, prime lunare de asigurarea bunului și alte comisioane și cheltuieli legate de efectuarea plății către terț. Totodată, reclamanții au arătat că stabilirea unor obligații de plată sub forma unor rate lunare nu este specifică unui contract de mandat, așa cum este declarat contractul încheiat între părți, deoarece mandatului îi este specifică doar plata unei remunerații, în cazul în care mandatul este oneros și a cheltuielilor făcute în executarea mandatului. Mai mult, pentru garantarea executării obligațiilor de plată izvorâte din contractele încheiate cu . aveau obligația, de a încheia contracte de garanție imobiliară. Aceste contracte de ipotecă, erau încheiate de . în nume propriu și nu în calitate de mandatari ai unor grupuri de persoane, așa cum pretind pârâtele că au acționat. Din cele de mai sus reiese că deși scopul declarat este încheierea unui contract de mandat, în fapt contractul încheiat între părți este un contract care excede limitelor contractului de mandat și este un contract de atragere si gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile participanților. Reclamanții au arătat că obligațiile specifice contractului de mandat, în sarcina mandatarului sunt acelea de: a îndeplini mandatul, adică de a încheia un contract în numele și pe seama mandantului. ceea ce presupune stabilirea unor obligații față de mandant, nu față de mandatar; de a da socoteala, respectiv de a efectua actele în limita mandatului acordat; obligația de a răspunde de faptele terțului în cazul în care mandatarul la rândul sau desemnează o alta persoană pentru a-1 reprezenta pe mandant, ceea ce nu este cazul în speță. Aceste obligații specifice contractului de mandat nu sunt îndeplinite în speță, pentru a se putea aprecia că suntem în prezenta unui astfel de contract. De asemenea nici obligațiile mandantului respectiv aceea de plată a remunerației și desdăunare de cheltuieli nu sunt nici acestea îndeplinite în speță. Este fără îndoială, că întreaga activitate desfășurată de . și ., în baza contractelor nr._/08.04.2002, nr._/23.03.2003, nr._/28.06.2002, și contractul_/08.02.2005, este o activitate specific bancară, în accepțiunea Legii nr. nr. 58/1998, iar ulterior OUG nr. 99/2006, respectiv atragerea unor depozite (reprezentând sumele achitate de participanți) și acordare de împrumuturi ipotecare în condiții excesiv de oneroase precum și perceperea unor comisioane legate de această activitate.

În esență, activitatea desfășurată de . și continuată de ., constă în acumularea de fonduri, provenite din ratele plătite de membrii grupului de cumpărători și creditarea din aceste fonduri colective, pe rând, a membrilor grupului (în urma licitațiilor și tragerilor la sorti) cu suma reprezentând diferența dintre ratele acumulate de respectivul membru și prețul bunului achiziționat de către acesta, activitatea societății constând în colectarea și administrarea acestor fonduri colective. Administrarea fondurilor presupune inclusiv plata directă a bunurilor (sau serviciilor) achiziționate prin contracte separate încheiate între „participanți" și terți. Nefiind autorizate de către BNR, activitățile . și . au fost desfășurate fără a se respecta exigentele normelor bancare care impun prestatorilor de astfel de servicii respectarea unor condiții obligatorii cum sunt capital social minim, condiții speciale privind acționarii și administratorii societății, rezerve minime obligatorii pentru garantarea fondurilor, iar în raport cu clienții, respectarea unor drepturi și obligații contractuale, necesare pentru a se asigura protecția si garantarea sumelor acumulate. Beneficiile . și ., în dauna participanților sunt iarăși evidente și constau în perceperea unor dobânzi și penalizări excesive la împrumuturile acordate (de ex. art.39 din Contract dobânzi penalizatoare de 55% /an din suma datorată), garantate cu ipoteci, precum și atragerea unor depozite pe termen lung -150 luni, pentru care nu numai ca nu plăteau nici un fel de dobândă dar în schimb percepeau o . comisioane, dobânzi sau alte cheltuieli, fără nici o justificare obiectivă (art. 14 din contract). Mai mult, potrivit art. 40 din regulament, întârzierea la plata a trei rate lunare atrage excluderea participanților, aceștia urmând să beneficieze de restituirea sumelor pe cale le-au acumulat, doar la sfârșitul perioadei contractuale de 150 de luni, fără nici o dobândă, iar din suma acumulată se reține și taxa de aderare, comisioanele, dobânzile de întârziere etc. Se poate ajunge astfel în situația în care un participant după o perioadă în care acumulează o anumită suma, și nu mai achită trei rate lunare (care se actualizează lunar în raport de valoarea bunului pe baza unor criterii subiective stabilite de . (art. 14, al. 1 și 2 din Regulament), să fie exclus și să beneficieze de suma acumulată doar la sfârșitul perioadei contractuale de 150 de luni, mai puțin taxa de aderare, penalități, comisioane și fără nici o dobândă, în condițiile în către nu a beneficiat de nici un împrumut acordat de .. Restabilirea ordinii de drept și eliminarea acestor practici abuzive și nelegale ale . și ale ., nu poate avea loc decât prin constatarea nulității absolute a contractelor încheiate de acestea și repunerea părților în situația anterioară. În contextul celor menționate mai sus, reclamanții au susținut că se impune constatarea nulității absolute a Contractelor nr._/08.04.2002, nr._/23.03.2003, nr._/28.06.2002, și contractul_/08.02.2005, încheiate de . și ulterior ., cu .. Referitor la petitele 5, 6 și 7 din acțiune, privind anularea contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1556/09.09.2003, la B.N.P. F. Doinița A., a Contractul de ipoteca de rangul III, autentificat sub nr. 3168/07.07.2004 la B.N.P. F. D. A. și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 3778/20.07.2005 la B.N.P. F. Doinița A. încheiate între C. I. și C. A. și ., reclamanții au considerat întemeiate aceste cereri, ca efect al constatării nulității absolute a contractelor principale, pentru a căror garantare nu fost încheiate. Contractele de ipotecă autentificate la B.N.P. F. Doinița A. cu nr. 1556/09.09.2003 și 3168/07.07.2004 și nr. 3778/20.07.2005 au fost încheiate de reclamanți și . pentru garantarea executării obligațiilor de plată ale ., izvorâte din contractele nr._/08.04.2002, nr._/23.03.2003, nr._/28.06.2002, și contractul_/08.02.2005.

Având un caracter accesoriu contractelor principale (contractele nr._/08.04.2002, nr._/23.03.2003, nr._/28.06.2002, și contractul_/08.02.2005), reclamanții au apreciat că se impune anularea acestor contracte de ipoteca, ca o consecință a constatării nulității absolute, în temeiul principiilor care guvernează efectele nulității, între care se înscrie și principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, recunoscut și sub forma adagiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Nulitatea actului juridic civil atrage și principiul retroactivității, potrivit căruia nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci și pentru trecut, adică efectele nulității se produc din chiar momentul încheierii actului juridic civil.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 14 aprilie 2014, pârâtele . și ., au solicitat anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a nerespectării prevederilor art. 197 și 200 C., admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalul Cluj și în consecință, declinarea competenței materiale de soluționarea a acțiunii în favoarea Judecătoriei Cluj-N. și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În susținerea poziției procesuale, pârâtele au arătat că în ceea ce privește anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a nerespectării prevederilor art. 197 și 200 C.pr.civ., din actele comunicate acestora odată cu cererea de chemare în judecata reiese că reclamanții și-au manifestat intenția de a formula cerere de ajutor public judiciar în ceea ce privește timbrajul. Pârâtele au învederat instanței faptul că reclamanții au mai beneficiat de ajutor public în cadrul dosarului nr._, respectiv Tribunalul Specializat Cluj a dispus scutirea acestora de la achitarea taxei judiciare de timbru stabilită în cuantum de 11.419 lei. Or, potrivit art. 7 din OUG nr. 51/2008: „ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a putea depăși, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare." În aceste condiții, este evident faptul că reclamanții nu mai au posibilitatea să beneficieze, din nou, de acordarea ajutorului public judiciar având în vedere că au fost scutiți deja, iar cuantumul taxei stabilită în dosarul menționat depășește plafonul impus de lege în cadrul perioadei stabilite de 1 an. În speță, reclamanții solicită constatarea nulității absolute a unor acte juridice cu caracter patrimonial fiind incidente dispozițiile art. 3 al. 1, lit e și f din OUG nr. 80/2013. Art 3 din actul normativ menționat stabilește faptul că acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează conform valorilor indicate, iar potrivit alin 2, "dispozițiile alin.1 se aplică în mod corespunzător și cererilor în constatarea nulității unui act juridic patrimonial. Potrivit art. 197 C.pr.civ., "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii". Conform art. 194 lit. c. C.pr.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde în mod obligatori „obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare". Pârâtele au arătat că obiectul cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanți îl constituie constatarea nulității absolute a mai multor contracte de tip C. și a mai multor contracte de garanție imobiliară. În aceste condiții, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, reclamanții aveau obligația de a achita taxa judiciară de timbru pentru fiecare capăt de cerere în parte, respectiv și pentru constatarea nulității contractului de garanție imobiliară. În acest sens, sunt dispozițiile art. 34 din OUG nr. 80/2013 care stabilesc că în situația în care o acțiune are mai multe capete de cerere cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel. Pârâtele au susținut că reclamanții nu au respectat prevederile legale sus menționate în sensul că au achitat o taxă judiciară de timbru într-un cuantum insuficient raportat la obiectul cererii de chemare în judecată. Prin urmare, sancțiunea care trebuie să intervină este anularea cererii de chemare în judecată în conformitate cu prevederile art. 200 C.pr.civ.

