Plângere contravenţională. Sentința nr. 5686/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5686/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 4422/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
C.-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5686/2015
Ședința publică din data de 05 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. L.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. A. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 05 iunie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 10 martie 2015 sub nr._, petentul D. C. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.02.2015.
În motivare, petentul a arătat în esență că actul constatator nu este temeinic întrucât starea de fapt reținută nu corespunde adevărului. A învederat că procesul verbal este lovit de nulitate absolută deoarece nu cuprinde actul prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
De asemenea, măsura suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile nu se numără printre măsurile prevăzute la art. 97 alin. (2) pct. a-f din O.U.G. nr. 195/2002 ci se dispune de către șeful Serviciului Poliției Rutiere.
Cererea nu a fost motivată în drept.
A anexat la cerere înscrisuri (f. 4-6).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 3.
A solicitat instanței încuviințarea și administrarea probelor cu înscrisuri precum și a martorei D. A. M..
A solicitat ca intimatul să facă dovada calității de polițist rutier a agentului constatator și a ordinului de patrulare, înregistrarea video a presupusei contravenții precum și efectuarea unei adrese către Primăria C.-N. pentru a comunica suportul multimedia cu înregistrarea video din data de 14.02.2015 a camerelor de supraveghere amplasate pe .. 124.
La data de 28 aprilie 2015, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 19-20) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările in care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acesta nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
A arătat că fapta petentului a fost constatată cu propriile simțuri de agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei revine petiționarului și nu intimatului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) din C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, a depus raportul agentului constatator (f. 21), dovada calității de polițist rutier (f. 22) și istoricul contravențional al petentului (f. 19-verso).
La data de 13 mai 2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 26) prin care a învederat faptul că procesul verbal se bucură de prezumția relativă de legalitate care poate fi răsturnată prin probe contrare, în speță, prin proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 29 mai 2015, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți precum și proba testimonială a martorei D. A. M., declarația acesteia fiind consemnată în procesul verbal de la fila 34.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.02.2015, ora 18.50 (f. 6) și comunicat prin poștă la data de 03 martie 2015 astfel cum rezultă din dovada de la fila 6, petentului D. C. A. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei, echivalentul valoric a 4 puncte amendă, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile și măsura reținerii permisului de conducere pentru aceea că în data de 14.02.2015, ora 18.45, ar fi condus autoturismul marca SKODA SUPERB cu nr. de înmatriculare_, în care se afla singur, pe . ., pe banda a II a de circulație și la semaforul situat în dreptul imobilului cu numărul administrativ 124 și-ar fi continuat deplasarea pe culoarea roșie a semaforului electric în condițiile în care pietonii se angajaseră în traversarea străzii la apariția semnalului de culoare verde, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.
Agentul constatator a consemnat aspectul că petentul a refuzat să semneze procesul verbal iar la rubrica martor asistent a menționat că nu sunt persoane de față.
Martora D. A. M., soția petentului, audiată în mod nemijlocit în ședința publică din data de 29 mai 2015 (f. 34), a declarat faptul că în data de 14 februarie 2015 se afla în mașina condusă de petent, pe bancheta din spate, în partea stângă și când au ajuns în dreptul stației de troleibuz de pe . observat că soțul său oprește pe partea dreaptă. La interpelarea sa cu privire la motivul opririi, petentul i-a răspuns că un agent de poliție i-a făcut semn să oprească. În continuare, martora a relatat instanței că orizontul său de vedere era spre înainte astfel că a văzut culoarea verde a semaforului iar nu cea roșie sau portocalie.
În drept, potrivit art. 100 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Contrar susținerilor petentului, instanța apreciază că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002. Prin raportare la această încadrare, aplicarea de către agentul constatator a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile corespunde cerinței legalității deoarece dispozițiile legale anterior redate o impun în mod obligatoriu pe lângă sancțiunea principală a amenzii. Astfel, măsura reținerii permisului de conducere reprezintă o consecință firească în vederea executării sancțiunii complementare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează unor categorii generale de participanți la trafic); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ/cumulativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petentul a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Astfel, declarația martorului ocular D. A. M. confirmă susținerile petentului în sensul că deși acesta a condus autovehiculul marca SKODA SUPERB cu nr. de înmatriculare_ în data și la ora menționate ca fiind cele ale săvârșirii faptei, la momentul pătrunderii în intersecția semaforizată, semaforul electric arăta culoarea verde.
Deși petentul și martora sunt soți, instanța apreciază declarația acesteia ca fiind sinceră și fiabilă dat fiind corespondența dintre cele relatate (cu privire la loc, dată, moment al zilei, starea de întuneric) și descrierea faptei realizată de agentul constatator în cuprinsul procesului –verbal. În lipsa unor indicii concrete de subiectivism și parțialitate, în virtutea dreptului la apărare ca și componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța trebuie să ia în considerare declarația martorei atunci când analizează temeinicia acuzației reținute în sarcina petentului.
Prin urmare, prin prisma probei testimoniale administrate în cauză coroborată cu împrejurarea că agentul constatator nu a perceput prin propriile simțuri culoarea semaforului de pe sensul de mers al petentului, aflându-se pe sensul opus (a presupus că cele două semafoare montate pe sensuri opuse sunt corelate și indică în același timp aceeași culoare), se naște un dubiu rezonabil cu privire la aspectul dacă în momentul în care petentul a pătruns în intersecție semaforul arăta culoarea roșie, îndoială care profită acestuia, potrivit principiului incident în materie contravențională in dubio pro reo.
Dând eficiență principiului anterior menționat, instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului nu întrunește sub aspect obiectiv elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că actul constatator contestat nu este temeinic astfel încât urmează să admită plângerea formulată, să anuleze procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de către intimat la data de 14 februarie 2015 și, pe cale de consecință, să îl exonereze pe petent de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 390 lei.
Față de caracterul accesoriu al sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile față de sancțiunea principală a amenzii și având în vedere soluția ce va fi dată în privința celei din urmă, urmează că nici sancțiunea complementară nu se va mai executa.
În temeiul art. 453 C. pr.civ., instanța reține culpa procesuală exclusivă a intimatului în ocazionarea prezentului proces astfel încât, la cererea expresă a petentului, îl va obliga la plata în favoarea sa a sumei de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (f. 3).
În ce privește solicitarea petentului ca intimatul să fie obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de onorariu avocațial (f. 35), instanța are în vedere dispozițiile art. 451 alin. (2) C. Pr.civ. și îl va reduce la suma de 300 lei întrucât este vădit disproporționat prin raportare la complexitatea plângerii contravenționale, activitatea desfășurată de avocat care s-a rezumat la susținerea cererii formulate personal de petent și circumstanțele concrete ale judecății, respectiv faptul că a fost suficient un singur termen de judecată pentru soluționarea cauzei.
Prin urmare, în contextul cheltuielilor de judecată, va obliga intimatul la plata în favoarea petentului a sumei de 300 lei cu titlu de onorariu avocațial și va respinge, ca neîntemeiată, diferența de 200 lei. Măsura ce va fi luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. C. A., C.N.P._, cu domiciliul în C.-N., ., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C.-N., ., jud. C..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.02.2015.
Exonerează petentul de la plata sancțiunii amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 390 lei.
Obligă intimatul la plata în favoarea petentului a sumei de 320 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea în rest ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 05 Iunie 2015.
Președinte, Grefier,
A. LITEANCAMELIA M.
Red. L.A./Dact. L.A.
4 ex./18.06.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6659/2015.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 5677/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
