Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5681/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5681/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 4660/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5681/2015
Ședința publică din data de 05.06.2015
Instanța constituită din
Președinte: A. L.
Grefier: C. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. F. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. .., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de azi, 05.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 12 martie 2015 sub nr._, reclamanta S.C. F. S.A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta S.C. A. .. obligarea celei din urmă la plata în favoarea sa a sumei de 3.771,99 lei reprezentând contravaloarea mărfii vândute precum și a sumei de 427,68 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate asupra debitului principal până la data de 06.03.2015. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii în lei la data plății a sumei de 40 de euro, reprezentând daune interese minimale conform art. 10 din Legea nr. 72/2013 precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că în anul 2014 a livrat pârâtei produse cosmetice pentru care a emis facturile fiscale atașate cererii. A mai arătat că deși marfa a fost recepționată iar facturile au fost acceptate la plată prin semnare și ștampilare, pârâta nu a achitat debitul principal restant în valoare de 3.771,99 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: certificat O.R.C. (f. 5-7), extras de cont al soldului pârâtei (f. 8), mod de calcul al penalităților de întârziere la data de 06.03.2015 (f. 9), contract de vânzare cumpărare nr. 56/25.02.2014 (f. 10-12) și anexa nr. 1 Condiții Comerciale la contractul de vânzare pe anul 2014 (f. 13-14, f. 15), facturile fiscale nr. FVT_/1/09.09.2014 scadentă la dat de 29.10.2014 (f. 16), nr. FVT_/2/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 17), nr. FVT_/3/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 18), nr. FVT_/1/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 19), nr. FVT_/2/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 20), nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 21), nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 22), nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 23).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin.1 O.U.G nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar (f. 4, f. 24).
La data de 17 aprilie 2015, pârâta a depus la oficiul poștal întâmpinare (f. 29) prin care a arătat, în esență, că reclamanta i-a livrat, spre vânzare cu amănuntul către populație, mărfuri constând în cosmetice. Mărfurile livrate s-au dovedit a fi greu vandabile astfel cum rezultă și din stornarea de către reclamantă a facturii de livrare.
A învederat că și-a achitat obligațiile de plată pentru mărfurile vândute astfel cum reiese din chitanța nr._ din data de 16.04.2015 în valoare de 653,06 lei.
A solicitat respingerea cererii privind cheltuielile de judecată.
A anexat înscrisuri: extras de cont din data de 01.04.2015 (f. 32), chitanța nr._/16.04.2015 (f. 33), facturile NCV308440/1/31.03.2015 (f. 34), nr. NCV308128/1/26.03.2015 (f. 35), nr. NCV308115/1/26.03.2015 (f. 36), nr. NCV308154/1/26.03.2015 (f. 37), nr. NCV308154/2/26.03.2015 (f. 38), nr. NCV3081156/1/26.03.2015 (f. 39).
La data de 18 mai 2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f. 44) prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei ca neîntemeiate și, în consecință, admiterea cererii cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, penalitățile de întârziere în cuantum de 427,68 lei și suma de 40 de euro reprezentând daune interese minimale conform art. 10 din L. nr. 72/2013.
În motivare, a arătat că între părți s-a încheiat un contract de vânzare mărfuri în temeiul căruia a vândut pârâtei produse în baza comenzilor acesteia. Neachitarea debitului restant a determinat emiterea unei somații și, ulterior, introducerea prezentei cereri.
A precizat că la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, pârâta îi datora suma inițial pretinsă însă ulterior a efectuat plăți parțiale.
A susținut că părțile sunt ținute să își execute obligațiile contractuale astfel că argumentul că marfa este greu vandabilă este neîntemeiat, ineficiența în vânzări fiind exclusiv responsabilitatea pârâtei.
A anexat înscrisuri: somație de plată (f. 47-49), extras de cont din data de 28.02.2015 (f. 50), extras de cont din data de 31.01.2015 (f. 51), extras de cont din data de 31.12.2014 (f. 52), chitanțe de plată nr._/12.03.2015 (f. 53), nr._/13.03.2015 (f. 53), nr._/17.03.2015 (f. 54), chitanța nr._/18.03.2015 (f. 54) și nr._/16.04.2015 (f. 55).