În ceea ce privește necompetenta materială a Tribunalului Specializat Cluj, pârâtele au învederat faptul că litigiul dedus judecății este supus prevederilor art. 94, lit. j) raportat la dispozițiile art. 99, al. 2 C.pr.civ., texte legale care stabilesc competența în soluționarea prezentei acțiuni în favoarea Judecătoriei Cluj-N.. Astfel potrivit art. 94, lit. j C.pr.civ., judecătoriile judecă orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști. Pe de altă parte, art. 99 al. 2 C.pr.civ., prevede că atunci când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va decima în mod corespunzător competența. Pârâtele au arătat că așa cum se poate observa din conținutul contractelor depuse de reclamanți, niciunul din acestea nu au ca obiect o valoare mai mare decât limita impusă de art. 94 lit. j Cod procedură civilă și, mai mult decât atât, este evident că în speță contractele încheiate au la bază cauze diferite astfel cum prevede art. 99, al. 2 C.pr.civ.. Pârâtele au solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalul Specializat Cluj cu consecința declinării competenței materiale de soluționarea a acțiunii în favoarea Judecătoriei Cluj-N..

În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ..A., pârâtele au arătat că, calitatea procesuală pasivă a fost definită în literatura de specialitate ca fiind identitatea dintre persoana pârâtului și titularul obligației corelative dreptului subiectiv dedus judecății. În speță, raportul juridic pe care-și întemeiază acțiunea reclamanții a fost transferat pe calea subrogației legale către societatea ., entitatea nou înființată în urma divizării prin desprindere realizată de către subscrisa, și, ca atare; toate drepturile și obligațiile aferente contractului de tip C. sunt în prezent de drept transferate în patrimoniul acesteia. Prin sentința comercială nr. 1741/27.04 2010 (irevocabilă prin nerecurare), pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în soluționarea dosarului nr._, s-a aprobat Proiectul de divizare publicat în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a. nr. 255/03.02.2010, proiect prin care s-a hotărât divizarea societății . prin desprindere în baza art. 2501, lit. a din Legea nr. 31/1990. Raportat la publicarea acestui proiect de divizare, nu s-a înregistrat în termenul legal prevăzut de lege nicio opoziție. Ca urmare a acestei proceduri, s-a înființat o nouă societate comercială, și anume ., cu sediul în Cluj- N., .. 32 A, județul Cluj, înmatriculată cu nr. J12/1052/29.06.2010, C. RO_. În urma acestei operațiuni s-a produs o subrogare de drept a societății nou-înființate, respectiv ., cu privire la toate drepturile și obligațiile ce derivă din contractele transmise către aceasta prin transferul patrimonial ce a avut loc ca efect al divizării. Ca efect al acestui transfer patrimonial, . a preluat toate creanțele și respectiv datoriile aferente sistemului MLM (Multi Level Marketing), acest transfer producându-se ope legis și simultan, atât în raporturile dintre societățile implicate în divizare, cât și în raporturile dintre acestea și terți Transferul patrimonial de active și pasive realizându-se ipso iure, acesta nu a necesitat niciun fel de alte formalități. Contractele încheiate cu reclamanții fac parte din categoria contractelor aferente sistemului MLM la care s-a făcut referire mai sus, așa cum s-a arătat anterior, au fost preluate integral de entitatea nou înființată, .. Ca atare, la acest moment, titularul drepturilor și obligațiilor aferente acestor raporturi juridice este în mod neechivoc societatea . și în consecință, aceasta este singura care deține calitate procesuală pasiva în cauză. Fiind în prezența unei excepții de fond, peremptorie și absolută, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni, pârâtele au arătat că atât doctrina cât și jurisprudență au statuat că nulitatea absolută, chiar incidentă unui caz, trebuie justificată de un interes propriu. Astfel, s-a reținut faptul că nulitatea absolută nu poate fi invocata de orice persoană, întrucât o astfel de persoană nu ar justifica un interes propriu, care să fie în legătură cu cauza nulității absolute a actului juridic respectiv. Cu alte cuvinte, nulitatea absolută nu exclude un interes individual (personal), însă persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv, în caz contrar acțiunea urmează a fi respinsa ca lipsită de interes. Concluzia expusă anterior, se deduce și din prevederile art. 32 Cod procedură civilă, care stabilesc că orice demers în justiție indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de partea procesuală de la care el provine, trebuie să fie util, să urmărească așadar un „profit" material sau moral. Prin exercitarea unei acțiuni pe fundamentul „interesului" se tinde la obținerea unui „remediu". Spre deosebire de reglementarea anterioară, actualul art. 33, corelat cu art. 32, al. 1, lit. d) din C.pr.civ., cuprinde o dispoziție de principiu cu privire la „interes", având ca titlu marginal „interesul de a acționa" Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual." Așadar, printr-un demers în justiție trebuie să se urmărească asigurarea propriilor interese, nu ale altuia sau salvgardarea legii în general. Există tendința ca în analizarea nulității absolute a unui contract instanțele de judecată să se rezume la teoria simplistă potrivit căreia „nulitatea absolută poate fi invocată de oricine și oricând" fără a analiza în detaliu dacă există un interes legitim sau dimpotrivă suntem în prezența unui abuz din partea celui ce solicită nulitate actului. Analiza condițiilor interesului trebuie să se facă și raportat la motivele de nulitate pe care înțelege să le invoce reclamantul. Cu alte cuvinte trebuiesc stabilite vătămările aduse reclamantului prin raportare la normele de drept presupus a fi încălcate. Pârâtele au apreciat că cererea de constatare a nulității contractelor de tip C. nu este justificată de un interes personal și nu le aduce reclamanților nicio vătămare. În primul rând, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de tip C., invocând diferite motive de nulitate care și dacă ar fi apreciate de instanța ca întemeiate nu ar conduce la obținerea de către reclamanți un folos practic. În al doilea rând, este esențial de observat faptul că prin acțiunea introductivă nu s-a solicitat și restabilirea situației anterioare încheierii contractelor prin restituirea prestațiilor deoarece aceasta nu ar putea fi dispusă niciodată față de reclamanți. Reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de tip C., deși, aceștia nu au calitate de parte contractantă deoarece actele juridice atacate au fost cesionate societății S.C. P. Car S.R.L. și nu reclamanților. Principiul relativității contractelor, face ca, de regulă, efectele anularii sau constatării nulității contractului să se răsfrângă asupra părților în cauză, care și-au asumat obligații și au dobândit drepturi prin actul juridic încheiat. Restabilirea situației anterioare este consecință logică a nulității, deoarece tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile să aibă o situație identică cu cea dinainte de încheierea contractului. Or, contractele de tip C. au fost cesionate societății P. Car SRL, care prin semnarea convențiilor a preluat în totalitate toate drepturile și obligațiile cedenților ce decurgeau din actele juridice atacate. Societatea P. Car S.R.L. este, în prezent, radiată potrivit înscrisului eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul M., motiv pentru care nu se poate dispune restabilirea situației anterioare față de reclamanți deoarece nu aceștia au fost părți contractante ale actului atacat și, în consecință nu au dreptul la sumele solicitate. Mai mult decât atât, chiar dacă reclamanții au avut calitatea de asociați în cadrul societății radiate, acest lucru nu le-ar conferi dreptul de a solicita restituirea unor sume de bani care nu au existat în patrimoniul acestora, ci în patrimoniul societății. Astfel după cum bine se cunoaște, de la data radierii încetează personalitatea juridică a societății comerciale, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt. Pârâtele au arătat că din coroborarea dispozițiilor mai sus menționate este evident faptul că reclamanții din prezenta cauză nu au un interes personal pentru a solicita nulitatea absolută a contractelor pentru ca eventual să solicite și restituirea unor sume de bani care nu le-au aparținut niciodată și, astfel se impune respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes.

