Somaţie de plată. Sentința nr. 5677/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5677/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 8242/211/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5677/2015
Ședința publică de la 05.06.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . TRANSILVANIA NORD SA, PRIN SUCURSALA DE DISTRIBUTIE A ENERGIEI ELECTRICE CLUJ-N. în contradictoriu cu debitoarea O. O. ENERGIINI TARGOVTSI OOD-SUCURSALA BUCURESTI, având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publica, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Instanța, față de lipsa părților, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, la data de 02.06.2015, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea comunicată de către debitoare (fl.137-155), depusă la oficiul poștal la data de 29.05.2015, după cum rezultă din plicul atașat.
Instanța, procedând la verificarea competenței sale potrivit art. 131 al. 1 C.pr.civ., constatǎ, în baza art.1015 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ., că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității în parte a cererii, invocată de către debitoare prin întâmpinare, potrivit art. 248 alin.1C.pr.civ. raportat la art. 1014 C.pr.civ., instanța o va respinge ca fiind neîntemeiată, observând că în somația atașată de către creditoare cererii (fl.6) și comunicată debitoarei (fl.8-9) s-au indicat facturile pe care-și întemeiază pretențiile și suma totală pretinsă, fiind indicat și un termen de plată, iar instanța apreciază că nu prezintă importanță aspectul că ar fi evidențiat numai 1 din cele 3 contracte pe care se fundamentează pretențiile în cazul de față.
În temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind utile soluționării cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului și, potrivit art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 29.04.2015 sub nr._, creditoarea . A ENERGIEI ELECTRICE E. DISTRUBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA, prin Sucursala de distribuție a energiei electrice Cluj N., cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea O. O. ENERGIINI TARGOVTSI OOD, Sucursala București, cu sediul în București, .. 37, Sector 5, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, având sediul ales în București, ., Sector 1, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de_,66 lei reprezentând contravaloarea serviciului de distribuție a energiei electrice, precum și a sumei de 497,57 lei cu titlu de penalități de întârziere, respectiv a cheltuielilor de judecatǎ în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
În motivarea cererii formulate, creditoarea a indicat, în esențǎ, cǎ în baza celor trei contracte perfectate cu societatea debitoare s-au prestat servicii de distribuție a energiei electrice active și s-a asigurat energia reactivă de către operator pentru client, la locurile de consum stabilite, contravaloarea prestațiilor efectuate fiind determinată prin art. 10 din convențiile încheiate, termenul de plată fiind de 10 zile lucrătoare de la emiterea facturii, conform art. 12, pentru ipoteza în care obligația nu ar fi îndeplinită în 30 de zile de la scadența obligației de plată urmând a fi datorate și penalități, în condițiile art. 15 din convențiile perfectate. În fine, s-a învederat că debitoarea a fost somată să treacă la executare, însă nu a dat curs solicitării adresate, context în care s-a apreciat că există o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind justificată admiterea cererii promovate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și urm. din C. proc. civ.
În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 6 - 130 ).
Cererea a fost legal timbratǎ, fiind anexatǎ chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 5 ).
Debitoarea a formulat la 02.06.2015 întâmpinare ( f. 137 - 142 ), prin care a solicitat respingerea în parte, ca inadmisibilă, a cererii promovate, raportat la împrejurarea că, în somația transmisă de către creditoare, nu s-a făcut referire decât la contractul_, nefiind făcută vreo trimitere la celelalte două convenții, care privesc consumatori diferiți, iar în ce privește fondul cauzei, s-a apreciat că pretențiile formulate de către creditoare sunt nefondate, fiind solicitate, totodată, cheltuielile de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În susținerea poziției sale procesuale, debitoarea a învederat că, în realitate, creanța pretinsă nu prezintă caracter cert, de vreme ce aceasta a fost determinată de către creditoare, fără a se indica modalitatea în care s-a realizat calculul și fără a se preciza consumatorul în raport de care au fost emise facturile, iar relativ la penalitățile de întârziere, s-a subliniat că acestea au fost evidențiate prin referire la facturi care nu au fost anexate cererii privind emiterea ordonanței de plată, astfel că acestea nu pot fi exact individualizate, mai ales că o parte din suma aferentă uneia din facturile asupra cărora au fost calculate penalități a fost achitată. În fine, s-a apreciat că, de fapt, creanța invocată este îndoielnică, aceasta neputând fi determinată în mod cert, fiind făcute, ulterior, anumite mențiuni legate de situația actuală a societății debitoare.
