Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2548/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2548/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 2548/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2548/2015
Ședința publică din 10 martie 2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: I. G.
Judecător: M. I.
Grefier: M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de debitoarea . SRL în contradictoriu cu creditoarea . SA, având ca obiect anulare sentință civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către debitoare prin cererea în anulare și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 27.01.2015 sub nr._, debitoarea . SRL, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, Cod fiscal RO_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu creditoarea . SA, cu sediul în Cluj N., .. 2 - 4, jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, să dispună anularea Sentinței civile nr._/2014 din data de 21.11.2014 a Judecǎtoriei Cluj N., pronunțatǎ în dosarul nr._/211/2014, cu obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
În motivarea cererii formulate, debitoarea a indicat, în esențǎ, cǎ nu sunt îndeplinite cerințele stabilite de art. 1013 din C. proc. civ., necesare pentru emiterea ordonanței de plată, de vreme ce în discuție nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, care să reprezinte obligația de plată a unei sume de bani, asumată prin contract, de vreme ce înscrisurile depuse nu sunt însușite, iar factura emisă nu se referă la o perioadă contractuală, plata fiind nedatorată și creanța prescrisă anterior intrării sale în insolvență, raportat la prevederile art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958. Pe de altă parte, s-a relevat că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006, față de împrejurarea că nu s-a depus de către creditoare o cerere de admitere a creanței, iar procedura insolvenței cu privire la debitoare s-a închis, așa încât creditoarea nu mai are dreptul de a-și realiza pretențiile pe calea unei acțiuni în justiție, care devine astfel inadmisibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1023 și 247 din C. proc. civ., ale art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, respectiv ale art. 62 și 76 din Legea nr. 85/2006.
În susținerea cererii sale, creditoarea a anexat un set de înscrisuri ( f. 4 - 8 și 12 - 17 ).
Cererea formulatǎ a fost legal timbratǎ, fiind anexatǎ chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 25 ).
Creditoarea, deși a fost legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu și-a exprimat, într-o altă modalitate, poziția procesuală în raport de cererea în anulare promovată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilǎ nr._/2014 din data de 21.11.2014 a Judecǎtoriei Cluj N. ( f. 17 dosar nr._/211/2014 ), a fost admisǎ cererea formulatǎ de cǎtre societatea creditoare, debitoarea fiind obligatǎ la plata sumei de 1169,77 lei reprezentând preț, împreună cu dobânda legală calculată de la data scadenței și până la achitarea integrală, precum și a cheltuielilor de judecatǎ în sumă de 200 lei cu titlu de taxǎ judiciarǎ de timbru.
Din considerentele hotărârii menționate mai sus ( f. 17 dosar nr._/211/2014 ) reiese că, pentru a pronunța soluția evidențiată, instanța a reținut că a fost emisă de către creditoarea factura nr._ din data de 30.01.2008, în valoare de 1169,77 lei, așa încât, față de prevederile art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., cererea formulată a fost admisă.