În ceea ce privește incidența instituției puterii de lucru judecat, pârâtele au arătat că reclamanții au solicitat constatarea nulității contractelor de tip C. susținând că pârâtele au desfășurat o activitate bancară cu toate că nu au fost autorizate ca instituție de credit așa cum prevede art. 5, al. 1 din OUG nr. 99/2006, care a preluat dispozițiile art. 10 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, in prezent abrogată. Pârâtele au susținut că această problemă a mai fost analizată în cadrul dosarului nr._/190/2010 în prezent soluționat irevocabil de Tribunalul Bistrița-Năsăud. Astfel, în dosarul menționat anterior s-a susținut că activitatea pârâtelor constă în atragerea și administrarea unor sume de bani de la grupuri de persoane asociate în acest scop, activitate care este interzisă în mod expres de lege în cazul în care nu există acreditarea ca instituție de credit, așa cum rezultă din art. 10 din Legea nr. 58/1998. S-a susținut că sancțiunea ce intervine în acest caz este nulitatea absolută. Instanța a analizat condițiile în care pârâtele și-au desfășurat activitatea, respectiv dacă aceasta este sau nu o activitate bancară, cercetând din mai multe puncte de vedere obiectul de activitate prin raportare la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 58/1998 (în prezent abrogat de art. 5 din OUG nr. 99/2006). Cererea de chemare în judecată a fost respinsă, iar această soluție a fost menținută prin decizia civilă nr. 307/R/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud ca instanță de recurs. Cele două hotărâri sunt întemeiate pe considerente care au demontat susținerile reclamantului în sensul că pârâtele au desfășurat o alta activitate decât cea legală, respectiv cea cuprinsă în obiectul de activitate prevăzut de actele constitutive ale pârâtelor. S-a reținut astfel faptul că . nu a desfășurat o activitate bancară, iar contractul C. nu este un contract de credit bancar. Raportat la această concluzie, instanța de recurs a apreciat că susținerile reclamanților privitoare la nulitatea contractului pentru lipsa capacității de folosință a . și pentru cauză ilicită (pentru că nu s-ar fi respectat dispozițiile art.10 din Legea nr. 58/1998), nu sunt confirmate de mijloacele de probă administrate în cauză. Pârâtele au relatat aceste aspecte pentru a arăta faptul că soluția pronunțată de Tribunalul Bistrita-Năsăud nu mai poate fi contrazisă în prezentul litigiu și mai mult, contractele încheiate de pârâte nu sunt contracte de credit așa cum susțin reclamanții. Pârâtele au arătat că noțiunea de proces echitabil presupune că dezlegările irevocabile date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale și a reducerii încrederii justițiabililor în sistemul judiciar". Cu alte cuvinte, este incidentă instituția puterii de lucru judecat și în cazul în care hotărârea irevocabilă anterioară a fost pronunțată cu privire la alte persoane, dar problema juridică tranșata este identică cum este cazul în speță în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat. Astfel, „excepția puterii lucrului judecat", care diferă de „excepția autorității de lucru judecat" este o excepție de fond care a fost dezvoltată de doctrină pe baza principiului conform căruia hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur). Practica în materie a statuat în sensul că "efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre parii, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într- un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu si succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat. Mai mult decât atât, pârâtele au arătat că puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde și asupra considerentelor, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta. Or, cu putere de lucru judecat a reținut Tribunalul Bistrița-Năsăud contractul de tip C. ca fiind un contract sinalagmatic, participantul având obligația de a plăti ratele lunare și comisionul și dreptul de a beneficia de îndreptățire, iar C. având obligația de a administra afacerile grupului, inclusiv ale participantului, și beneficiind în compensație de comision lunar. Din cercetarea ambelor cereri de chemare în judecată, se observă că susținerile făcute atât în dosarul anterior judecat, cât și în prezentul proces tind în mod clar la a analiza activitatea desfășurată de pârâta prin raportare la prevederile OUG nr. 99/2006. Pe de altă parte, prin Sentința civilă nr. 2625/2011, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, instanța de fond a reținut, ca o concluzie bazata pe principiul rolului activ, că „nu există niciun motiv de nulitate absolută care să afecteze actele juridice atacate". Astfel, instanța a respins pretențiile reclamantului în dosarul anterior prin raportare directă la activitatea pârâtelor, la legalitatea actelor juridice încheiate de subscrisa și concordanța acestora cu actele normative și interne ale societății. Prin urmare, reiese fără putință de tăgadă faptul că soluția pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud nu mai poate fi contrazisă în prezentul litigiu.

În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtele au arătat că prin cererea de chemare în judecată se susține, în esență, faptul că ele două societăți comerciale C. România, respectiv C. S., au ca obiect principal de activitate comerțul cu autovehicule sunt prevăzute și obiecte secundare de activitate, însă nici unul dintre acestea nu se referă la activități de natura celor desfășurate de C., respectiv cele care privesc activitatea bancară. Pârâtele au arătat că pentru o mai bună înțelegere a contractului de tip C. și a activității desfășurate de pârâte trebuie pornit de la ceea ce reprezintă obiectul contractului și, respectiv ce activitate desfășoară o instituție de credit. În primul rând, obiectul contractului tip Canon îl constituie gestionarea de către C. a unui grup de autofinanțare cu scopul de a oferi participanților posibilitatea achiziționării de imobile. C. organizează grupul și gestionează afacerile grupului, respectiv procedează la plata fondurilor solicitate către vânzători, în numele și pe seama participanților, în baza mandatului conferit de aceștia. Participantul la grupul de autofinanțare nu rambursează către C. sumele de bani obținute aceasta deoarece rambursarea se realizează către ceilalți participanți, în temeiul contractului de împrumut mutual, C. fiind împuternicit prin contractul de mandat - componentă intrinsecă a contractului tip C., ă efectueze toate plățile și restituirile de împrumuturi civile dintre participanți. Prin urmare, fondurile sunt în proprietatea membrilor grupului și rezultă din suma ratelor lunare, pe care participanții se obligă să le plătească conform art. 14 din Regulament. Acordarea îndreptățirii (finanțării) în urma semnării contractului de tip C. se face în conformitate cu art. 17-27 din regulamentul de funcționare al C.. Astfel, pârâtele organizează o dată la două luni ședințe publice în cadrul cărora participanților le este oferită posibilitatea de a obține finanțarea fie prin extragere (dobândirea îndreptățirii prin tragere la sorți) ori licitație (dobândirea îndreptățirii de către acei participanți care se oferă să plătească cu anticipație mai multe rate lunare). Ulterior obținerii îndreptățirii, pârâtele procedează la plata valorii bunului achiziționat în numele și pe seama participantului către vânzătorul acestui bun. Având în vedere că între participanții grupului se încheie un contract de împrumut mutual stabilirea unui termen în vederea restituirii sumelor și respectiv, a unor dobânzi de întârziere nu transformă actul încheiat într-un contract de finanțare sau activitatea desfășurată de pârâte într-o activitate bancară. În aceste condiții, susținerile reclamanților cu privire la natura contractului de tip C., la ilegalitatea actelor juridice încheiate de pârâte și la neconcordanța acestora cu actele normative și interne ale societății sunt lipsite de fundament. Pârâtele au arătat că în al doilea rând, reclamanții invocă sancțiunea nulității absolute a contractului de tip C. susținându-se că acesta ar fi un contract de credit, pârâtele fiind instituții de credit ce desfășurăm activitate bancară. În situația în care instanța apreciază ca neîntemeiată puterea de lucru judecat invocată, este necesară detalierea activității desfășurate de C.. În ceea ce privește acordarea de credite în înțelesul Legii nr. 58/1998, pârâtele au arătat că Legea nr. 58/1998 (în vigoarea la data încheierii contractelor) reglementează activitățile bancare desfășurate de instituții de credit autorizate în condițiile legii. Conform art. 3,pct. 1 din Legea 58/1998, activitatea bancară constă în atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu. Activitatea bancară se desfășoară prin instituții de credit, autorizate în condițiile legii, ce se prezintă sub forma unor entități care desfășoară cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și de acordare de credite în cont propriu art. 1, al. 2, lit. a). La art. 3, al. 1, pct. 7 din Legea nr. 58/1998, creditul este definit ca fiind „orice angajament de punere la dispoziție sau acordarea unei sume de bani ori prelungirea scadenței unei datorii, în schimbul obligației debitorului la rambursarea sumei respective, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță ori a altui drept la încasarea unei sume de bani". Pârâtele au arătat că, contractul de credit este un contract bancar prin care o bancă sau o instituție financiară similară își asumă obligația față de o anumită persoană (fizică sau juridică) să pună la dispoziția acesteia, în schimbul unei remunerații percepute cu titlu de dobândă și comision, fonduri bănești pe o durată de timp determinată, într-un cuantum determinat ori în interesul acelei persoane își asumă un angajament bănesc prin aval, sau prin scrisoare de garanție. Pârâtele susțin că C. nu pune la dispoziția participantului o sumă de bani (fonduri bănești proprii), ci doar îi facilitează în temeiul contractului de mandat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare. Pentru achitarea prețului, C. utilizează sumele achitate de participant cu titlu de cheltuieli pentru executarea mandatului. Astfel, contractul de tip C. nu este un contract de credit. C. nu pune la dispoziția participantului sume de bani din fonduri proprii, nu acordă sume de bani din fonduri proprii și nici nu prelungește scadența unei datorii a participantului. Prin urmare, C. are rolul doar de a facilita dobândirea unui bun operațiune care se realizează din fondurile participanților, plătite lunar cu titlu de rată. Astfel C. nu pune la dispoziția participanților niciodată fondurile sale proprii și nu utilizează banii în scopuri personale. C. este un simplu mandatar al participanților pentru realizarea obiectivului urmărit de câtre aceștia și prevăzut în cererea de aderare. Participantul nu rambursează către C. sumele de bani utilizate în vederea cumpărării bunurilor ce fac obiectul contractelor. Rambursarea se realizează câtre ceilalți participanți. în temeiul contractului de împrumut mutual, C. fund împuternicit prin contractul de mandat să efectueze toate plățile și restituirile de împrumuturi civile dintre participanți. Participantul nu plătește dobânzi către C. pentru sumele utilizate în vederea cumpărării autovehiculului. Potrivit Legii nr. 58/1998, dobânda bancară constituie prețul pentru folosirea de câtre debitor a fondurilor bănești pe care i le pune la dispoziție creditorul. Ea se concretizează deci într-o obligație de a da ce incumbă debitorului și a cărei executare este îndreptățit să o ceară creditorul. Astfel, dobânda bancară se percepe de bancă numai pentru sumele avansate de bancă din însăși fondurile sale și nicidecum din alte fonduri de care banca nu poate dispune în mod legal. Mai mult, banca pune la dispoziția clienților fondurile sale în scopul obținerii acelui profit numit dobândă. Practic, prin simplul fapt că banca pune la dispoziția clienților sume de bani aceasta obține profit prin perceperea de dobânzi pentru sumele conferite cu titlu de credit. Or, în speță, C. nu pune la dispoziția participanților fonduri proprii sau alte fonduri de care ar putea dispune în mod legal. C. nu poate percepe dobânzi deoarece acesta pune la dispoziția participantului o anumită sumă de bani în temeiul mandatului conferit lui de către ceilalți participanți, care sunt de fapt creditorii participantului îndreptățit C. percepe o simplă remunerație în temeiul contractului de mandat numai pentru activitățile ce le desfășoară în vederea îndeplinirii mandatului. Pârâtele au mai arătat că în ceea ce privește natura juridică a contractului de tip C., acesta reprezintă un contract civil, nenumit, complex, care înglobează în conținutul său mai multe contracte, fiecare cu o identitate proprie, interdependente. Fundamentul raporturilor juridice generate prin perfectarea unui contract de tip Canon îl constituie contractul de mandat fără reprezentare. Astfel, fără a-i fi afectat caracterul sui generis, contractul de tip C. preia în mare măsură natura și caracterele juridice ale contractului de mandat fără reprezentare. Pentru toate motivele arătate mai sus, pârâtele au arătat că este evident că activitatea desfășurată de C. nu este o activitate bancara în înțelesul Legii nr. 58/1998 și, drept urmare, nu este supusă autorizării conform acestui act normativ. În ceea ce privește atragerea de depozite în înțelesul Legii nr. 58/1998, pârâtele au arătat că în cuprinsul articolului invocat de reclamanți se stabilește că activitățile de atragere de depozite și/sau alte fonduri rambursabile sunt interzise oricărei entități care nu este autorizată ca instituție de credit. Depozitul este definit în art. 3, al. 1, pct. 6 din Legea nr. 58/1998, ca fund o sumă de bani încredințată în următoarele condiții: să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau orice alte facilități, la cerere ori la un termen convenit de către deponent cu depozitarul;să nu se refere la transmiterea proprietății, la furnizarea de servicii sau la acordarea de garanții. Analizând textul de lege, este evident că societatea C. nu desfășoară cu titlu profesional o activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public. Totodată, în susținerea poziției procesuale, pârâtele au arătat că în primul rând, sumele de bani plătite de către participant nu sunt sume rambursabile acestuia, ci sunt utilizate de către C. în exercitarea mandatului, pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare sau de antrepriză în numele și pe seama participantului. Or, o condiție esențială pentru a putea discuta despre un depozit este aceea ca sumele depuse să fie rambursate în totalitate deponentului într-un anumit termen cu sau fără dobândă. În al doilea rând, sumele plătite de participanți nu sunt valorificate de către C. în interes propriu, ci sunt folosite exclusiv în scopul executării mandatului. După cum a fost definit în doctrină:,, depozitul bancar constă în sume de bani sau titluri de valoare depuse ta o bancă spre păstrare în vederea fructificării. Pentru depozitul bancar ce are ca obiect o sumă de bani, banca acordă deponentului o dobândă care variază în raport cu natura depozitului și cu durata lui." În cazul contractului de tip C., participantul nu achită sumele de bani cu intenția de a le pune la dispoziția C. pentru a fi valorificate ci pentru a fi folosite de acesta în vederea cumpărării imobilului solicitat sau executării lucrărilor solicitate, aceste sume fiind de fapt cheltuieli necesare executării mandatului. Astfel, C. nu poate să folosească sumele primite de la participant în orice scop, respectiv să le fructifice, ci este ținut să le utilizeze în vederea achitării prețului către vânzătorul imobilului sau prestatorului de servicii. In ceea ce privește obiectul de activitate al pârâtelor și încălcarea principiului specialității, pârâtele au arătat că reclamanții mai susțin că obiectul de activitate al acestora este comerțul cu autovehicule și că nu puteau încheia în mod valabil contractele de tip C. întrucât încălcau astfel principiului specialității. Pârâtele au arătat pe larg în cuprinsul întâmpinării, activitatea desfășurata de acestea se efectuează în condiții de perfectă legalitate și în conformitate cu obiectul de activitate. Astfel actele constitutive ale pârâtelor prevăd atât obiectul de activitate principal al societății (comerțul cu autovehicule), cât și obiectele secundare, printre care și cele care permit pârâtelor desfășurarea activităților de multilevel marketing, respectiv organizarea sistemelor de cumpărare în colectiv și instruirea în acest domeniu, obiecte de activitate care nu au mai suferit modificări. Comerțul cu autovehicule ca și obiect de activitate principal al pârâtelor vizează activitățile întreprinse de acestea în cadrul departamentului autosystem, care gestionează toate activitățile legate de comerțul cu autovehicule, fiind operațional încă de la constituirea .. Prin urmare, la momentul încheierii contractelor, obiectul de activitate al pârâtelor prevedea exercitarea de acte de comerț, în domeniul servicii, cum ar fi organizarea unor sisteme de multilevel marketing și alte activități de servicii, respectiv organizarea sistemelor de cumpărare în colectiv și instruirea în acest domeniu, obiecte care permiteau încheierea contractelor atacate. De asemenea, pârâtele au arătat că C. a încheiat numeroase contracte care au fost finalizate cu succes fiind premiată de Camera de Comerț si Industrie cu locul unu în cadrul firmelor de top. Au menționat că acest sistem a fost inițiat de celebrul Henry Ford, deoarece sistemele de multilevel marketing sunt recunoscute pe plan internațional și funcționează în mai multe state din Europa. Pârâtele au arătat că toate aspectele relevate mai sus conduc indubitabil la concluzia că atât contractul de tip C., cât și contractul de garanție imobiliară sunt contracte valabil încheiate cu respectarea principiului specialității capacității de folosință.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 5 mai 2014, reclamanții au solicitat respingerea excepției de netimbrare, respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj; respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a ., respingerea apărărilor pârâtelor . și ., formulate prin întâmpinare ca neîntemeiate și în consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Referitor la excepția de netimbrare, reclamanții au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. Cu privire la timbrajul acțiunii care formează obiectul prezentului dosar, reclamanții au arătat că au formulat o cerere de ajutor public judiciar, prin care au solicitat acordarea ajutorului public judiciar, pentru taxa de timbru, sub oricare din formele de ajutor public judiciar, prevăzute de OUG nr. 8/2013. După soluționarea acestei cereri, în funcție de modalitatea de soluționare, urmează să se realizeze toate condițiile necesare cu privire la timbrajul acțiunii introductive.

Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj, reclamanții au solicitat respingerea acestei excepții ca neîntemeiate. Reclamanții au apreciat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 99, al. 2 C.pr.civ., potrivit cărora "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându- se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt". Având în vedere faptul că au solicitat și anularea contractelor de ipoteca indicate la petitele 5 și 6 din acțiunea introductivă, care au o valoarea de peste 200.000 lei, au considerat că sunt incidente dispozițiile art. 94, lit. j, coroborate cu dispozițiile art. 95, lit. 1 C.pr.civ. și art. 99, al. 2 C.pr.civ., potrivit cărora competența materială, raportat la valoarea litigiului aparține Tribunalului Specializat Cluj.

Totodată, referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a ., reclamanții au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. Reclamanții au susținut că toate contractele a căror nulitate absolută au solicitat să fie constatată, au fost încheiate cu .. Cum motivele de nulitate absolută, se apreciază prin raportate la momentul încheierii contractului, reclamanții au apreciat că pârâta . are calitate procesuală pasivă. Subrogarea legală, invocată de pârâta ., este aplicabilă în raporturile juridice dintre C. România SA și ., nu și față de reclamanți, care sunt terți, și care, prin prezenta acțiune, au calitate de creditori a obligațiilor rezultate din aceste contracte.

Cu privire la excepția lipsei de interes, reclamanții au solicitat respingerea acestei excepții ca neîntemeiată. Reclamanții au învederat instanței faptul că una din regulile specifice regimului juridic al nulității absolute este aceea ca nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană, chiar dacă nu a participat la încheierea actului juridic, daca justifică un interes. Reclamanții au arătat că interesul acestora constă în desființarea contractelor de ipotecă prin care s-a garantat executarea contractelor a căror nulitate absolută a fost invocată. Anularea contractelor de ipotecă este subsecventă și condiționată de constatarea nulității absolute a contractelor principale, încheiate de . și .. Interesul reclamanților este justificat de faptul că pârâta . a inițiat procedura de executare silita a contractelor de ipotecă, fiind chiar adjudecat imobilul proprietatea reclamanților, pentru care s­au constituit ipotecile, pentru garantarea executării contractelor încheiate intre . și .. Astfel în temeiul contractului de ipotecă autentificat cu nr.1556/09.09.2003. la B.N.P. F. Doinița A., contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3168/07.07.2004 la B.N.P. Felicla Doinița A. și contractul de ipotecă autentificat cu nr. 3778/20.07.2005 la B.N.P. F. Doinița A., s-a inițiat, împotriva reclamanților, de către ., procedura de executare silită care a format obiectul dosarelor nr. 10/2011, nr. 11/2011 și nr. 12/2011 ale B. H. E.. Ca atare, reclamanți au susținut că interesul acestora din prezenta acțiune, este un interes legitim, personal, născut și actual.

Cu privire la incidența instituției puterii lucrului judecat, reclamanții au arătat că susținerile pârâtelor sunt neîntemeiate. Astfel, Contractul nr. 7864/9 din 17 iunie 2003, care a fost analizat în dosarul nr._/190/2010 al Tribunalul Bistrița, a fost cercetat și în cadrul dosarului nr._/211/2011, al Tribunalului Specializat Cluj, care prin decizia irevocabila pronunțată în acest dosar, a constatat nulitate absolută a contractului nr. 7864/9 din 17 iunie 2003. În consecință, hotărârea judecătorească pronunțată in dosarul nr._/190/2010, nu constituie niciun temei pentru a se reține puterea de lucru judecat.