În probațiune, debitoarea a anexat înscrisuri ( f. 143 - 153 ).
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din contractul cadru pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr._ din data de 24.09.2012 ( f. 29 - 43 ), între părțile litigiului de față s-au derulat raporturi materializate prin prestarea de către creditoare a serviciului de distribuție a energiei electrice active și asigurarea energiei electrice reactive la locul de consum ., Fabrica de adezivi din Câmpia Turzii, .. 33, jud. Cluj, potrivit art. 2 alin. (1) din convenția încheiată ( f. 29 ), debitoarea asumându-și obligația explicită de a achita contravaloarea serviciilor convenite, în condițiile art. 10 lit. a) și b) din contract ( f. 29 verso ), factura urmând a fi achitată în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii sale, potrivit art. 12 ( f. 29 verso ), modalitatea concretă de emitere a facturilor fiind determinată prin art. 11, în sensul că acestea urmau a fi eliberate nu mai târziu de 5 zile financiare după începerea fiecărei luni contractuale, prestatorul individualizând suma ce se impune a fi avansată prin referire la valoarea serviciului de distribuție efectiv prestat și a energiei reactive livrate, la care se adaugă, dacă este cazul, echivalentul pierderilor suplimentare ( f. 29 verso ). În același context, se impune a sublinia că, așa cum se poate observa din cuprinsul art. 15, s-a convenit și asupra unei clauze penale, în sensul că, în cazul neîndeplinirii în termen de 30 de zile de la data scadenței a obligațiilor prevăzute de art. 11, clientul va plăti o penalitate, corespunzătoare ca procent dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, pentru fiecare zi de întârziere, până în ziua plății, valoarea totală a penalităților putând depăși suma datorată ( f. 29 verso ). În fine, trebuie relevat că, la datele de 17.09.2013 și 08.09.2014, au fost perfectate actele adiționale nr. 17783A/1 ( f. 44 - 45 ) și nr. 18669A/2 la contractul de distribuție a energiei electrice nr._ din 24.09.2012 ( f. 46 - 47 ), prin care valabilitatea convenției inițiale a fost prelungită, succesiv, pe o durată de 12 luni, începând de la data de 01.10.2013 ( f. 44 ), iar ulterior, pentru o altă perioadă de 12 luni, cu începere de la 01.10.2014 ( f. 46 ).
Pe de altǎ parte, trebuie reținut cǎ între părțile litigiului a fost încheiat și contractul cadru pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr._ din data de 22.11.2012 ( f. 70 - 85 ), în temeiul căruia urmau a se presta de către creditoare serviciul de distribuție a energiei electrice active și asigurarea energiei electrice reactive la locul de consum . locațiile din Cluj N., . - 36, jud. Cluj și Cluj N., ., jud. Cluj, potrivit art. 2 alin. (1) din convenția perfectată ( f. 70 ), debitoarea asumându-și obligația explicită de a achita contravaloarea serviciilor convenite, în condițiile art. 10 lit. a) și b) din contract ( f. 70 verso ), factura urmând a fi achitată în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii sale, potrivit art. 12 ( f. 70 verso ), modalitatea concretă de emitere a facturilor fiind determinată prin art. 11, în sensul că acestea urmau a fi eliberate nu mai târziu de 5 zile financiare după începerea fiecărei luni contractuale, prestatorul individualizând suma ce se impune a fi avansată prin referire la valoarea serviciului de distribuție efectiv prestat și a energiei reactive livrate, la care se adaugă, dacă este cazul, echivalentul pierderilor suplimentare ( f. 70 verso ). În același context, se impune a sublinia că, așa cum se poate observa din cuprinsul art. 15, s-a convenit și asupra unei clauze penale, în sensul că, în cazul neîndeplinirii în termen de 30 de zile de la data scadenței a obligațiilor prevăzute de art. 11, clientul va plăti o penalitate, corespunzătoare ca procent dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, pentru fiecare zi de întârziere, până în ziua plății, valoarea totală a penalităților putând depăși suma datorată ( f. 70 verso ). În fine, trebuie relevat că, la datele de 19.11.2013 și 07.11.2014, au fost perfectate actele adiționale nr. 20268A/1 ( f. 86 - 88 ) și nr. 21268A/3 la contractul de distribuție a energiei electrice nr._ din 22.11.2012 ( f. 89 - 91 ), prin care valabilitatea convenției inițiale a fost prelungită, succesiv, pe o durată de 12 luni, începând de la data de 01.12.2013 ( f. 86 ), iar ulterior, pentru o altă perioadă de 12 luni, cu începere de la 01.12.2014 ( f. 89 ).
