Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 445/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 445/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 445/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 445/2015
Ședința camerei de consiliu din 20.01.2015
Instanța constituită din :
JUDECATOR: P. VICTORIȚA P.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii cu valoare redusa înaintată de reclamanta S.C. E. C. S.R.L., in contradictoriu cu paratul I. S. R..
La apelul nominal făcut în cauză se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
În temeiul art.131/ alin.1/ NCPC, analizând din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cerere cu valoare redusa si in temeiul art. 238/ NCPC raportat la inscrisurile aflate la dosar apreciaza ca prezenta cauza se poate solutiona la acest termen de judecata.
Instanta nefiind exceptii de invocat si alte cereri in probatiune de formulat in temeiul art. 260/ NCPC incuviinteaza proba cu inscrisurile aflate la dosar, declara inchisa faza probatorie si in temeiul art. 394/alin.1/NCPC, declara inchise dezbaterile si retine cauza in pronuntare, pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. E. C. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul I. S. R. la plata sumei 558 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, dobânda contractuală, de 0,1% pe zi de întârziere, aferentă debitului principal, 150 lei cu titlu de daune interese, cu cheltuieli de judecată
În motivare, reclamanta a arătat că între aceasta și pârâtul I. S. R. s-a încheiat la data de 15.01.2014 un Contract de vânzare cumpărare cu plata în rate, având ca obiect produsele evidențiate în cuprinsul facturii fiscale nr._, în valoare totală de 558 lei, debit pe care pârâtul nu l-a achitat până în prezent.
Reclamanta mai arată că în contract s-a prevăzut la pct. 4 cuantumul penalităților de întârziere, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, iar la pct.5 s-a prevăzut că debitorul va fi obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de daune interese.
Cererea a fost legal timbrată, f. 6.
În probațiune, reclamanta a depus copie contract de vânzare cumpărare nr. C74106/15.01.2014, factura fiscală nr._/15.01.2014, anexă ( f.7-9), copie CI și certificat de înmatriculare ( f.10), notă de calcul penalități (f.11), contract de mandat, f. 12
Pâratul, legal citat (f.24) nu a depus întâmpinare respectiv formularul de răspuns specific acestei proceduri.
Analizând cererea de chemare în judecată respectiv înscrisurile depuse în probațiune instanța reține următoarele:
S.C. E. C. S.R.L. și debitorul I. S. R. au încheiat la data de 15.01.2014 un Contract de vânzare cumpărare cu plata în rate. Prețul serviciilor a fost stabilit la art. 2 din contract, iar la art. 4 s-a precizat că „ în cazul în care cumpărătorul nu respectă termenele de plată ale ratelor lunare, va suporta penalizări de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Se consideră de drept în întârziere dacă nu a achitat rata scadentă la data stabilită în contract.”(f. 7)
În baza contractului, s-a emis factura fiscală nr._/15.01.2014, f.8, semnată de ambele părți, pentru suma de 558 lei, iar debitul urma să fie achitat în 6 tranșe lunare, cf. anexei de la fila 9.
Instanța constată că în ceea ce privește aceste prevederi contractuale acestea au fost asumate de către pârât, prin semnarea fără rezerve a contractului mai sus menționat, a modului de eșalonare a plății, precum și a facturii emise.
La data de 04.07.2014 între S.C. E. C. S.R.L. în calitate de mandant și . SRL în calitate de mandatar s-a încheiat contractul de mandat nr. TRC 1634, având ca obiect recuperarea debitelor evidențiate în anexa de la fila 13, printre care figurează și pârâtul I. S. R..
Analizând condițiile răspunderii civile contractuale, pe care se întemeiază prezenta cerere, instanța a concluzionat că, în speță, creanța pretinsă constând în contravaloarea serviciilor prestate în favoarea debitorului îndeplineste condițiile art. 662 din Codul de procedură civilă: este certă, existența ei rezultând din contractul de vânzare cumpărare încheiat între părți si din factura fiscală emisă de reclamantă, este exigibilă la termenele de plată stabilite în anexa la contract, este lichidă constând în plata unei sume de bani determinate.
Cum pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita suma de 558 lei cu titlu de preț al bunurilor cumpărate, potrivit contractului și anexei la acesta ( f. 7 și 9 ), potrivit art. 1719 lit. b) raportat la art. 1724 din C. Civ., instanța va dispune admiterea cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamantei fiind, din această perspectivă, întemeiate și, în consecință, va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 558 lei cu titlu de preț al bunurilor achiziționate.
Relativ la dobânda contractuală pretinsă de cǎtre reclamantǎ prin acțiunea introductivǎ, instanța observǎ, pe de o parte, că art. 1721 din C. Civ. stabilește că, În cazul în care nu s-a convenit altfel, cumpărătorul este ținut să plătească dobânzi asupra prețului din ziua dobândirii proprietății, dacă bunul produce fructe civile sau naturale, ori din ziua predării, dacă bunul nu produce fructe, însă îi procură alte foloase și, pe de altă parte, că potrivit art. 1535 alin. (1) din C. Civ., În cazul în care o sumǎ de bani nu este plǎtitǎ la scadențǎ, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadențǎ pânǎ în momentul plǎții, în cuantumul convenit de pǎrți sau, în lipsǎ, în cel prevǎzut de lege, fǎrǎ a trebui sǎ dovedeascǎ vreun prejudiciu. În acest context, este totuși necesar a menționa că în materia dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, trebuie să fie avute în vedere și dispozițiile art. 5 alin. (1) din O. G. nr. 13/2011, ce stabilesc că În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, respectiv ale alin. (2) din cadrul aceluiași articol, conform cărora Orice clauză prin care se încalcă dispozițiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală, în vederea examinării valabilității nivelului dobânzii convenite de părți urmând a fi luată în considerare dobânda legală în vigoare la data stipulării, după cum dispune art. 5 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011.
În ce privește cauza de fațǎ, este de reținut că, așa cum rezultă din clauzele 4 și 5 ale contractului încheiat ( f. 7 ), penalitățile stabilite pentru neplata la termen a ratelor din preț se situează la un nivel de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce echivalează cu o dobândă contractuală anuală de 36,5%. Pe de altă parte, raportul juridic intervenit între părțile prezentului litigiu nu decurge, din prisma pârâtului, din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, așadar în cauză urmează a primi aplicare dispozițiile art. 5 din O. G. nr. 13/2011, anterior redate. Din această perspectivă, trebuie observat că, în raport de prevederile art. 5 alin. (1) raportat la art. 3 alin. (2) din O. G. nr. 13/2011, nivelul penalităților de întârziere stabilit prin clauzele 4 și 5 din contract nu putea depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, în condițiile în care aceasta din urmă se situa la un nivel de 9,25% la data perfectării vânzării, moment luat în considerare în baza art. 5 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011. În consecință, cum dobânda contractuală anuală, astfel cum a fost stabilită prin contractul încheiat, este de 36,5%, iar dobânda legală penalizatoare de 9,25% pe an, trebuie concluzionat că penalitățile de întârziere convenite de părțile litigiului depășesc nivelul dobânzii legale cu mai mult de 50% pe an și, prin urmare, stipulațiile convenționale referitoare la asumarea de către pârât a acestora sunt nule de drept, conform art. 5 alin. (2) din O. G. nr. 13/2011. Așadar, față de aspectele anterior evidențiate și în condițiile în care nu poate avea loc o executare a unei obligații asumate printr-o clauză contractuală considerată de legiuitor ca fiind nulă de drept, capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, de la data scadenței și până la plata integrală, va fi respins ca neîntemeiat.
Referior la daunele interese solicitate de către reclamantă, instanța observă mai întâi că, potrivit 1724 din C. Civ., pentru situația în care cumpărătorul nu a plătit prețul, vânzătorului îi este recunoscută posibilitatea de a obține executarea silită a obligației de plată, precum și daune interese, dacă este cazul. În al doilea rând, este de evidențiat că părțile prezentului litigiu au convenit o clauză penală în cuprinsul art. 5 din contract ( f. 7 ), ce stabilește că, pentru cazul în care rata nu este plătită în termen de 30 de zile de la scadență, cumpărătorul va achita suma fixă de 150 lei cu titlu de daune interese. În fine, este de relevat aspectul că, potrivit art. 1539 din C. Civ., Creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligației principale, cât și plata penalității, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligației principale, cât și a penalității, dacă nu renunță la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligației, așadar în cauza de față reclamanta este îndreptățită a pretinde atât plata restului de preț neachitat de către pârât, cât și daunele interese convenite.
Prin urmare, ținând seama de considerațiile anterioare, precum și de împrejurarea că de la data scadenței primei rate neachitate, respectiv 15.02.2014 ( f. 9 ) și până la data intoducerii cererii s-a împlinit termenul de 30 de zile la care face referire clauza 5 din contract ( f. 7 ), iar pârâtul se află de drept în întârziere, conform stipulației din clauza 4 a convenției perfectate ( f. 7 ), potrivit art. 1538 alin. (1) raportat la art. 1270 alin. (1) din C. Civ., instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 150 lei cu titlu de daune interese.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, constatând culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art.453 C.pr.civ îl va obliga la plata sumei de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.(f.6).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta ., cu sediul în Cluj N., Calea Turzii nr. 245, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_ și sediul procesual ales în Cluj N., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâtul I. S. R., cu dom. în Cluj N., ., ., CNP_.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 558 lei cu titlu de preț al bunurilor cumpărate, conform contractului și facturii depuse la dosar.
Respinge ca fiind neîntemeiat căpătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței și până la plata integrală.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 150 lei cu titlu de daune interese.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
P. VICTORIȚA P. A. M.
Red/Teh/PVP/ 4 ex. 26.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 563/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 438/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