Referitor la apărările și susținerile pârâtelor din întâmpinare, cu privire la fondul cauzei, reclamanții au solicitat să fie înlăturate cu neîntemeiate. Reclamanții au arătat că deși pârâtele . și ., au susținut că, au acționat ca mandatari ai unui grup de persoane, aceste susțineri nu sunt întemeiate, acestea pretinzându-se doar mandatari, dar în realitate au acționat în nume propriu și nu în calitate de mandatari. Sistemul practicat de către . și ., în baza contractului nr._/10.01.2006, este asemănător cu cel al Caselor de ajutor reciproc, dar există diferențe semnificative între activitatea unei Case de ajutor reciproc și activitatea desfășurată de pârâte. Casa de Ajutor Reciproc este o instituție financiara nebancara, fără scop patrimonial, organizata în vederea sprijinirii și întrajutorării financiare a membrilor asociați. În România, Casele de Ajutor Reciproc funcționează în baza a două legi distincte, una pentru salariați și alta pentru pensionari, respectiv Legea nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunilor acestora, republicata, și Legea nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor. Atât Casele de ajutor reciproc ale salariaților cât și Casele de ajutor reciproc ale pensionarilor suni organizații nonprofit care funcționează în baza OUG nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările si completurile ulterioare. În același timp, casele de ajutor reciproc sunt supuse reglementărilor O.U.G nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare. Din conținutul acestor reglementari rezultă cu evidență că sistemul caselor de ajutor reciproc este permis doar în cazul asociațiilor organizate în temeiul Legii nr. 26/2000, unde asociația reprezintă pe membrii săi, iar prin cererea de înscriere, persoanele fizice salariați sau pensionari, devin membrii al asociației și pot beneficia de credite, constituite din fondurile acumulate de membri cotizanți. Spre deosebire, în cazul sistemului practicat de . și ., unde capitalul social este deținut de acționari, prin cererea de aderare, membri nu devin și acționari ai societății iar activitatea de atragere, și/sau administrare a sumelor de bani rezulte din asocierea în vederea economisirii și creditării unui sistem colectiv este desfășurată, este desfășurată în nume propriu de către pârâte. Activitatea de atragere a sumelor economisite sau administrate se constituie din sumele plătite in conformitate cu art. 14 din Regulament, iar activitatea de creditare este realizată prin așa-zisa îndreptățire (art. 17-26 din Regulament) și prin plata bunului (art. 31 din Regulament). Reclamanții au mai arătat că întreaga activitate a . și ., desfășurata în baza regulamentului de funcționare, cum este și cel din prezentei cauza, a fost promovată printr-un sistem de marketing multi-level care, în esență, este un sistem de vânzare de tip piramidal, prin care persoane angajate în baza unor convenții civile încheiate cu pârâtele, primeau comisioane și supra- comisioane de la toți cei care se afla sub nivelul sau în piramida de vânzări, în funcție de numărul persoanelor pe care le-au convins să adere la acest sistem. În principiu acest sistem nu este ilegal, dar scopul urmărit și modalitatea prin care pârâtele au practicat acest sistem poate fi încadrată în sfera ilicitului, prin prezentarea falsă a realității. Astfel erau organizate periodic întruniri, în care erau invitați potențiali clienți, cărora le erau prezentate doar avantajele acestui sistem, care în esență se rezumau la posibilitatea obținerii unor sume de bani, pentru care viitorilor participanți nu li se cerea vreo condiție cu privire la venit, singura condiție fiind garantarea cu ipotecă a sumelor acordate, spre deosebire de bănci care, pentru a obține un credit imobiliar, solicitau îndeplinirea mult mai multor condiții. De asemenea participanții erau induși în eroare cu privire la faptul că pentru sumele acordate nu trebuie să plătească vreo dobândă, ci doar un "comision modic, de 0,2% pe lună" din valoarea actualizată a bunului. Realitatea activităților practicate de . și ., a ieșit la iveală, pe parcursul derulării acestor contracte, când s-au dovedit extrem de oneroase și practic insuportabile de cei care au semnat astfel de contracte. D. așa zisul comision de 0,2 % /luna, (art. 14 din contract) perceput de pârâte, înseamnă un procent de 36%, din valoarea bunului, la care se adaugă TVA, comision care este actualizat potrivit art. 13 din contract, cu indicele de inflație, toate acestea pe lângă rata lunară de 0,667 % /lună din suma actualizată a bunului. Practic această rata lunară de 0,667 %/lună, reprezintă valoarea creditului, calculată pe întreaga perioadă de derulare a contractului de 150 luni (0,667 %/lună x 150 luni=100 % valoarea bunului). Această sumă este însă actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă celelalte comisioane stabilite prin art. 14 din Regulament, care se aplică de asemenea la valoarea actualizată, la care se mai adaugă și dobânzi de 55 %/an în caz de întârziere a obligațiilor de plată la scadență (art. 39 din Regulament). De asemenea, comisioanele, dobânzile și celelalte sume percepute de pârâte, potrivit art. 14 si art. 39 din regulament, nu reprezintă altceva decât dobânda pe care o încasează, în urma activității de creditare. Susținerea pârâtelor în sensul că au acționat ca mandatari ai unui grup, reclamanții susțin că este vădit neîntemeiată, acestea au acționat în nume propriu, și nu în calitate de mandatari, atât în ceea ce privește activitatea de atragere a sumelor de bani cât și activitatea de creditare, o dovadă în plus fiind și contractele de ipotecă, pentru garantarea sumelor acordate, care erau încheiate de pârâte în nume propriu și nu în calitate de mandatari. Toate cele menționate mai sunt de natură să întărească susținerile reclamanților privind nulitatea absolută a contractelor încheiate cu parata ., întemeiată atât pe nerespectarea principiului specialității persoanei juridice cât și pe cauză ilicită, respectiv frauda legii.

Prin sentința civilă nr. 1875/2014, Tribunalul Specializat Cluj a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate de către reclamanții C. I. și C. A., împotriva pârâtelor . și ., în favoarea Judecătoriei Cluj-N..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj N. sub nr._ .

La termenul din 17.06.2015 instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N., și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Soluționând conflictul de competență, Curtea de Apel Cluj a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj N..

Dosarul a fost din nou înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj N. sub nr._ .

În probațiune, la dosarul Tribunalului Specializat_ s-au depus: contracte de tip C. (f. 20-47), convenție de cesiune (f. 48), contracte de ipotecă (f. 49-54), înscrisuri privind procedura de divizare (f. 35, 115-126), extras ORC (f. 56-62), relații BNR (f. 63-70), practica judiciară (f. 114, 127-136, 168-197), acte de executare silită (f. 160-167).

La dosarul_ s-au depus: dovezi privind ch. de jud. (f. 11-14), practica judiciară (f. 18 și urm.), acte de executare silită (f. 15-17).

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând materialul probator administrat in cauză din perspectiva excepției autorității de lucru judecat invocate de către pârâte, prin notele de ședință depuse la dosar, instanța reține următoarele:

În fapt, prin contractul de ipotecă autentificat cu nr. 3168/07.07.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., s-a institit o ipotecă de rangul- III pentru garantarea executării contractului nr._/28.06.2002 și o ipotecă de rangul- II pentru garantarea executării contractului nr._/30.01.2004.

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub dosar nr._ reclamanții C. I. și C. A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele . și ., ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună „anularea contractului de ipotecă de rangul- III, autentificat cu nr. 3168/07.07.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/28.06.2002, în valoare de 1.255.000 lei”

Prin sentința civilă nr. 2013/2014 pronunțată în dosarul_ (definitivă prin respingerea apelului) s-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 3168/07.07.2004 autentificat de BNP A.. Verificând această hotărâre judecătorească, instanța constată că nulitatea absolută s-a cerut (în motivare instanța a reținut că reclamanții au solicitat „să se constate nulitatea absolută (...) a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 3168/07.07.2004 de BNP A.”) și s-a obținut (a se vedea dispozitivul acestei hotărâri) cu privire la întregul contract de ipotecă autentificat sub nr. 3168/07.07.2004 autentificat de BNP A., deci și în privința ipotecii de rangul- III constituită pentru garantarea executării contractului nr._/28.06.2002. Prin urmare acest litigiu a privit contractul de ipotecă în întregul său și nu doar ipoteca corespunzătoare contractelor a căror nulitate s-a cerut în principal (caz în care am fi discutat despre o nulitate parțială). Litigiul din acest dosar s-a purtat tot între reclamanții C. I. și C. A. și pârâtele . și ..

În drept, conform art. 431 al. 1 C.p.c., Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Potrivit art. 432 C.p.c., Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

În speță, analizând comparativ prezenta acțiune și acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr._ instanța constată că prin ambele cereri s-a solicitat anularea contractului de ipotecă autentificat cu nr. 3168/07.07.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și . (singura diferență este că în prezentul litigiu s-a cerut o nulitate parțială, spre deosebire de primul litigiu dedus judecății în care s-a solicitat nulitatea totală a contractului de ipotecă).

Pentru a justifica temeinicia pretențiilor lor, în ambele acțiuni reclamanții au invocat aceleași principiu— accesorium sequitur principale, contractul principal în raport de care s-a solicitat aplicarea principiului fiind însă diferit.

Totodată, instanța constată că în ambele dosare reclamanți sunt C. I. și C. A., iar pârâtele sunt . și ..

Prin urmare, în speță, aceiași reclamanți au chemat în judecată aceleași pârâte—în aceeași calitate, pentru același obiect și în raport de aceeași cauză juridică, fiind întrunite condițiile prev. de art. 431 al. 1 C.p.c. motiv pentru care instanța urmează să admită excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâte.

Față de modul de soluționare al excepției, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. I. și C. A. în contradictoriu cu pârâtele . și ., cu privire la „anularea contractului de ipotecă de rangul- III, autentificat cu nr. 3168/0707.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/28.06.2002, în valoare de 1.255.000 lei” pentru autoritate de lucru judecat.

Analizând în continuare excepția lipsei calității procesuale pasive, reține următoarele:

În fapt, contractele de tip C. (formate din Cererea de aderare, Regulamentul de Funcționare și Certificatul de Participare) au fost încheiate între participanți și ..