În fine, este de relevat că între creditoare și debitoare s-a perfectat și contractul cadru pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr._ din data de 25.07.2014 ( f. 112 - 129 ), al cărui obiect îl constituia prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice active și asigurarea energiei electrice reactive la locul de consum Volksbank România SA, în locațiile Cluj N., ., parter, jud. Cluj, Cluj N., .. 1, jud. Cluj, Cluj N., .. 77, jud. Cluj, Cluj N., ., parter, jud. Cluj, T., .. .. Cluj și D., .. 5, jud. Cluj, potrivit art. 2 alin. (1) din convenția încheiată ( f. 112 ), debitoarea asumându-și obligația explicită de a achita contravaloarea serviciilor convenite, în condițiile art. 10 lit. a) și b) din contract ( f. 112 verso ), factura urmând a fi achitată în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii sale, potrivit art. 12 ( f. 112 verso ), modalitatea concretă de emitere a facturilor fiind determinată prin art. 11, în sensul că acestea urmau a fi eliberate nu mai târziu de 5 zile financiare după începerea fiecărei luni contractuale, prestatorul individualizând suma ce se impune a fi avansată prin referire la valoarea serviciului de distribuție efectiv prestat și a energiei reactive livrate, la care se adaugă, dacă este cazul, echivalentul pierderilor suplimentare ( f. 112 verso ). În același context, se impune a sublinia că, așa cum se poate observa din cuprinsul art. 15, s-a convenit și asupra unei clauze penale, în sensul că, în cazul neîndeplinirii în termen de 30 de zile de la data scadenței a obligațiilor prevăzute de art. 11, clientul va plăti o penalitate, corespunzătoare ca procent dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, pentru fiecare zi de întârziere, până în ziua plății, valoarea totală a penalităților putând depăși suma datorată ( f. 113 ). În fine, trebuie relevat că, la data de 31.12.2014, a fost încheiat actul adițional nr. 1 la contractul menționat mai sus, prin care părțile au convenit asupra rezilierii locurilor de consum stabilite inițial, începând cu data de 01.01.2015 ( f. 130 ).
În acest cadru, trebuie reținut că, în urma prestării serviciilor convenite prin cele trei contracte evidențiate anterior, a fost emisă de către creditoare factura fiscală . nr._ din data de 09.01.2015, cu scadența în 10 zile lucrătoare de la data emiterii, perioada de facturare fiind 01.12._14, pentru suma de_,66 lei ( f. 14 ), anexa la aceasta individualizând serviciile prestate prin referire la fiecare dintre locurile de consum stabilite ( f. 16 ).
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește cauza de față, instanța constată că prima dintre cerințele mai sus enunțate este întrunită, câtă vreme nu poate fi negată împrejurarea că societatea creditoare deține o creanță constând în obligația de plată a unei sume de bani, obligație la care este ținută societatea debitoare. Astfel, s-a evidențiat mai sus că între părțile litigiului s-au derulat relații contractuale în temeiul cărora s-au prestat servicii de distribuție a energiei electrice active și asigurarea energiei electrice reactive, or trebuie observat că obligația principală a beneficiarului în contractul de furnizare, în sensul art. 1766 alin. (1) din C. Civ., obligație asumatǎ de cǎtre debitoare, este aceea de a achita contravaloarea serviciilor ce i-au fost prestate, prețul datorat fiind cel prevăzut în lege sau în contract, după cum rezultă din art. 1768 alin. (1) din C. Civ., în privința contractului de furnizare fiind aplicabile dispozițiile referitoare la vânzare, potrivit art. 1771 din C. Civ., din această perspectivă fiind relevante prevederile art. 1724 din C. Civ., ce stabilesc că, în mǎsura în care cumpǎrǎtorul nu a plǎtit, vânzǎtorul este îndreptǎțit sǎ obținǎ executarea silitǎ a obligației de platǎ. În consecință, ținând seama de cele astfel expuse, trebuie conchis că există o creanță a creditoarei față de pârâta debitoare, constând în obligația de plată a prețului serviciilor furnizate, creanță ce justifică aplicarea dispozițiilor procedurii speciale a ordonanței de plată.
