Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 902/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 902/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 25185/211/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
INCHEIEREA CIVILA Nr. 902/CC/2015
Ședința camerei de consiliu de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Grefier T. P.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . și pe pârât O. G. E., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței sale potrivit art.131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 1027 al. 1 C. pr. civ.
Instanța, în temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1 C.pr.civ., declară închisă faza cercetării procesului și temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 19.11.2014 sub dosar nr._ ,reclamanta . a solicitat obligarea pârâtului O. G. E. la plata sumei de 870 lei reprezentând contravaloare debit neachitat,cu penalități de întârziere în cuantum de 0,1% /zi de întârziere și a sumei de 150 lei reprezentând daune interese,cu cheltuieli de judecată.
În motivare,în esență au menționat că,la data de 02.12.2013 a livrat pârâtului piese auto,conform facturii fiscale nr._/02.12.2013 ,în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._/02.12.2013 cu anexa referitoare la modalitatea de plată.În ceea ce privește penalitățile de întârziere și daunele interese a învederat instanței că acestea au fost prevăzute în contract.
În drept a invocat dispozițiile art.1270,art.1719,art.1721,art.1535,art.1025 din Codul civil,art.411 alin.1 pct.2,art.453 si urm. din C.pr.civ.
În probațiune a depus înscrisuri.
Pârâtul,legal citat, nu și-a exprimat poziția procesuală față de cererea introductivă de instanță, conform art. 1029 alin. (4) N.C.P.C.
Analizând cererea,prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză,instanța reține următoarele:
Între S.C. E. C. S.R.L. și pârâtul O. G. E., s-au derulat relații contractuale ,în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. *C._/02.12.2013 (f. 7) și nr. *C._/28.02.2014 (f. 10) ,în temeiul căruia a fost emisă factura fiscală nr._/28.02.2014 (f.11), în cuantum total de 970 lei .
Din cuprinsul contractelor arătate mai sus, rezultă că,obiectul consta în vânzarea produselor din factura fiscală cu plata acestora în 6 rate,începând cu data de 30.01.2014 și pana in data de 30.06.2014,conform anexei la contract (f.9), respectiv începând cu data de 20.03.2014 și pana in data de 20.08.2014,conform anexei la contract (f.12).
Totodată, părțile au stabilit că, în cazul nerespectării termenelor de plata convenite, cumpărătorul va suporta penalizări în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere,pentru toată suma rămasa de achitat,până la stingerea datoriei (art.5 din contract) și va achita si suma de 150 lei cu titlu de daune interese.
Sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, raportat la data încheierii contractului de mai sus, în temeiul art. 6 alin. 1 și 2 Noul cod civil și art. 3 Legea nr. 71/201precum și OG 13/2001.
Având în vedere, data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Potrivit art. 1025 alin. (1) N.C.P.C. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. (1) N.C.P.C., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către reclamantă, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate.
Astfel, în temeiul art. 1350 alin. 1 și 2 C.civ., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. În situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1516 C.civ.
Potrivit art. 1650 alin. (1) N.C.civ. Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească
Efectele contractului constau în obligațiile pe care acesta le creează în sarcina părților contractante.
Astfel, vânzătorul are trei obligații principale respectiv a transmite proprietatea, a preda lucrul vândut cumpărătorului și a răspunde de dânsul, conform art. 1672 N.C.civ.
Potrivit art. 1719 N.C.civ. principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul vânzării.
Instanța reține că, reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din contractul asumat valabil prin semnătură și facturi fiscale depuse la dosarul cauzei -, lichide - cuantumul ei este determinat prin facturi- și exigibile - fiind împlinit termenul de plată stabilit conform anexelor la contract- împotriva debitorului, care nu a făcut proba plății.
Instanța arată că în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații, întrucât potrivit art. 1548 C.civ., culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, iar pârâtul în speță nu a făcut nicio probă din care să rezulte că acesta și-a respectat obligațiile contractuale. Astfel, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea produselor furnizate de reclamantă, obligație asumată valabil, prin contractul încheiat de părți și însușit prin semnare.