Potrivit art. 1023 alin. (1) din C. proc. civ., Împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1021 alin. (1) și (2) debitorul poate formula cererea în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia, iar în baza alin. (3) din cadrul aceluiași articol, Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Pe de altă parte, nu poate fi omis că, așa cum rezultă din reglementarea art. 1023 alin. (6) din C. proc. civ., Dacă instanța învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța, în tot sau, după caz, în parte, pronunțând o hotărâre definitivă, iar conformart. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește cauza de față, instanța constată că, așa cum reiese din cuprinsul cererii în anulare formulată de către debitoare, aceasta din urmă a apreciat că nu erau îndeplinite cerințele stabilite de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. pentru emiterea ordonanței de plată, de vreme ce creanța pretinsă de către societatea creditoare nu era certă, lichidă și exigibilă, scriptul depus în probațiune fiind doar o factură ce ar cuprinde o creanță prescrisă ( f. 2 și 10 ), astfel încât, în raport de critica formulată, se impune a se examina, chiar în prezentul cadru procesual, dacă a operat sau nu prescripția dreptului la acțiune în sens material, excepția corespunzătoare fiind absolută, în sensul art. 247 alin. (1) din C. proc. civ. În acest sens, instanța are în vedere împrejurarea că, la data emiterii facturii . nr._, pe care se întemeiază pretențiile creditoarei, anume 31.01.2008 ( f. 5 dosar nr._/211/2014 ), era în vigoare Decretul nr. 167/1958, care este așadar aplicabil în litigiul de față, în baza art. 201 din Legea nr. 71/2011.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, Dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, în ipoteza acțiunilor personale, ce urmăresc realizarea unui drept de creanță, cum se întâmplă și în prezenta cauză, fiind relevante dispozițiile art. 3 alin. (1) din cadrul aceluiași act normativ, conform cărora termenul general de prescripție este de 3 ani. În același context, pentru examinarea aspectului dacă a intervenit prescripția cu privire la pretențiile concrete formulate de către creditoare, trebuie să fie luate în considerare și prevederile art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, ce stabilesc că, în situația în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii termenului.
Așadar, față de pretențiile formulate de către creditoare în baza facturii . nr._ din data de 31.01.2008, emisă pentru suma de 1169,77 lei ( f. 5 dosar nr._/211/2014 ), instanța observă, mai întâi, că este în discuție o creanță în privința căreia operează prescripția extinctivă a dreptului la acțiune în sens material, în termenul general de 3 ani reglementat de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. În al doilea rând, legat de cursul prescripției, este de reținut că acesta a debutat de la data la care pretinsa obligație de plată a debitoarei ar fi devenit scadentă, adică de la împlinirea termenului de plată, potrivit art. 7 alin. (3) din același act normativ, scadența obligației fiind indicată ca reprezentând data de 01.03.2008 ( f. 6 dosar nr._/211/2014 ). În al treilea rând, trebuie subliniat că, termenul de prescripție fiind unul substanțial, iar nu de natură procedurală, dreptul material la acțiune privind pretențiile creditoarei derivând din factura indicată s-a împlinit la 01.03.2011, anterior momentului în care societatea debitoare a intrat în insolvență, anume 08.11.2011, după cum reiese din cuprinsul Sentinței civile nr. 715/2014 din data de 11.03.2014 a Tribunalului Specializat Cluj ( f. 4 și 12 ), anterior somației emise de către creditoare la 21.08.2014 ( f. 4 dosar nr._/211/2014 ) și în prealabil promovării cererii de chemare în judecată împotriva debitoarei, ce a fost depusă la oficiul poștal la 17.10.2014 și înregistrată pe rolul instanței la 20.10.2014 ( f. 8 și 1 dosar nr._/211/2014 ).
În consecință, față de aspectele anterior învederate, instanța apreciază că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile creditoarei, cu referire la debitul principal în cuantum de 1169,77 lei, aceasta în condițiile în care art. 18 din Decretul nr. 167/1958 impune organului jurisdicțional obligația de a verifica, chiar și din oficiu, dacă a intervenit prescripția dreptului la acțiune în sens material. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 1023 alin. (3) și (6) din C. proc. civ. și considerând că nu se poate susține că ar fi fost respectate cerințele stabilite de lege pentru emiterea ordonanței de plată, de vreme ce aceasta a fost pronunțată în raport de pretenții cu privire la care a intervenit prescripția, instanța va admite cererea în anulare promovată, va anula în tot Sentința civilǎ nr._/2014 din data de 21.11.2014 a Judecǎtoriei Cluj N., pronunțatǎ în dosarul nr._/211/2014 al aceleiași instanțe și, drept consecință a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, va respinge ca fiind prescrise pretențiile creditoarei, astfel cum acestea decurg din factura . nr._ din data de 31.01.2008, emisă pentru suma de 1169,77 lei ( f. 5 dosar nr._/211/2014 ).