În al doilea rând, creanța pe care societatea creditoare o pretinde prezintă caracter cert, lichid și exigibil în sensul art. 662 alin. (2), (3) și (4) din C. proc. civ. Astfel, în ce privește natura sa certă, instanța apreciază că existența neîndoielnică a creanței rezultă, neechivoc, din cuprinsul celor trei contracte perfectate între părți, după cum s-a relevat în cele de mai sus, coroborate cu factura fiscală . nr._ din data de 09.01.2015 ( f. 14 ), debitoarea asumându-și obligația, potrivit art. 12 din fiecare dintre convențiile încheiate ( f. 29 verso, 70 verso și 112 verso ), de a achita facturile emise de furnizor, în 10 zile lucrătoare de la eliberare. Relativ la natura lichidă a creanței, instanța observă că cerința impusă de art. 662 alin. (3) din C. proc. civ. se referă la împrejurarea că obiectul creanței este determinat sau există suficiente elemente care permit stabilirea sa, or în prezenta cauză nu poate fi negat că prin factura fiscală emisă în baza contractelor cadru obiectul creanței a fost precis determinat, fiind în discuție un debit principal total de_,66 lei. În fine, creanța pretinsă de către societatea creditoare este exigibilă în sensul art. 662 alin. (4) din C. proc. civ., obligația de platǎ a debitoarei fiind scadentă la data stabilită conform art. 12 din convențiile încheiate, anume în 10 zile lucrătoare de la emiterea facturii ( f. 29 verso, 70 verso și 112 verso ).
În al treilea rând, instanța apreciază ca fiind întrunită și cea de-a treia condiție enunțată, câtă vreme creanța pretinsă de către societatea creditoare rezultă, fără îndoială, din contracte constatate prin înscris și însușite de părți prin semnătură, fiind vorba despre contractul cadru pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr._ din data de 24.09.2012 ( f. 29 - 43 ), de contractul cadru pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr._ din data de 22.11.2012 ( f. 70 - 85 ) și de contractul cadru pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr._ din data de 25.07.2014 ( f. 112 - 129 ), în temeiul cărora creditoarea a prestat servicii specifice debitoarei.
În acest context, trebuie subliniat că nu pot fi primite susținerile debitoarei, astfel cum acestea se desprind din cuprinsul întâmpinării, în sensul că nu ar exista o creanță certă care să justifice aplicarea dispozițiilor procedurii speciale, câtă vreme, după cum a reieșit din cele de mai sus, pretențiile creditoarei se fundamentează pe cele trei convenții încheiate cu debitoarea, în baza cărora aceasta a beneficiat de anumite prestații, iar raportat la modalitatea în care a fost determinat echivalentul serviciilor furnizate, este de relevat că stipulațiile art. 10 lit. a) și b) din fiecare dintre contractele menționate individualizau modalitatea în care contravaloarea acestora se impunea a fi calculată ( f. 29 verso, 70 verso și 112 verso ), clauzele indicate fiind, în mod cert, asumate de către pârâta debitoare. Pe de altă parte, nu poate fi omis că reclamanta creditoare a emis factura . nr._ din data de 09.01.2015 ( f. 14 ), or anexa la aceasta cuprinde precizǎri explicite referitoare la serviciile prestate în temeiul fiecăruia dintre cele trei contracte, în raport de consumatorii beneficiari ai prestațiilor, cu determinarea concretă a valorii acestora raportat la locurile de consum indicate ( f. 16 ). Totodatǎ, se impune a fi subliniată împrejurarea că, în realitate, nu pot fi primite nici susținerile societății debitoare, legate de modalitatea în care se impunea a fi realizată aprecierea asupra caracterului cert al creanței, în cauza de față condiția discutatǎ rezultând din coroborarea celor trei contracte perfectate între părțile litigiului cu factura emisă de către creditoare, din chiar cuprinsul întâmpinării formulate rezultând aspectul că pârâta debitoare a achitat o parte din factura nr._ ( f. 140 ), respectiv a avansat, în ianuarie 2015, suma de_,49 lei, corespunzătoare altor două facturi ( f. 141 ), or în asemenea circumstanțe apare evident că o atare modalitate de determinare a contravalorii serviciilor prestate a fost acceptată, după cum reiese, de altfel, din cuprinsul clauzelor inserate la art. 11 și 12 din fiecare dintre convențiile perfectate ( f. 29 verso, 70 verso și 112 verso ). În fine, instanța apreciază că ansamblul elementelor legate de situația societății debitoare și managementul acesteia nu au caracterul unor împrejurări care se impun a fi luate în considerare în evaluarea aspectului dacă creanța pretinsă de către reclamanta creditoare există și este certă, lichidă și exigibilă, iar relativ la elementul că a fost transmisă o solicitare de reziliere a contractului de distribuție nr._ din data de 24.09.2012, începând cu ziua de 01.01.2015, se impune a menționa că factura care stă la baza pretențiilor creditoarei se referă la o perioadă anterioară, anume 01.12._14 ( f. 14 ).