Pentru termenul de judecată din data de 27 mai 2015, reclamanta a depus precizări ale cererii (f. 64) prin care a arătat faptul că nu are pretenții cu privire la debitul principal care a fost achitat integral. A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei, penalități de întârziere în cuantum de 427,68 lei calculate până la data de 06.03.2015 și suma de 40 euro reprezentând daune interese minimale conform art. 10 din L. nr. 72/2013.
A anexat înscrisuri: extras de cont din data de 26.05.2015 (f. 65).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La data de 25.02.2014, între reclamanta S.C. F. S.A. și pârâta S.C. A. .. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 56 (f. 10-12) cu anexele nr. 1 (f. 14) și nr. 2 (f. 15) având ca obiect vânzarea de către reclamantă de produse cosmetice, de curățenie și întreținere a locuinței precum și alte produse aflate în portofoliul vânzătorului, pe teritoriul României, în baza comenzilor pârâtei cumpărătoare.
Părțile au stipulat că produsele vânzătorului se contractează la prețurile în vigoare la data livrării lor și că termenul de plată este de 7 zile calendaristice de la livrare. În caz de neîndeplinire a obligației de plată la data scadenței, cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere. Penalitățile se pot calcula și percepe începând cu data scadenței și până la data plății efective a obligațiilor de plată și pot depăși cuantumul sumei asupra cărora sunt calculate.
Totodată, părțile au agreat în mod expres faptul că plata facturilor se va efectua în ordine cronologică, fiecare plată efectuându-se pentru cea mai veche factură scadentă.
Prin anexa nr. 2 la contract, părțile au convenit modificarea termenului de plată de la 7 zile la 30 de zile (f. 15).
În executarea contractuală, reclamanta a emis facturile fiscale nr. FVT_/1/09.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 16), nr. FVT_/2/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 17), nr. FVT_/3/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 18), nr. FVT_/1/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 19), nr. FVT_/2/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 20), nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 21), nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 22), nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 23), în valoare totală de 8.932,99 lei.
Facturile fiscale depuse în probațiune au fost acceptate la plată de către pârâtă, prin aplicarea semnăturii și/sau a ștampilei de primire.
Din extrasul de cont de la fila 8, la data de 06.03.2015, pârâta figura în evidențele contabile ale reclamantei cu un debit restant în valoare de 3.771,99 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. FVT_/2/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 17), FVT_/1/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 19), nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 21), nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 22) și nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 23), în total 3.771,99 lei.
Reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 427,68 lei de la data înscrisă pe fiecare factură ca fiind a scadenței și până la data de 06.03.2015 (f. 9).
Reclamanta a stornat în minus facturile fiscale astfel cum reiese din notele de credit nr. NCV nr._,_,_,_ din data de 26.03.2015 și nr._ din data de 31.03.2015 în valoare totală de 2.068,93 lei.
Pârâta a achitat debitul restant după cum urmează: 653,06 lei la data de 16.04.2015 (f. 33), 150 lei la data de 12.03.2015 (f. 53), 150 lei la data de 13.03.2015 (f. 53), 150 lei la data de 17.03.2015 (f. 54) și 150 lei la data de 18.03.2015 (f. 54), în total 1.253,06 lei.
În drept, instanța reține că raporturile juridice contractuale dintre părți sunt supuse dispozițiilor legale în vigoare la data nașterii lor, conform art. 3 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. 2 .C.civ., astfel încât contractul de vânzare încheiat de părțile din prezenta cauza este guvernat de dispozițiile Codului civil din 2009.
Cu referire la dispozițiile procedurale în materie, instanța constată că raportat la momentul formulării prezentei acțiuni, respectiv 12 martie 2015, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
În ceea ce privește capătul cererii astfel cum a fost precizată prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 427,68 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței obligațiilor de plată (30 de zile de la data livrării) și până la data de 06.03.2015, instanța apreciază că acesta este întemeiat și urmează să îl admită.