Prin Sentința Comercială Nr. 1742/27.04.2010, pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj, la data de 27.04.2010, în dosarul nr._, instanța a autorizat și a dispus înființarea societății comerciale pe acțiuni C. S. SA. Această dispoziție s-a întemeiat pe proiectul de divizare vizat de judecătorul delegat și publicat în Monitorul Oficial nr. 255/03.02.2010, după cum rezultă din mențiunile hotărârii atașate la dosar, rămasă definitivă și irevocabilă, prin neexercitarea căii de atac a recursului.

Proiectul de divizare (prin desprindere) a ., întocmit la data de 02.09.2009 și actualizat conform Hotărârii de Indreptare Eroare Materială din data de 15.12.2009, a fost depus la dosar. Conform acestui proiect, ce a fost admis de către instanța de judecată, societățile rezultate în urma divizarii sunt societatea mamă: . și societatea nou inființată: ., ce a preluat, printre altele, creanțele și datoriile aferente sistemului MLM (Multi Level Marketing), aplicat de C. R., precum și contractele încheiate cu terții și care privesc sistemul MLM. Ori, contractele ce fac obiectul litigiului de față se subscriu acestui sistem și, ca atare, față de mențiunile proiectului de divizare, la data înregistrării în Registrul Comertului a ., conform Rezolutiei nr._/28.06.2010, a avut loc o subrogare în drepturile și obligațiile contractantului reprezentat de societatea mamă ..

În drept, potrivit art. 238 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale: „(2) Divizarea este operatiunea prin care: a) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera mai multor societati totalitatea patrimoniului sau, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile beneficiare si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate; b) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera totalitatea patrimoniului sau mai multor societati nou-constituite, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile nou-constituite si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate. (2^1) Divizarea poate avea loc si prin transferul simultan al patrimoniului societatii divizate catre una sau mai multe societati existente si una sau mai multe societati nou-constituite. Prevederile alin. (2) se aplica in mod corespunzator. ...”

In temeiul prev. art. 242 din Legea nr. 31/1990: “(1) Proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentanții societăților participante, se depune la oficiul registrului comerțului unde este înmatriculată fiecare societate, însoțit de o declarație a societății care încetează a exista în urma fuziunii sau divizării despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său, precum și de o declarație privitoare la modalitatea de publicare a proiectului de fuziune sau de divizare. (2) Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecatorul delegat, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pe cheltuiala partilor, integral sau in extras, potrivit dispozitiei judecatorului delegat sau cererii partilor, cu cel putin 30 de zile inaintea datelor sedintelor in care adunarile generale extraordinare urmeaza a hotari, in temeiul art. 113 lit. h), asupra fuziunii/divizarii.”

F. de prev. art. 243 din Legea nr. 31/1990: “(1) Creditorii societăților care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecție adecvată a intereselor lor. În vederea obținerii de garanții adecvate, orice creditor care deține o creanță certă, lichidă și anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, în una dintre modalitățile prevăzute la art. 242, nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin realizarea fuziunii/divizării, poate face opoziție, în condițiile prezentului articol. (2) Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Ea se depune la oficiul registrului comerțului, care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menționa în registru și o va înainta instanței judecătorești competente. Hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai apelului….”

In conformitate cu disp. art. 249 din Legea nr. 31/1990, fuziunea/divizarea produce efecte, în cazul constituirii uneia sau mai multor societăți noi, de la data înmatriculării în registrul comerțului a noii societăți sau a ultimei dintre ele.

Art. 250 din Legea nr. 31/1990, reglementeaza consecintele operatiunii de divizare, aratand ca: “(1) Fuziunea sau divizarea are următoarele consecințe: a) transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită sau divizată și societatea absorbantă/societățile beneficiare, cât și în raporturile cu terții, către societatea absorbantă sau fiecare dintre societățile beneficiare al tuturor activelor și pasivelor societății absorbite/divizate; acest transfer va fi efectuat în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare; b) acționarii sau asociații societății absorbite sau divizate devin acționari, respectiv asociați ai societății absorbante, respectiv ai societăților beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare; c) societatea absorbită sau divizată încetează să existe.”

Conform art. 32 alin. 1 din Codul de Procedura Civila: „Orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia: a) are capacitate procesuala, in conditiile legii; b) are calitate procesuala; c) formuleaza o pretentie; d) justifica un interes”

În temeiul art. 36 din Codul de Procedura Civila, calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii.

În speță, instanța constată că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată, întrucât a avut loc o subrogare de drept a societății nou înființate prin proiectul de divizare din data de 02.09.2009 (.), în drepturile și obligațiile societății mamă (S.C. C. R. S.A) ce decurg din contractele cu privire la care se solicită constatarea nulității absolute în prezenta cauză (care privesc sistemul MLM), prin urmare, ulterior divizării, subiect al raportului litigios nu poate fi decât ., societate ce are (singură) în patrimoniu, încă din data de 28.06.2010, creanțele rezultând din actele juridice contestate.

Partea reclamantă nu a făcut dovada faptului că ar fi formulat opoziție cu privire la proiectul de divizare, în condițiile prev. art. 243 din Legea nr. 31/1990.

Verificând respectarea condițiilor impuse de art. 36 din Codul de Procedură Civila, instanța constată că în speță, nu există identitate între partea chemată în judecată (S.C. C. R. S.A.) și subiectul raportului juridic litigios (care în urma divizării este exclusiv .), motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. R. S.A., invocată de către pârâtă prin întampinare și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. C. R. S.A ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, cu . au fost încheiate mai multe contracte, după cum urmează:

Contractul nr._/08.04.2002, a cărui obiect, drepturi și obligații au fost stabilite prin cererea de aderare nr._/08.04.2002, certificatul de participare nr._/22.05.2002 și regulamentul de funcționare din data de 08.04.2002, încheiat între . și .. Prin adresa nr. 1446/30.06.2010 emisă de . s-a comunicat faptul că începând cu data de 01.07.2010, contractul a fost preluat de ., care a preluat toate creanțele și datoriile ..

Contractul nr._/23,03.2003, a cărui obiect, drepturi și obligații au fost stabilite prin cererea de aderare nr._/23.03.2003, certificatul de participare nr._/23.03.2003 și Regulamentul de funcționare din data de 23.03.2003, încheiat între . și .. Prin adresa nr. 1446/30.06.2010 emisă de . s-a comunicat faptul că începând cu data de 01.07.2010, contractul a fost preluat de ., care a preluat toate creanțele și datoriile ..

Contractul nr._/28.06.2002, a cărui obiect, drepturi și obligații au fost stabilite prin Cererea de aderare nr._/28.06.2002, certificatul de participare nr._/28.06.2002 și Regulamentul de funcționare din data de 28.06.2002, încheiat între . și .. Prin adresa nr. 1446/30.06.2010 emisă de . s-a fost comunicat faptul că începând cu data de 01.07.2010, contractul a fost preluat de ., care a preluat toate creanțele și datoriile ..

Contractul nr._/08.02.2005, a cărui obiect, drepturi și obligații au fost stabilite prin cererea de aderare nr._/08.02.2005, certificatul de participare nr._/08.02.2005 și Regulamentul de funcționare din data de 08.02.2005, încheiat între A. M. L. și .. Acest contract a fost cesionat către ., potrivit convenției de cesiune nr. 449/17.07.2005, încheiată A. M. L. și .. Prin adresa nr. 1446/30.06.2010, emisa de ., s-a comunicat faptul că începând cu data de 01.07.2010, contractul a fost preluat de ., care a preluat toate creanțele și datoriile ..

Pentru garantarea executării acestor contracte, reclamanții au încheiat cu . mai multe Contracte de ipotecă, si anume:

Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1556/09.09.2003 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.04.2002, (certificatul de participare nr._/22.05.2002), și pentru garantarea executării contractului_/23.03.2003 (certificatul de participare nr._/23.03.2003) pentru suma totală de 290.000 lei.

Contractul de ipotecă de rangul III, autentificat sub nr. 3168/07.07.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului r._/28.06.2002 pentru suma de 1.255.000 lei.

Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3778/20.07.2005 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.02.2005 pentru suma de 196.000 lei.

. este radiată de la Registrul comerțului din data de 12.07.2010, după cum rezultă din adresa O.R.C. M. nr._/22.04.2015.

Banca Națională a României, care s-a exprimat constant, potrivit adreselor nr. V/4/588/24.04._, adresa nr. V/4/589/24.04.2013, V/4/591/24.04.2013 și adresa nr. XVI/3912/29.04.2013 în sensul că activitățile desfășurate de . și ., în baza Regulamentelor de funcționare, se regăsesc in categoria activităților a căror desfășurare este interzisă, potrivit art. 5, al. (1) din OUG nr. 99/2006, iar . și . nu sunt autorizate de către BNR, în calitate de instituții de credit.

În drept, din vedere prevederile art. (3) și art. (4) Legea 71/2011, conform cărora contractele încheiate anterior intrării în vigoare a Codului civil – 2009 rămân guvernate atât în ceea ce privește condițiile de validitate cât și cu privire la efectele lor de Codul civil – 1864, instanța reține că acesta reprezintă dreptul comun aplicabil în cauză.

Legea 58/1998 a intrat în vigoare la data de 22.04.1998. În forma inițială, legea dispunea: ART. 4: Se interzice oricărei persoane sa desfășoare activitate bancară pe teritoriul României fără o autorizație emisă de Banca Naționala a României. ART. 7: Se interzice oricărei persoane, alta decât o banca autorizata sau o societate autorizata conform legii, să se angajeze în activități de acceptare de depozite.