Concluzionând, este de reținut că toate cerințele impuse de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauza de față și, mai mult decât atât, pretențiile creditoarei sunt întemeiate în ce privește debitul principal solicitat, după cum s-a arătat în cele de mai sus. În consecință, văzând prevederile art. 1021 alin. (1) din C. proc. civ., instanța va admite capătul principal al cererii formulate și, prin urmare, va dispune obligarea debitoarei sǎ achite creditoarei suma de_,66 lei cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate și neachitate.
În ce privește termenul de plată, instanța observă că, potrivit prevederilor art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ., revine organului jurisdicțional sarcina de a trece la stabilirea sa, fără ca termenul astfel individualizat să fie mai mic de 10 zile și fără a putea depăși 30 de zile de la data comunicării hotărârii. Raportat la cauza de față, este de reținut că suma cu titlu de debit principal restantă este destul de însemnată, ridicându-se la un nivel de de_,66 lei lei, așa încât, raportat la această observație, instanța urmează a fixa un termen de plată de 20 de zile, potrivit art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ., apreciat ca fiind rezonabil în condițiile prezentului litigiu.
Relativ la suma de 497,57 lei reprezentând penalități de întârziere, instanța constată, într-adevăr, că părțile au convenit o clauză penală în cadrul art. 15 din fiecare dintre cele trei contracte, în sensul că, în cazul neîndeplinirii în termen de 30 de zile de la data scadenței a obligațiilor prevăzute de art. 11, clientul va plăti o penalitate, corespunzătoare ca procent dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, pentru fiecare zi de întârziere, până în ziua plății, valoarea totală a penalităților putând depăși suma datorată ( f. 29 verso, 70 verso și 113 ), în acest context fiind relevante prevederile art. 1535 alin. (1) din C. Civ., ce stabilesc cǎ În cazul în care o sumǎ de bani nu este plǎtitǎ la scadențǎ, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadențǎ pânǎ în momentul plǎții, în cuantumul convenit de pǎrți sau, în lipsǎ, în cel prevǎzut de lege, fǎrǎ a trebui sǎ dovedeascǎ vreun prejudiciu, coroborate cu dispozițiile art. 1538 alin. (1) și 1539 din C. Civ., ce conferǎ creditorului posibilitatea de a obține atât executarea în naturǎ a obligației, cât și plata penalitǎții, pentru ipoteza în care ar fi în discuție neexecutarea la termenul convenit a obligației.
În ce privește cauza de față, se impune a sublinia, cu titlu preliminar, că reclamanta creditoare își fundamentează pretențiile constând în daune interese moratorii pe factura . nr._ din data de 08.01.2015, scadentă la 22.01.2015, emisă pentru suma de 243,78 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neachitarea în termen a facturii CJFTN_ ( f. 17 ) și anexa la aceasta ( f. 19 ), respectiv pe factura . nr._ din data de 09.02.2015, scadentă la 23.02.2015, emisă pentru suma de 253,79 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neachitarea în termen a facturii CJFTN_ ( f. 23 ) și anexa la aceasta ( f. 25 ), însă, cu toate acestea, trebuie evidențiat că pretențiile accesorii nu au fost determinate în raport de debitul principal solicitat în cauză, astfel cum decurge din factura . nr._ din data de 09.01.2015 ( f. 14 ). Pe de altă parte, nu poate fi omis că, așa cum rezultă din reglementarea art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., una dintre condițiile cerute de lege pentru a se putea recurge la procedura specială privind ordonanța de plată se referă la împrejurarea că pretinsa creanță trebuie să fie lichidă, or această cerință nu este întrunită în cauza de față, după cum se va argumenta în continuare. Astfel, trebuie relevat că, potrivit art. 662 alin. (3) din C. proc. civ., Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, așadar se impune ca din cuprinsul contractului civil constatat printr-un înscris sau din statutul, regulamentul sau înscrisul însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege să rezulte că obiectul creanței este precis individualizat sau că acesta este determinabil în raport de mențiunile pe care înscrisul le conține, această condiție fiind impusă tocmai pentru ca în cadrul procedurii speciale instanța învestită cu soluționarea cererii să poată facil examina întinderea creanței pretinse, or nu aceasta este situația în prezentul litigiu. În acest sens, este de reliefat împrejurarea că, deși facturile emise de către reclamanta creditoare pentru sumele reprezentând penalități de