Prin urmare, instanța constată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, cu privire la suma de 870 lei reprezentând contravaloare debit neachitat.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1%/zi de întârziere,instanța reține că aceasta este nefondată.
Conform dispozițiilor art. 1721 din C. Civ., În cazul în care nu s-a convenit altfel, cumpărătorul este ținut să plătească dobânzi asupra prețului din ziua dobândirii proprietății, dacă bunul produce fructe civile sau naturale, ori din ziua predării, dacă bunul nu produce fructe, însă îi procură alte foloase ,iar potrivit art. 1535 alin. (1) din C. Civ., În cazul în care o sumǎ de bani nu este plǎtitǎ la scadențǎ, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadențǎ pânǎ în momentul plǎții, în cuantumul convenit de pǎrți sau, în lipsǎ, în cel prevǎzut de lege, fǎrǎ a trebui sǎ dovedeascǎ vreun prejudiciu.
În acest context, trebuie reținute însă și dispozițiile legale relative la materia dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, respectiv art. 5 alin. (1) din O. G. nr. 13/2011, care stabilesc că, în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, respectiv ale alin. (2) din cadrul aceluiași articol, conform cărora Orice clauză prin care se încalcă dispozițiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală, în vederea examinării valabilității nivelului dobânzii convenite de părți urmând a fi luată în considerare dobânda legală în vigoare la data stipulării,(art. 5 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011)
În cauză,penalitățile stabilite pentru neplata la termen a ratelor din preț sunt de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce echivalează cu o dobândă contractuală anuală de 36,5%,iar raportul juridic intervenit între părțile prezentului litigiu nu decurge, în privința pârâtului, din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, fiind aplicabile,astfel,dispozițiile art. 5 din O. G. nr. 13/2011. Din această perspectivă, trebuie observat că, în raport de prevederile art. 5 alin. (1) raportat la art. 3 alin. (2) din O. G. nr. 13/2011, nivelul penalităților de întârziere stabilit prin clauzele 4 și 5 din contract nu puteau depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, în condițiile în care aceasta din urmă se situa la un nivel de 9,25% la data perfectării vânzării, moment luat în considerare în baza art. 5 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011. În consecință, clauza contractuală referitoare la asumarea de către pârât a penalităților de întârziere este nulă de drept, conform art. 5 alin. (2) din O. G. nr. 13/2011,iar cererea reclamantei,pentru acordarea acestora, va fi respinsă.
Referitor la daunele interese solicitate de către reclamantă, instanța reține că, potrivit 1724 din C. Civ., pentru situația în care cumpărătorul nu a plătit prețul, vânzătorului îi este recunoscută posibilitatea de a obține executarea silită a obligației de plată, precum și daune interese, dacă este cazul.
Părțile prezentului litigiu au convenit o clauză penală în cuprinsul art. 5 din contract ce stabilește că, pentru cazul în care rata nu este plătită în termen de 30 de zile de la scadență, cumpărătorul va achita suma fixă de 150 lei cu titlu de daune interese,așadar în cauza de față reclamanta este îndreptățită a pretinde atât plata restului de preț neachitat de către pârât, cât și daunele interese convenite.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 1031 N.C.P.C., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În prezenta cauză, reclamanta a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată,și a făcut dovada acestora, respectiv 50 lei, reprezentând taxă de timbru.
Având în vedere cele de mai sus, instanța va admite în parte cererea de valoare redusa,conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S.C. E. C. S.R.L. înregistrată la Registrul Comertului sub nr.J_ ,CUI RO_,cu sediul procesual ales la S.C. TRANSILVANIA RECUPERARI CREANTE S.R.L. în Cluj-N., .. 1, . în contradictoriu cu pârâtul O. G. E. cu domiciliul în mun.Cluj-N. . jud. Cluj.
Obligă pârâtul sa plătească reclamantei suma de 870 lei reprezentând contravaloare debit neachitat,suma de 150 lei reprezentând daune interese și 50 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților în cuantum de 0,1%/zi de întârziere .
EXECUTORIE DE D..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se ataca.
Pronunțată în ședință publică, azi,29.01.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
S. C. T. P.
Red./Tehnored. S.C.- jud./13.02.2015/4 ex
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 771/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 791/2015.... → |
|---|