Prin L 485/2003 (în vigoare din 13.12.2003)s-a stabilit că Articolul 4 va avea următorul cuprins: "Art. 4. - Se interzice oricărei persoane fizice care acționează în  cont propriu, în contul altei/altor persoane ori în calitate de administrator sau reprezentant al unei entități care nu este autorizată ca instituție de credit să desfășoare activitate de atragere de depozite ori alte fonduri rambursabile de la public ori o activitate de atragere și/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii și acordării de credite într-un esistem colectiv.", iar Articolul 7 va avea următorul cuprins: "Art. 7. - Se interzice oricărei entități care nu este autorizată ca  instituție de credit să se angajeze, în cont propriu sau în contul altei/altor persoane, într-o activitate de atragere de depozite și/sau alte fonduri rambursabile de la public, într-o activitate de emitere de monedă electronică ori într-o activitate de atragere și/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii și creditării într-un sistem colectiv.

În forma republicată, (aplicabilă din 24.01.2005) legea dispunea: ART. 10 al. 1: Se interzice oricărei entități care nu este autorizată ca instituție de  credit să se angajeze, în cont propriu sau în contul altei/altor persoane, într-o activitate de atragere de depozite și/sau alte fonduri rambursabile de la public, într-o activitate de emitere de monedă electronică ori într-o activitate de atragere și/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii și creditării într-un sistem colectiv.

Aceste prevederi legale au fost reluate în art. 5, al. 1 din OUG nr. 99/2006, privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, (act normativ care a abrogat prevederile Legii nr. 58/1998), potrivit cărora „Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entități fără personalitate juridică, ce nu este instituție de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori . atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora”.

Potrivit dispozițiilor art. 5, al. (5) din OUG nr. 99/2006, privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, „Banca Națională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară ori activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora.”

De asemenea, conform art. 34 din Decretul 31/1954 persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut. Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul absolut.

Potrivit art. 5 C.civ. "nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publica și bunele moravuri". Așadar, voința juridică trebuie să respecte legile care interesează ordinea publică.

În speță, instanța constată că activitatea desfășurată de . și ulterior de către . este una specific bancară, interzisă prin de L 58/1998 menționată mai sus.

Din cuprinsul regulamentului de funcționare rezultă că intenția părților a fost accea de a califica contractul încheiat între ele ca fiind un contract nenumit complex care prezintă elemente specifice unui contract de mandat și unui contract de finanțare. Fără îndoială participantul și C. și-au asumat rolul unui mandant, respectiv mandatar, pârâta având obligația de a încheia acte juridice necesare realizării obiectivelor în numele și pe seama fiecăruia dintre membrii grupului. Însă participantul și-a asumat și obligația de a achita anumite rate lunare în favoarea C., obligație specifică unui contract de finanțare și nu unui contract de mandat. Faptul că părțile au privit aceste contracte ca având și o componentă de finanțare reiese fără dubiu din clauzele contractelor de ipotecă aferente contractelor de tip C., în care s-a precizat expres că ipoteca se constituie „garantând suma de (...) plus comisioane și dobânzi legale din contractul de credit nr. (...) încheiat cu . prin care s-a acordat un împrumut de (...)”, respectiv „garantând suma de (...) plus comisioane și dobânzi legale din contractul nr. (...) încheiat cu . prin care s-a acordat o finațare de (...)”

Astfel, Conform art. 3 din Regulamentul de funcționare ”C. încheie actele juridice necesare realizării obiectivelor în numele și pe seama membrilor grupului”.

În ceea ce privește obiectivul grupului, în același regulament, la art.1), se prevede că acesta constă în ”a oferi posibilitatea achiziționării de imobile (...) prin autofinanțare”, fiecare dintre participanți fiind obligat la plata unei rate lunare de bază, reprezentând ”sumele cu care participanții contribuie lunar în favoarea grupului” (art. 14). Resursele financiare astfel acumulate pot fi utilizate pentru finanțarea achiziționării de bunuri (art. 27) de către participanții activi care au dobândit ”îndreptățiri” prin trageri la sorți sau licitație (art. 17-23).

Participanții, prin contract și-au asumat următoarele obligații: obligația de plată lunară a ratelor de bază, a comisionului lunar, a primelor lunare de asigurare în caz de deces, respectiv de asigurare a bunului, precum și a altor cheltuieli, astfel cum rezultă din art. 14 din Regulamentul de funcționare.

Cu privire la apărarea pârâtei privind forma L 58/1998 în vigoare la data încheierii fiecărei convenții de credit, instanța constată că în oricare dintre formele sale L 58/1998 interzicea oricărei persoane să desfășoare activitate bancară pe teritoriul României fără o autorizație emisă de Banca Naționala a României. De asmenea, în mod constant legea a interzis oricărei persoane, alta decât o banca autorizata sau o societate autorizata conform legii, să se angajeze în activități de acceptare/atragere de depozite. Faptul că în forma inițială a legii nu se prevedea expres că „Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entități fără personalitate juridică, ce nu este instituție de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori . atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora” nu înseamnă că persoanele/entitățile care nu erau recunoscute ca instituiții de credit puteau desfășura activități de natura celor care au fost ulterior cuprinse în art. 10 din L 58/1998 (forma finală) întrucât asemenea activități sunt activități de natură bancară care au fost de la . Legii 58/1998 rezervate strict persoanelor autorizate în acest scop de către BNR (a se vedea art. 4—forma inițială a legii).

În condițiile în care reclamanții au arătat că nulitatea absolută a contractelor de tip C. are la bază încălcarea interdicțiilor stabilite prin L 58/1998, instanța consideră că temeiul juridic a fost identificat corect de către reclamanți, instanța fiind cea care trebuie să stabilească cu exactitate legea aplicabilă.

. și . nu au fost niciodată autorizate de BNR să presteze activitate bancară sau să se angajeze în activități de acceptare/atragere de depozite și/sau de admistrare de depozite. Astfel cum reiese din adresele BNR depuse la dosar, precum și din susținerile părților ., respectiv . nu au fost autorizate să funcționeze ca instituții de credit. De altfel, din contractul de societate al . ORC depus la dosar reiese că obiectul de activitate al acesteia constă în comerțul cu autovehicule, inclusiv vânzarea în rate, alte tipuri de comerț, dezvoltare și promovare imobiliară, servicii de agenții imobiliare, activități de studiere a pieței, activități de consultare pentru afaceri, organizarea sistemelor de cumpărare în colectiv.

Chiar dacă se poate accepta că activitatea desfășurată de pârâtă se încadrează în obiectul de activitate al acesteia, subsumându-se noțiunii de organizare a unui sistem de cumpărare în colectiv, instanța nu poate totuși conchide că au fost respectate prevederile Legii 58/1998. Astfel, activitatea pârâtei constând în atragerea și administrarea ”sumelor de bani cu care participanții contribuie lunar în favoarea grupului”, se încadrează în domeniul de activitate rezervat în mod exclusiv instituțiilor de credit, fiind deci încălcate prevederile din Legea 58/1998. În concret, . care primește sumele de bani de la participanți, ea organizează ”licitații”, decizând cine primește credit și în ce cuantum, ei i se rambursează creditul, ea beneficiază de asigurările respectiv garanțiile constituite, fiind evident că pârâta atrage depozite de la participanți și desfășoară o activitate specific bancară.

Apărarea pârâtei în sensul că rambursarea sumelor de bani nu se realizează în favoarea C., ci în favoarea celorlalți participanți, în temeiului unui contract de împrumut mutual nu pot fi primite câtă vreme nu s-a dovedit existența unor relații contractuale între toți acești participanți. Nici proba mandatului conferit de participanți în favoarea .-a făcut—în vederea acordării de împrumuturi gratuite din sume cu a căror administrare a fost învestită, . trebuit să beneficieze de un mandat special, or o asemenea dovadă nu s-a făcut.

De asemenea, susținerile pârâtei în sensul că activitatea desfășurată nu poate fi considerată activitate bancară întrucât sumele de bani puse la dispoziție nu provin din fonduri proprii nu vor fi reținute câtă vreme L 58/1998 nu impune o asemenea condiție.

În ceea ce privește susținerea din întâmpinare în sensul că respectivul comision plătit nu poate fi considerat dobândă, ci reprezintă remunerația pentru activitatea de mandatar, instanța o va înlătura considerând că acesta are natura unei dobânzi remuneratorii, preț al creditului câtă vreme în regulament se precizează expres că aceste sume sunt plătite pentru „administrarea grupului” și nu pentru executarea mandatului.

Contractul de tip C. nu este un contract cu titlu gratuit, ci unul oneros. Prețul dobândirii acestuia este reprezentat mai ales de ”comisionul de administrare + T.V.A.”, dar și de celelalte obligații menționate la art. 14 din Regulamentul de funcționare al ., chiar pârâta recunoaște că prin acordarea respectivului credit a înregistrat profit, or având în vedere că ”dobânda remuneratorie” reprezintă uzual, prețul creditului, instanța constată că respectivul comision împreună cu obligațiile accesorii reprezintă prețul creditului din speță.

Nu pot fi reținute susținerile pârâtei cu privire la incidența instituției puterii de lucru judecat. Este cert că în multe litigii instanțele s-au pronunțat cu privire la constatarea nulității contractelor de tip C., practica judiciară fiind divergentă. Pârâta a ales din toate acest hotărâri pe cea pronunțată în cadrul dosarului nr._/190/2010 întrucât în acest dosar s-a pronunțat o hotărâre favorabilă pârâtei, însă este cert că în multe alte litigii instanțele au dispus în sens contrar. În acest condiții pârâta nu poate invoca nici principiul securității raporturilor juridice și nici dezideratul evitării unei incertitudini jurisprudențiale în favoarea sa, mai ales că una dintre hotărârile judecătorești în care s-a constat nulitatea contractelor de tip C. este chiar sentința civilă nr. 2013/2014 pronunțată în dosarul_, în care astfel cum s-a arătat deja, au fost părți tot reclamanții C. I. și C. A. și pârâtele . și .. Or, puterea de lucru judecat ar putea fi recunoscută, eventual, față de cea de a doua hotărâre care este mai recentă și care s-a pronunțat ca urmare a unui litigiu între aceleași părți.

