Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 340/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 340/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 340/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 340/2015
Ședința camerei de consiliu din 16 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta S.C. U. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. O. C. S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Soluționarea cererii s-a dispus în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 alin. 1 C. pr. civ., analizându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa prezenta cerere de valoare redusă.
În temeiul art. 238 C. pr. civ., instanța apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 C. pr. civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat sau excepții de soluționat, instanța, în temeiul art. 244 C. pr. civ., declară închisă etapa cercetării judecătorești, iar, în temeiul art. 394 C. pr. civ., considerându-se lămurită, declară încheiată etapa dezbaterilor asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2014 sub nr._, reclamanta S.C. U. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. O. C. S.R.L. obligarea pârâtei la plata sumei de 2.363,92 lei reprezentând contravaloare facturi precum și a sumei de 1.537,12 lei reprezentând penalități contractuale până la data de 26.11.2014 și în continuare până la plata efectivă a debitului.
În fapt, reclamanta a arătat că părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. W107473 în baza căruia s-au desfășurat o . raporturi comerciale având ca obiect livrarea către debitoare a mai multor produse.
Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor sale contractuale, reclamanta a emis o . facturi ce au acceptate de către pârâtă prin semnarea și ștampilarea lor. Cu toate acestea, pârâta nu a achitat integral contravaloarea facturilor. Pârâta a efectuat o singură plată parțială, în cuantum de 1.168,44 lei, din contravaloarea facturii nr. CJA14/_ din data de 30.06.2014, acumulând, astfel un debit total în valoare de 2.363,92 lei.
Reclamanta a arătat că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă și că debitoarea a fost notificată, anterior sesizării instanței, notificare ce a rămas fără un rezultat concret.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 N.C.pr.civ., art. 1270, art. 1350, art. 1539 și art. 1719 C.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 OUG nr. 80/2013, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. (fila 7)
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: extras ONRC cu datele debitoarei (filele 6, 8), somație (filele 9-11), fișa clientului (filele 15), contractul încheiat între cele două părți (filele 12-14) și facturi (filele 16-21).
Pârâta deși legal citată, nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ.
La termenul din data de 16.01.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă și a administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La data de 11.04.2014, între reclamanta S.C. U. A. S.R.L. în calitate de furnizor și pârâta S.C. O. C. S.R.L., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul nr. W107473 ce are ca obiect vânzarea, de către reclamată, a produselor comandate de către pârâtă, în baza comenzilor scrise, telefonice, trimise prin fax, e-mail sau utilizând catalogul electronic U. TradeLine.
Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor sale de furnizare a produselor solicitate de pârâtă, reclamanta a emis factura . 14 nr._/30.06.2014 pentru suma de 2.281,48 lei, scadentă la data de 15.07.2014, factura . 14 nr._/05.07.2014 pentru suma de 611,34 lei, scadentă la data de 20.07.2014, factura . 14 nr._/07.07.2014 pentru suma de 358,78 lei, scadentă la data de 22.07.2014, factura . 14 nr._/09.07.2014 pentru suma de 101,89 lei, scadentă la data de 24.07.2014, factura . 14 nr._/16.07.2014 pentru suma de 61,75 lei, scadentă la data de 31.07.2014 și factura . 14 nr._/16.07.2014 pentru suma de 117,17 lei, scadentă la data de 31.07.2014. Pârâta a efectuat o singură plată parțială, în cuantum de 1.168,44 lei, din contravaloarea facturii . 14 nr._/30.06.2014, plată parțială avută în vedere de către reclamantă la stabilirea debitului total.
Prin neachitarea facturilor menționate în cele de mai sus, pârâta a cumulat un debit total de 2.363,97 lei. Aceste chestiuni de fapt sunt probate prin înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, respectiv contractul încheiat între cele două părți (filele 12-14) și facturi (filele 16-21).
Pentru sumele restante au curs dobânzi moratorii de 0,5% pe zi de întârziere de la momentul scadenței, astfel cum au convenit părțile prin inserarea clauzei penale de la art. 5 din contract.
În drept, instanța reține că potrivit art. 102 al. 1 Legea 71/2011, contractul este supus legii în vigoare la momentul încheierii sale, în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. astfel încât raporturile contractuale dintre părți sunt reglementate prin dispozițiile Noului Cod civil.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.363,92 lei reprezentând contravaloare facturi, instanța apreciază că acesta este întemeiat și urmează să îl admită.