Pe de altă parte, față de prevederile art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, în temeiul cărora Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, instanța apreciază ca fiind incidentă prescripția și relativ la dobânda legală aferentă debitului principal, calculată de la data scadenței și până la plata efectivă, observând că fiind stins dreptul material la acțiune privind creanța principală, aceasta atrage și stingerea dreptului la acțiune raportat la dobânda solicitată ca urmare a neîndeplinirii la termen a obligației de plată, de vreme ce aceasta reprezintă un accesoriu al creanței principale, cu privire la care a operat prescripția dreptului material la acțiune, după cum s-a evidențiat în cele de mai sus.
Relativ la eventuala incidență a unor cauze de întrerupere a cursului prescripției extinctive în prezentul litigiu, instanța consideră că, având în vedere specificul procedurii speciale și luând în seamă prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) și b) din Decretul nr. 167/1958, ce reglementând materia se referă la recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, respectiv la introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, nu se poate aprecia că ar exista anumite cauze ce ar fi operat întreruperea cursului prescripției în litigiul de față. În acest context, este de subliniat împrejurarea că, așa cum s-a reliefat și în cele ce preced, termenul de prescripție era deja împlinit la data de 08.11.2011 ( f. 4 și 12 ), când s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei, iar somația emisă la 21.08.2014 este mult ulterioară dies a quem ( f. 4 dosar nr._/211/2014 ), cererea pentru emiterea ordonanței de plată fiind depusă la oficiul poștal tot la o dată posterioară împlinirii termenului, respectiv 17.10.2014 și înregistrată pe rolul instanței la 20.10.2014 ( f. 8 și 1 dosar nr._/211/2014 ). În fine, este de evidențiat că, în raport de această din urmă constatare, nu se mai impune a examina aspectul dacă, în prezenta cauză, ar fi aplicabile prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006, după cum s-a susținut de către debitoare, de vreme ce împlinirea termenului de prescripție a avut loc anterior intrării în insolvență a societății menționate.
În consecință, având în vedere considerațiile anterioare, cererea în anulare va fi admisă, potrivit art. 1023 alin. (3) și (6) din C. proc. civ., iar Sentința civilǎ nr._/2014 din data de 21.11.2014 a Judecǎtoriei Cluj N., pronunțatǎ în dosarul nr._/211/2014 al aceleiași instanțe, va fi anulată în tot, ca efect al admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune în sens material pretențiile creditoarei, astfel cum au fost formulate prin cererea privind emiterea ordonanței de platǎ, urmând a fi respinse ca prescrise.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru. În ce privește cauza de față, dat fiind că cererea în anulare formulată de către debitoare va fi admisă, după cum s-a relevat în cele ce preced, rezultă că aceasta este îndreptățită a obține plata cheltuielilor de judecată solicitate, constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei ( f. 25 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în anulare formulatǎ de cǎtre debitoarea . SRL, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, cod fiscal RO_, în contradictoriu cu creditoarea . SA, cu sediul în Cluj N., .. 2 - 4, jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, împotriva Sentinței civile nr._/2014 din data de 21.11.2014 a Judecǎtoriei Cluj N., pronunțatǎ în dosarul nr._/211/2014 al aceleiași instanțe.
Anuleazǎ în tot Sentința civilǎ nr._/2014 din data de 21.11.2014 a Judecǎtoriei Cluj N., pronunțatǎ în dosarul nr._/211/2014 al aceleiași instanțe.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocatǎ de cǎtre debitoare prin cererea în anulare.
Respinge ca fiind prescrise pretențiile creditoarei, astfel cum au fost formulate prin cererea privind emiterea ordonanței de platǎ.
Obligǎ creditoarea sǎ achite debitoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ reprezentând taxa judiciarǎ de timbru.
Definitivǎ.
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. G. M. I.
GREFIER,
M. M.
4 ex. / .03.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 2510/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2549/2015.... → |
|---|