Din aceste considerente, instanța urmează să constate nulitatea absolută a Contractelor de tip C.—instanța va constata nulitatea absolută a contractului nr._/08.04.2002 (cererea de aderare nr._/08.04.2002, certificatul de participare nr._/22.05.2002 și Regulamentul de funcționare din data de 08.04.2002), încheiat între . și ., în valoare de 120.000 lei; a contractului nr._/23.03.2003, (cererea de aderare nr._/23.03.2003, certificatul de participare nr._/23.03.2003 și Regulamentul de funcționare din data de 23.03.2003), încheiat între . și ., în valoare de 130.000 lei; a contractului nr._/28.06.2002, (cererea de aderare nr._/28.06.2002, certificatul de participare nr._/28.06.2002 și Regulamentul de funcționare din data de 28.06.2002), încheiat între . si ., în valoare de 120.000 lei; a contractului nr._/08.02.2005 (cererea de aderare nr._/08.02.2005, certificatul de participare nr._/08.02.2005 și Regulamentul de funcționare din data de 08.02.2005), încheiat între A. M. L. și ., cesionat către ., potrivit convenției de cesiune nr. 449/17.07.2005, încheiată între A. M. L. și ., în valoare de 150.000 lei.

În temeiul principiului accesorium sequitur principale instanța va anula și contractele de garanție imobiliară, constituite pentru garantarea obligației principale (cu excepția contractului cu privire la care s-a admis excepția autorității de lucru judecat), întrucât în absența unei obligații principale, obligația de garanție nu poate subzista.

Având în vedere anularea contractelor de ipotecă, este evident că se impune și radierea ipotecii din cartea funciară, instanța urmând să dispună în acest sens.

Prin urmare, instanța va constata nulitatea absolută a contractului de ipoteca autentificat cu nr. 1556/09.09.2003 la B.N.P. F. D. A. încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.04.2002, (certificatul de participare nr._/22.05.2002) și pentru garantarea executării contractului nr._/23.03.2003 (certificatul de participare nr._/23.03.2003) în valoare totală de 290.000 lei și va dispune radierea din cartea funciară a în scrierilor privitoare la acest contract; va constata nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat cu nr. 3778/20.07.2005 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.02.2005, în valoare, de 196.000 lei și va dispune radierea din cartea funciară a înscrierilor privitoare la acest contract. În final, va dispune radierea din cartea funciară a înscrierilor privitoare la contractul de ipotecă de rangul- III, autentificat cu nr. 3168/0707.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și .

În temeiul art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligată, la cererea părții care a câștigat, la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit art. 453 alin.2 C. proc. civilă, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabilii măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că în cauză de față instanța urmează să admită în parte cererea principală, luând în considerare și cuantumul cheltuielilor de judecată înregistrate de fiecare dintre părți, instanța va obliga pârâta . la plata către reclamanți a sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

In baza art. 18 din OUG 51/2008, instanta o va obliga pe pârâta . să plătească Statului suma de 26.215 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, acesta fiind cuantumul taxei judiciare de timbru pentru care s-a acordat reclamanților ajutorul public judiciar, sub forma scutirii de la obligația de plată, prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din data de 02.02.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâte.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. I. și C. A., ambii cu domiciliul în Cornuca, . A, jud. M. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C. Bâta, din Tg.-M., ., jud. M. în contradictoriu cu pârâtele . și ., ambele cu sediul în Cluj N., .. 32/A, jud Cluj, cu privire la „anularea contractului de ipotecă de rangul- III, autentificat cu nr. 3168/0707.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/28.06.2002, în valoare de 1.255.000 lei” pentru autoritate de lucru judecat.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. R. S.A., invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

Respinge acțiunea formulată de reclamanții C. I. și C. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. R. S.A ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Admite în rest acțiunea formulată de reclamanții C. I. și C. A. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj- N., .. 32 A, jud. Cluj, J_, C. RO_, reprezentată legal prin director general C. Ț. și în consecință:

Constată nulitatea absolută a contractelor nr._/08.04.2002 (cererea de aderare nr._/08.04.2002, certificatul de participare nr._/22.05.2002 și Regulamentul de funcționare din data de 08.04.2002), încheiat între . și ., în valoare de 120.000 lei.

Constată nulitatea absolută a contractului nr._/23.03.2003, (cererea de aderare nr._/23.03.2003, certificatul de participare nr._/23.03.2003 și Regulamentul de funcționare din data de 23.03.2003), încheiat între . și ., în valoare de 130.000 lei.

Constată nulitatea absolută a contractului nr._/28.06.2002, (cererea de aderare nr._/28.06.2002, certificatul de participare nr._/28.06.2002 și Regulamentul de funcționare din data de 28.06.2002), încheiat între . si ., în valoare de 120.000 lei.

Constată nulitatea absolută a contractului nr._/08.02.2005 (cererea de aderare nr._/08.02.2005, certificatul de participare nr._/08.02.2005 și Regulamentul de funcționare din data de 08.02.2005), încheiat între A. M. L. și ., cesionat către ., potrivit convenției de cesiune nr. 449/17.07.2005, încheiată între A. M. L. și ., în valoare de 150.000 lei.

Constata nulitatea absolută a contractului de ipoteca autentificat cu nr. 1556/09.09.2003 la B.N.P. F. D. A. încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.04.2002, (certificatul de participare nr._/22.05.2002) și pentru garantarea executării contractului nr._/23.03.2003 (certificatul de participare nr._/23.03.2003) în valoare totală de 290.000 lei și dispune radierea din cartea funciară a în scrierilor privitoare la acest contract.

Constată nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat cu nr. 3778/20.07.2005 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.02.2005, în valoare de 196.000 lei și dispune radierea din cartea funciară a înscrierilor privitoare la acest contract.

Dispune radierea din cartea funciară a înscrierilor privitoare la contractul de ipotecă autentificat cu nr. 3168/0707.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ..

Obliga pârâta . la plata către reclamanți a sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Obliga pârâta . să plătească Statului suma de 26.215 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel, în 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Judecătoria Cluj N..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2015.

Președinte,Grefier,

V. C. I. C. D. S.

red. ICCV/4ex/17.06.2015

Dosar nr._

HOT.

17.06.2015

Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâte.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. I. și C. A., în contradictoriu cu pârâtele . și ., cu privire la „anularea contractului de ipotecă de rangul- III, autentificat cu nr. 3168/0707.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/28.06.2002, în valoare de 1.255.000 lei” pentru autoritate de lucru judecat.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. R. S.A., invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

Respinge acțiunea formulată de reclamanții C. I. și C. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. R. S.A ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Admite în rest acțiunea formulată de reclamanții C. I. și C. A. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj- N., .. 32 A, jud. Cluj, J_, C. RO_, reprezentată legal prin director general C. Ț. și în consecință:

Constată nulitatea absolută a contractelor nr._/08.04.2002 (cererea de aderare nr._/08.04.2002, certificatul de participare nr._/22.05.2002 și Regulamentul de funcționare din data de 08.04.2002), încheiat între . și ., în valoare de 120.000 lei.

Constată nulitatea absolută a contractului nr._/23.03.2003, (cererea de aderare nr._/23.03.2003, certificatul de participare nr._/23.03.2003 și Regulamentul de funcționare din data de 23.03.2003), încheiat între . și ., în valoare de 130.000 lei.

Constată nulitatea absolută a contractului nr._/28.06.2002, (cererea de aderare nr._/28.06.2002, certificatul de participare nr._/28.06.2002 și Regulamentul de funcționare din data de 28.06.2002), încheiat între . si ., în valoare de 120.000 lei.

Constată nulitatea absolută a contractului nr._/08.02.2005 (cererea de aderare nr._/08.02.2005, certificatul de participare nr._/08.02.2005 și Regulamentul de funcționare din data de 08.02.2005), încheiat între A. M. L. și ., cesionat către ., potrivit convenției de cesiune nr. 449/17.07.2005, încheiată între A. M. L. și ., în valoare de 150.000 lei.

Constata nulitatea absolută a contractului de ipoteca autentificat cu nr. 1556/09.09.2003 la B.N.P. F. D. A. încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.04.2002, (certificatul de participare nr._/22.05.2002) și pentru garantarea executării contractului nr._/23.03.2003 (certificatul de participare nr._/23.03.2003) în valoare totală de 290.000 lei și dispune radierea din cartea funciară a în scrierilor privitoare la acest contract.

Constată nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat cu nr. 3778/20.07.2005 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ., pentru garantarea executării contractului nr._/08.02.2005, în valoare de 196.000 lei și dispune radierea din cartea funciară a înscrierilor privitoare la acest contract.

Dispune radierea din cartea funciară a înscrierilor privitoare la contractul de ipotecă autentificat cu nr. 3168/0707.2004 la B.N.P. F. D. A., încheiat între C. I. și C. A. și ..

Obliga pârâta . la plata către reclamanți a sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Obliga pârâta . să plătească Statului suma de 26.215 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel, în 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Judecătoria Cluj N..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2015.

Președinte,

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5009/2015....		Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4618/2015. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere contravenţională. Sentința nr. 5048/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4967/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Obligaţie de a face. Sentința nr. 5008/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Plângere contravenţională. Sentința nr. 5009/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4618/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Pretenţii. Sentința nr. 4571/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Plângere contravenţională. Sentința nr. 4597/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Somaţie de plată. Hotărâre din 11-05-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA