Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 6850/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6850/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 6850/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6850/2015
Ședința publică de la 03 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Grefier S. C. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect anulare somația de plată.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 03.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, debitoarea . SRL a solicitat, în contradictoriu cu creditoarea ., anularea Ordonanței civile nr. 5545/2010, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. la data de 26.10.2010, în dosarul nr._, și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către creditoare; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii debitoarea a arătat, în esență, că nu a avut cunoștință despre proces, neprimind citația la sediul punctului său de lucru, unde existau persoane care puteau să recepționeze corespondența, însă din actele dosarului reiese că a fost citată prin afișare.
Susține că nu a acceptat și semnat factura de care se prevalează creditoarea pentru dovedirea pretențiilor sale, ci doar a semnat de primire corespondența, ceea ce reprezintă un aspect distinct. Creditoarea nu a făcut dovada respectării în întregime a propriilor obligații contractuale, încălcând chiar condițiile contractuale privind concurența neloială și preluarea clienților debitoarei, motiv pentru care nu a acceptat la plată factura emisă de creditoare, care i-a trimis-o însă prin poștă, ceea ce nu echivalează cu o acceptare din partea sa. Creditoarea este cea care în realitate îi datorează un debit mai mare, respectiv suma de 5000 de euro, pentru încălcarea contractului comercial de transport, astfel că înțelege să invoce excepția de neexecutare a contractului.
Mai arată debitoarea că creanța pretinsă de creditoare nu este certă, întrucât nu există o creanță înscrisă într-o factură acceptată de debitoare, simpla comunicare prin poștă neputând fi asimilată unei acceptări tacite, iar aceasta nu are nici caracter exigibil, din moment ce nici un înscris care să emane de la ea sau care să îi fie opozabil nu cuprinde un termen de plată.
În drept au fost invocate prevederile art. 8 din OG nr. 5/2001, art. 115-118, art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. 1865.
În probațiune au fost depuse înscrisuri. (f. 7-13)
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei. (f. 12)
Creditoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii debitoarei de anulare a somației de plată emise în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, creditoarea a arătat că cererea debitoarei nu este motivată în drept, impunându-se anularea acesteia. De asemenea, arată că și-a îndeplinit obligațiile contractuale care îi reveneau potrivit contractului de transport încheiat cu debitoarea, aceasta datorându-i suma de 220 Euro, respectiv 944,68 lei, ca urmare a transportului pe care l-a efectuat la solicitarea debitoarei. Învederează că debitoarea a fost legal citată în procesul care a avut loc, creanța deținută este certă, lichidă și exigibilă. Nu a luat legătura cu societatea care a fost clientul debitoarei pentru contractul de transport, așa cum susține aceasta, mijlocul său de transport doar a descărcat marfa la acea societate, conform indicațiilor din comanda debitoarei. CMR-ul și Carnetul TIR sunt acte care dovedesc efectuarea transportului de către cărăuș, iar relațiile contractuale dintre părți s-au derulat prin transmiteri FAX și expedieri poștale.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-119, art. 299-316 Cod proc. civ., OG nr. 5/2001.
În probațiune au fost depuse înscrisuri. (f. 21-28)
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Debitoarea a transmis la data de 02.11.2010 o cerere de suspendare a judecății în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civ. 1865, până la soluționarea definitivă a dosarului cu nr._/211/2010 al Judecătoriei Cluj-N., respectiv, în urma declinării de competență, a dosarului nr._/4/2011 al Judecătoriei Sectorului 4 București, cerere încuviințată de către instanță în ședința publică din data de 19.01.2011. La data de 29.01.2014 s-a înregistrat cererea creditoarei de repunere a cauzei pe rol, dat fiind faptul că litigiul care a atras suspendarea cauzei a fost soluționat în mod definitiv, prin respingerea pretențiilor debitoarei. Cauza a fost repusă pe rol la data de 13.03.2014, după care a fost din nou suspendată, pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite de către instanță, apoi repusă pe rol.
La data de 01.04.2015 creditoarea a depus la dosar un script intitulat ,,întâmpinare și concluzii scrise” (f. 96-99) prin care aceasta a reiterat, în principal, cele susținute prin întâmpinarea inițial formulată, anexând și hotărâri judecătorești cu privire la litigiile desfășurate între părți. Aceste înscrisuri i-au fost comunicate debitoarei, care însă nu a formulat un răspuns sau o poziție procesuală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Ordonanța civilă nr. 5545/26.04.2010, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de somație de plată formulată de către creditoarea . și a fost obligată debitoarea . SRL la plata către creditoare, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, a sumei de 952,60 lei, reprezentând contravaloare transport, actualizată cu rata inflației la data plății. Totodată a fost obligată debitoarea și la plata către creditoare a sumei de 40,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OG nr. 5/2001, reținând că între creditoare, în calitate de transportator și debitoare, în calitate de beneficiar, ca urmare a comenzii acesteia din urmă, s-a încheiat contractul din data de 19.02.2009, având ca obiect transport internațional de mărfuri, în schimbul prețului de 220 euro. A mai arătat instanța că în baza acestui contract, creditoarea a emis factura fiscală nr._/20.02.2009, în valoare de 952,60 lei, iar debitoarea nu a contestat susținerile creditoarei potrivit cărora nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate. Analizând Ordonanța civilă nr. 5545/2010 a Judecătoriei Cluj-N., în baza înscrisurilor depuse și prin prisma motivelor de netemeinicie și nelegalitate invocate de către reclamantă, instanța constată că cererea în anulare formulată de către debitoare este neîntemeiată, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare.
În primul rând, instanța va înlătura ca neîntemeiate susținerile debitoarei potrivit cărora nu ar fi fost legal citată în vederea soluționării dosarului nr._, în condițiile în care la dosarul cauzei există dovada de comunicare a acțiunii și a înscrisurilor anexate, precum și a citației pentru termenul de judecată fixat (f. 15). Chiar dacă procedura de comunicare și citare a fost îndeplinită prin afișare, conform art. 92 ind. 1 Cod proc. civ. 1865, comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora. Conform mențiunilor agentului procedural, la sediul debitoarei nu a fost găsită nicio persoană căreia să îi poată fi înmânate actele și citația, acesta fiind motivul pentru care procedura a fost realizată prin afișare. De menționat că procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actelor de procedură face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de către cel care l-a încheiat, după cum dispune art. 100 alin. 4 Cod proc. civ 1865. Or, debitoarea nu a făcut acest lucru, limitându-se să susțină că la punctul său de lucru se aflau persoane care puteau să recepționeze corespondența. În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a considerat procedura ca fiind legal îndeplinită și a luat act de lipsa unei contestații din partea debitoarei cu privire la pretențiile emise împotriva sa.
În al doilea rând, instanța observă că apărările debitoarei cu privire la excepția de neexecutare a contractului de către creditoare, prin încălcarea de către aceasta din urmă a clauzei contractuale prin care i se interzicea să ia legătura direct cu clientul sau să comunice tariful de transport, antrenând astfel aplicabilitatea clauzei penale în cuantum de 5000 de euro, au fost deduse judecății, astfel că prin Sentința civilă nr. 1172/13.02.2012, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosar nr._/4/2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3864/15.11.2013 a Tribunalului București, Secția a VI-a Civilă, au fost respinse pretențiile formulate de către debitoare împotriva creditoarei în acest sens.
În sfârșit, instanța reține că debitoarea nu contestă existența contractului de transport internațional de mărfuri nr. 3994 încheiat cu creditoarea în data de 19.02.2009, prețul transportului în cuantum de 220 euro, dar nici prestarea serviciilor de transport de către creditoare, prevalându-se în susținerea cererii sale în anulare de încălcarea clauzelor contractuale de către creditoare, aspect care, după cum s-a arătat mai sus, a fost tranșat de instanțele judecătorești în mod definitiv. Mai mult, comanda de transport transmisă creditoarei (f. 10-11) poartă semnătura și ștampila reprezentanților debitoarei, cuprinzând inclusiv prețul transportului și termenul de plată la 45 de zile de la primirea documentelor. Ca urmare, în aceste condiții, invocarea lipsei semnăturii reprezentanților debitoarei de pe factura fiscală nr._/20.02.2009, în valoare de 952,60 lei, emisă de către creditoare, este lipsită de fundament, având în vedere calitatea părților de profesioniști și modalitatea de derulare a raporturilor contractuale dintre ele, prin utilizarea în mod frecvent a unor mijloace de comunicare la distanță, precum FAX, telefon sau expedieri poștale. Instanța apreciază așadar că în mod corect a reținut instanța de fond că sunt întrunite cerințele impuse de OG nr. 5/2001 privind emiterea unei somații de plată, creanța întrunind caracterul cert, lichid și exigibil. Pentru considerentele expuse, cererea în anulare formulată de către debitoarea . SRL, în contradictoriu cu creditoarea ., împotriva Ordonanței civile nr. 5545/26.04.2010, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, apare ca fiind neîntemeiată, astfel că aceasta va fi respinsă pe cale de consecință.
Față de prevederile art. 274 Cod proc. civ. 1865, având în vedere că debitoarea este cea care a căzut în pretenții, instanța o va obliga la plata către creditoare a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform chitanței existente la dosar (f. 99).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea în anulare formulată de către debitoarea . SRL, J_, CUI_, cu sediul în ., 263, jud. S., având sediul procesual ales în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu creditoarea ., J_, CUI RO15192605, cu sediul în București, .. 3, ., ., sector 4, având sediul procesual ales în București, Splaiul Unirii nr. 4, ., etaj 6, . 4, împotriva Ordonanței civile nr. 5545/26.04.2010 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._ .
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.07.2015.
Președinte,Grefier,
C. G. C. S. C. P.
Red/Dact/CGC/SCP
06.10.2015, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6881/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 6819/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
