Plângere contravenţională. Sentința nr. 5987/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5987/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 5987/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 5987/2015
Ședința publică de la 12.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: I. M. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent . SRL și pe intimat PRIMĂRIA C. FLOREȘTI – SERVICIUL PUBLIC POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 3 coroborat cu art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, apreciază durata cercetării procesului la un singur termen de judecată.
În temeiul cu art. 255 și art. 260 C.proc.civ., apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească, în temeiul art. 244 alin. (1) C.proc.civ., iar în temeiul art. 394 C.proc.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 03.04.2015 (filele 1-3), petenta . SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA C. FLOREȘTI – SERVICIUL PUBLIC POLIȚIA LOCALĂ, în principal anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.03.2015, în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta arată, în esență, că a încheiat contractul de salubritate cu societatea Quatro Eco Salub SRL în data de 13.11.2014, că gunoiul menajer fotografiat se afla depozitat în spatele clădirii unde petenta își are sediul, pe proprietatea petentei, că gunoiul fusese depozitat în saci menajeri speciali în vederea colectării și transportării acestuia de către societatea amintită, că resturile menajere au fost scoase din sacii speciali de către câini comunitari sau cerșetori, că astfel nu se poate trage la răspundere societatea petentă, că gradul de pericol social al faptei este redus, că sancțiunea avertismentului este suficientă.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 5-12).
Cererea a fost legal timbrată (fila 4).
Intimata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 21.04.2015, întâmpinare (fila 19), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petentă ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat ca fiind legal și temeinic încheiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 20-22).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 16.03.2015 a fost întocmit de către intimata PRIMĂRIA C. FLOREȘTI – SERVICIUL PUBLIC POLIȚIA LOCALĂ, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.03.2015 (fila 21), prin care i s-a aplicat petentei sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. f) și sancționată de art. 1 alin. (2) din HCL nr. 170/2008, constând în aceea că în data de 16.03.2015, în jurul orei 09.00, s-a constatat că petenta nu a păstrat curățenia trotuarelor și a zonelor aferente pe care le folosește în Florești, ..
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsa petentei.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza N. G. împotriva României, Curtea a reținut că este pentru prima oară când trebuie să analizeze aplicabilitatea art. 6 din Convenție, sub aspect penal, în cadrul unei proceduri contravenționale în materia tulburării ordinii publice, aceasta după modificarea legislației și practicii naționale, pe care anterior le considerase contrare articolului 6, din lipsa unor garanții suficiente, în special cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, pentru a proteja individul împotriva unor eventuale abuzuri din partea autorităților.
S-a reținut în acord cu jurisprudența anterioară a Curții, că determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție – latura penală - în cadrul procedurii litigioase nu se limitează la dispozițiile din legislația națională, care nu oferă explicit caracter penal procedurii în discuție și care nu au decât o valoare relativă, fără rol decisiv. Curtea a reținut că pentru a se stabili incidența art. 6 din Convenția în latura sa penală, trebuie să se ia în considerare sfera persoanelor vizate de norma care stabilește contravenția, pe de o parte, iar pe de altă parte caracterul punitive al sancțiunii, care caracterizează de obicei sancțiunile penale.
Curtea a considerat că imposibilitatea aplicării unei sancțiuni privative de libertate nu era în sine un element determinant cu privire la stabilirea aplicării art. 6 – latura penală, întrucât modicitatea unei sancțiuni nu ar putea să înlăture caracterul penal intrinsec al unei infracțiuni. Curtea a apreciat că alături de caracterul general al dispoziției legale încălcate în cauză de reclamantă, scopul disuasiv și cel punitiv al sancțiunii aplicate erau suficiente pentru a demonstra că fapta în cauză avea un caracter penal în sensul art. 6 din Convenție, care era aplicabil.
Instanța apreciază, prin raportare la aceleași motive, că prezentei cauze îi sunt aplicabile garanțiile oferite de art. 6 din Convenție în latura sa penală.
În aceeași cauză amintită, Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. În particular, art. 6 paragraf 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Astfel, cu privire la miza speței în prezenta cauză, instanța reține că petentului i-a fost aplicată o amendă, care nu ar putea fi transformată, în caz de neexecutare, într-o sancțiune privativă de libertate (per a contrario, a se vedea cauza A.).
Referitor la respectarea drepturilor apărării, instanța reține că petenta s-a limitat să depună la dosar înscrisuri.
Prin urmare, instanța reține argumentele Curții în cauza N. G. împotriva României, conform cu care nici interpretarea literală, nici cea teleologică a art. 6 din Convenție, nu conduc la ideea că acesta ar împiedica o persoană să renunțe, din proprie voință, la garanțiile oferite de acest articol, cu condiția ca această renunțare să aibă un caracter neechivoc și să nu vizeze un interes public important. Prin atitudinea procesuală pe care a manifestat-o, instanța apreciază că petentul s-a expus în mod conștient riscului ca plângerea să fie soluționată doar în baza elementelor de la dosar.
În consecință, instanța constată că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acesteia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007. Mai mult, din analiza planșelor fotografice de la dosar, instanța reține că nu există niciun dubiu că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nu ar fi reală.
Simpla invocare a contractului de prestări servicii salubrizare nr. 9027/13.11.2014 (filele 5-8) nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională reținută în sarcina petentei, câtă vreme acesteia din urmă îi incumbă obligația de a asigura curățenia trotuarelor și a zonelor aferente pe care le folosește. În privința afirmațiilor referitoare la câinii comunitari, cerșetori și locul unde se aflau gunoaiele, instanța reține că nu se sprijină pe niciun mijloc de probă, motiv pentru care au fost înlăturate ca neîntemeiate.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Față de planșa fotografică de la fila 22 din dosar, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei reținută în sarcina petentei, sancțiunea fiind stabilită la nivelul minimului prevăzut de HCL nr. 170/2008 pentru contravenția constatată, iar sancțiunea avertismentului nu ar fi suficientă pentru a forma convingerea instanței că petenta va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, motiv pentru care nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate.
În consecință, urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . SRL în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA C. FLOREȘTI – SERVICIUL PUBLIC POLIȚIA LOCALĂ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.03.2015.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul în Florești, ., ., județul Cluj, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA C. FLOREȘTI – SERVICIUL PUBLIC POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în Florești, .. 170, județul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.03.2015, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.03.2015.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. PAVELIOANA M. S.
Red. R.M.P./ dact. I.M.S./2 ex./03.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5982/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6042/2015. Judecătoria... → |
|---|