Articolul 1350 alin. 1 și 2 C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, arătând că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu în condițiile legii.
Art. 1516 alin. 2 C.civ. consacră dreptul creditorului la executarea integrală, exactă și la timp a obligației, conferindu-i acestuia, în ipoteza în care debitorul nu înțelege să își execute benevol obligațiile contractuale, dreptul de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației.
În materia răspunderii contractuale, referitor la sarcina probei, instanța reține că creditorul trebuie doar să facă proba existenței creanței. De îndată ce a fost făcută această dovadă, neîndeplinirea obligației de către debitor se prezumă, cât timp acesta nu face dovada contrară, așa cum prevede art. 1548 C.civ.
Așa cum rezultă din prevederile contractului încheiat între părți, reclamanta s-a obligat să vândă produse cosmetice iar pârâta și-a asumat obligația de a achita contravaloarea acestor produse, contravaloare specificată pe facturi, fără a stipula condiții de plată a prețului în funcție de vandabilitatea mărfii.
Reclamanta a făcut proba existenței obligației pârâtei de a achita suma de 3.771,99 lei, prin contractul cadru de vânzare încheiat între părți și prin facturile fiscale emise în executarea contractuală. Facturile fiscale au fost acceptată la plată de către pârâtă, necontestând faptul că semnătura de primire îi aparține. Prin aplicarea semnăturii și a ștampilei pe facturile emise de către reclamantă în baza contractului, societatea pârâtă a confirmat primirea produselor astfel cum sunt individualizate în cuprinsul facturii, asumându-și în același timp obligația de a achita contravaloarea lor.
De asemenea, creanța este lichidă, câtimea acesteia fiind determinată prin contractul cadru și facturile fiscale, și exigibilă, în 30 de zile de la data livrării, astfel cum au prevăzut prin prevederile contractuale.
Instanța constată și faptul că ulterior introducerii prezentei cereri, debitul principal inițial pretins s-a stins prin plățile parțiale ale pârâtei și prin stornarea în minus a facturilor fiscale reprezentând returnarea de către pârâtă către reclamantă a produselor nevândute.
Așadar, critica pârâtei referitoare la lipsa obligațiilor de plată la data introducerii cererii este neîntemeiată față de considerentul că a furnizat dovezi de diminuare succesivă a debitului datorat reclamantei, până la stingerea totală a obligațiilor de plată, ulterioare momentului declanșării prezentei proceduri.
Coroborând notele de credit și chitanța de plată atașate formularului de răspuns cu extrasele de cont și chitanțele de plată depuse de reclamantă, instanța observă, în acord cu susținerile reclamantei, că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, pârâta îi datora suma de 3.771,99 lei.
Așadar, în ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente debitului principal, instanța constată că prin intermediul clauzei penale, ca și convenție accesorie, părțile determină anticipat cuantumul prejudiciului suferit de către creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor de către debitor.
Conform art. 1538 C.civ., clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d) C.civ., în cazul relațiilor contractuale dintre profesioniști, debitorul este de drept în întârziere dacă nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani.
Contractul discutat a fost încheiat de părți în calitatea lor de profesioniști, în sensul art.3 alin 2 și 3 C.civ. și art. 8 alin.1 Legea nr. 71/2011, fiind perfectat în cadrul exploatării unei întreprinderi, din perspectiva ambelor părți.
Pe cale de consecință, luând în considerare calitatea de profesioniști a părților din cauza de față, pârâta a fost de drept în întârziere cu privire la obligația de a plăti echivalentul produselor livrate de la data scadenței, mai exact la 30 de zile de la data emiterii facturii care se suprapune cu cea a livrării produselor.
În cauza de față, instanța constată că prin clauza de la art. 4 pct. 2 din contract s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere la 0,1% pe zi de întârziere, calculate asupra sumei datorate de la scadență și până la achitarea integrală a acesteia.