întârziere sunt însoțite de anexele ce atestă calculele efectuate ( f. 19 și 25 ), totuși, un asemenea element nu poate contura ideea că întinderea creanței accesorii este precis determinată, dat fiind că daunele interese moratorii au fost determinate prin referire la alte debite principale decât cel restant și pretins prin cererea de chemare în judecată formulată. În atare circumstanțe, este cert că instanța nu are posibilitatea de a examina, pe de o parte, dacă sumele în raport de care au fost calculate penalitățile de întârziere sunt și cele facturate, de vreme ce nu au fost anexate înscrisuri în acest sens de către reclamanta creditoare, după cum a observat, în mod just, societatea debitoare ( f. 139 - 140 ) și, pe de altă parte, nici dacă perioadele pentru care penalitățile au fost calculate se circumscriu, într-adevăr, intervalului de timp în care s-a manifestat o întârziere la plată a debitoarei, atâta timp cât nu există date certe referitoare la datele la care ar fi fost efectuate plățile corespunzătoare facturilor pentru care s-au determinat daunele moratorii, în afara celor înscrise în facturile menționate mai sus ( f. 17 și 23 ).
Prin urmare, având în vedere considerațiile anterioare, în baza art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., instanța va respinge ca fiind neîntemeiat capǎtul de cerere referitor la obligarea debitoarei la plata sumei de 497,57 lei reprezentând penalitǎți de întârziere.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform alin. (2) teza I din cadrul aceluiași articol, Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, nu poate fi omis că, potrivit art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru.
Referitor la cauza de față, este de reținut, mai întâi, că acțiunea promovată urmează a fi admisă numai în parte, ținând seama de soluția cu privire la penalitățile de întârziere solicitate de către creditoare, după cum s-a arătat mai sus. În al doilea rând, nu poate fi totuși omisă împrejurarea că pârâta debitoare se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a executat integral și la termen obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate și, mai mult decât atât, aceasta se afla de drept în întârziere, anterior introducerii cererii pentru emiterea ordonanței de plată, potrivit art. 1523 alin. (2) lit. d) din C. Civ. În consecință, ținând seama și de caracterul indivizibil al cheltuielilor pretinse, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 200 lei ( f. 5 ), instanța apreciază că este justificată plata integrală de către debitoare a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care aceasta va fi obligată la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În acest context, se impune a fi reliefat faptul că, deși pârâta debitoare a solicitat, la rândul său, plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului ( f. 137 ), totuși, trebuie evidențiat, pe de o parte, că raportat la soluția ce va fi pronunțată, aceasta nu este îndreptățită a obține rambursarea lor, luând în seamǎ prevederile art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ. și, pe de altă parte, că dovada acestora nici nu a fost făcută în condițiile stabilite de art. 452 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulatǎ de cǎtre creditoarea . A ENERGIEI ELECTRICE E. DISTRUBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA, prin Sucursala de distribuție a energiei electrice Cluj N., cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu debitoarea O. O. ENERGIINI TARGOVTSI OOD, Sucursala București, cu sediul în București, .. 37, Sector 5, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, având sediul ales în București, ., Sector 1.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de_,66 lei cu titlu de debit principal.
Respinge ca fiind neîntemeiat capǎtul de cerere referitor la obligarea debitoarei la plata sumei de 497,57 lei reprezentând penalitǎți de întârziere.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ reprezentând taxa judiciarǎ de timbru.
Respinge ca fiind neîntemeiate cheltuielile de judecatǎ solicitate de cǎtre debitoare.
Fixeazǎ termen de platǎ de 20 zile de la data comunicǎrii prezentei sentințe.
Executorie.
Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru creditoare și pentru debitoare, cererea în acest sens urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 05.06.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
08.06.2015 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5686/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5681/2015. Judecătoria... → |
|---|