Articolul 1350 alin. 1 și 2 N.C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, arătând că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Art. 1516 alin. 2 N.C.civ. consacră dreptul creditorului la executarea integrală, exactă și la timp a obligației, conferindu-i acestuia, în ipoteza în care debitorul nu înțelege să își execute benevol obligațiile contractuale, dreptul de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației.
În materia răspunderii contractuale, referitor la sarcina probei, instanța reține că creditorul trebuie doar să facă proba existenței creanței. De îndată ce a fost făcută această dovadă, neîndeplinirea obligației de către debitor se prezumă, dacă acesta nu face dovada contrară, așa cum prevede art. 1548 N.C.civ..
Așa cum rezultă din prevederile contractului încheiat între părți, reclamanta s-a obligat să furnizeze bunuri pe care le comercializează iar pârâta și-a asumat obligația de a achita contravaloarea acestor bunuri, în urma comenzilor scrise, telefonice, trimise prin fax, e-mail sau utilizând catalogul electronic U. TradeLine.
Reclamanta a făcut proba existenței obligației pârâtei de a achita suma de 2.363,92 lei, prin contractul încheiat între părți și prin facturile depuse.
De asemenea, creanța este lichidă, câtimea acesteia fiind determinată prin înscrisurile menționate, și exigibilă, astfel cum reiese din mențiunile inserate în cuprinsul facturii. Astfel, ultima factură emisă, din punct de vedere cronologic, are data scadenței în 31.07.2014, toate celelalte facturi devenind scadente anterior.
Cu toate că debitul datorat de către pârâta, astfel cum reiese din probatoriul administrat, este în cuantum de 2.363,97 lei, reclamanta a înțeles să investească instanța cu o cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2.363,92 lei.
Având în vedere această manifestare expresă de voință precum și principiul disponibilității, consacrat de art. 22 alin. 6 N.C.pr.civ. ce prevede că Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel precum și art. 397 alin. 2 tz a II a ce stipulează că instanța nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 2.363,92 lei, reprezentând contravaloare facturi.
Pentru aceste considerente, constatând că reclamanta a probat că pârâtei îi revine obligația de a achita suma de 2.363,92 lei, reprezentând contravaloare facturi iar pârâta nu a făcut proba executării, instanța urmează să admită primul capăt de cerere și să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.363,92 lei.
Referitor la petitul prin care se pretinde obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, de la scadența fiecărei facturi și până la plata efectivă, instanța urmează să îl admită.
Instanța constată că, potrivit art. 5 din contract, cumpărătorul datorează, în cazul neachitării facturii la termen, penalități de întârziere de 0,5 % pe zi întârziere.
Așa cum s-a reținut în cele de mai sus, pârâta nu a executat integral și în termenul contractual obligația de plată a bunurilor livrate conform facturii . 14 nr._/30.06.2014 pentru suma de 2.281,48 lei, facturii . 14 nr._/05.07.2014 pentru suma de 611,34 lei, facturii . 14 nr._/07.07.2014 pentru suma de 358,78 lei, facturii . 14 nr._/09.07.2014 pentru suma de 101,89 lei, facturii . 14 nr._/16.07.2014 pentru suma de 61,75 lei și a facturii . 14 nr._/16.07.2014 pentru suma de 117,17 lei.
Potrivit art. 1535 al. 1 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență și până la momentul plății.
Conform art. 1538 C.civ., clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
Având în vedere stabilirea convențională a cuantumului penalităților de întârziere precum și principiul forței obligatorii a contractului, instanța va admite petitul referitor la penalitățile de întârziere și va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 0.5% de la scadența fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului.
Conform art. 1031 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Cheltuielile efectuate în scop procesual de către reclamantă sunt reprezentate de taxa judiciară de timbru, în cuantum de 200 lei (fila 7). Constatând culpa procesuală a pârâtei ce a căzut în pretenții, acțiunea fiind admisă în întregime, instanța urmează să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. U. A. S.R.L., CUI RO_, J_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. O. C. S.R.L., J_, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.363,92 lei reprezentând contravaloare facturi precum și la plata penalităților contractuale în cuantum de 0.5% aferente sumei de 2.363,92 lei, începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.01.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/21.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 473/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 614/2015. Judecătoria... → |
|---|