Cu toate acestea, instanța reține că s-au solicitat penalități de întârziere doar până la data de 06.03.2015. Astfel, în formularul prin a fost sesizată instanța precum și prin precizările ulterioare se menționează expres că se solicită obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 427,68 lei, astfel cum rezultă din centralizatorul majorărilor de întârziere anexat (f. 9). În acest înscris sunt evidențiate penalitățile aferente debitului reprezentând contravaloarea facturilor fiscale restante. Aceste penalități au fost cuantificate raportat la o perioadă ce debutează cu data scadenței facturii și al cărui final este marcat de data de 06.03.2015.
Având în vedere această manifestare expresă de voință precum și principiul disponibilității, consacrat de art. 22 alin. 6 C.pr.civ. ce prevede că Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel precum și art. 397 alin. 2 teza a II a ce stipulează că instanța nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, instanța va acorda penalități de întârziere în cuantum de 0,1 % calculate asupra sumei de 3.771,99 lei ce vor curge de la scadenței fiecărei facturi fiscale (30 de zile de la livrare) și până la data de 06.03.2015 după cum urmează: nr. FVT_/2/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 17), FVT_/1/29.09.2014 scadentă la data de 29.10.2014 (f. 19), nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 21), nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 22) și nr. FVT_/1/30.09.2014 scadentă la data de 29.12.2014 (f. 23).
A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtei la plata sumei de 40 de euro, echivalent în lei la data plății, potrivit 10 din Legea nr. 72/2013.
Art. 1 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști, stabilind domeniul de aplicare, prevede că această lege se aplică inclusiv creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract încheiat între profesioniști ce are ca obiect furnizare de bunuri. Prin urmare, pentru a se putea constata incidența acestei legi, se impune a fi întrunite următoarele condiții: să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă, creanța să constea în obligația de plată a unei sume de bani și izvorul creanței să fie reprezentat de un contract încheiat între profesioniști având ca obiect furnizarea de bunuri.
Instanța a analizat în cele de mai sus caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de către reclamantă, conchizând că aceasta îndeplinea la data introducerii cererii toate cele trei condiții.
Creanța ce face obiectul prezentei cauze s-a născut în temeiul contractului cadru de vânzare nr._/2013 încheiat între părți. Contractul menționat are drept obiect furnizarea de bunuri, ambele părți consimțind la perfectarea acestui contract în calitatea lor de profesioniști.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține incidența în speță a prevederilor Legii nr. 72/2013. Potrivit art. 10 din Legea nr. 72/2013, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plății a sumei de 40 de euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale dacă sunt întrunite condițiile întârzierii la plată.
Instanța reține că noțiunea de întârziere în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani este definită de art. 2 alin. 1 pct. 3 Legea nr. 72/2013 drept neefectuarea plății la termenul stabilit prin contract sau prin lege. Or, instanța a constatat în cele expuse anterior că pârâta nu și-a executat obligația de plată a sumei datorate în baza contractului și a facturilor emise la termenul stabilit prin contract.
În consecință, instanța urmează să admită petitul prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor-interese suplimentare minimale în cuantum de 40 de euro, echivalent în lei la data plății.
Conform art. 1031 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Cheltuielile efectuate în scop procesual de către reclamantă sunt reprezentate de taxa judiciară de timbru, în cuantum de 200 lei (fila 4). Constatând culpa procesuală a pârâtei ce a căzut în pretenții, acțiunea astfel cum a fost precizată fiind admisă în întregime, instanța urmează să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată și precizată de reclamanta S.C. F. S.A., CUI RO_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Cluj-N., .. 16, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. A. .., CUI_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în mun. C., . nr. 25, ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei penalități de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de 3.771,99 lei de la data de scadenței facturilor fiscale (30 de zile de la data livrării) și până la data de 06.03.2015.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 40 de euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune-interese minimale.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 05 Iunie 2015.
JUDECĂTOR GREFIER
A. LITEANCAMELIA M.
Red. L.A./Dact. L.A.
4 ex. – 15.06.2015
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 5677/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Pretenţii. Sentința nr. 5711/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
