Contestaţie la executare. Sentința nr. 2928/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2928/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 2928/2015
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 2928/2015
Ședința publică din 20 martie 2015
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind contestatorul C. I., în contradictoriu cu intimata C. V.-M.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 20.02.2015, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat consecutiv pronunțarea pentru data de 06.03.2015 și 20.03.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 29 iulie 2014, sub nr. de mai sus, contestatorul C. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. V.-M., să se constate nulitatea actului procedural de comunicare a somației de executare, cu consecința nulității executării, iar în subsidiar să se dispună repunerea contestatorului în termen pentru introducerea contestației la executare și să fie anulate toate formele de executare din dosarul execuțional nr. 144/13.05.2014 al B. M. P. F., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că contestatorul nu locuiește la adresa indicată în actul de identitate, având reședința la o altă adresă, aspect cunoscut de către intimată, ceea ce echivalează cu lipsa comunicării actelor de executare și atrage nulitatea executării. Cu privire la cererea de repunere în termen s-a arătat că cererea este justificată întrucât contestatorul nu a acut posibilitatea reală de a lua la cunoștință despre existența executării silite. Referitor la anularea formelor de executare s-a arătat că sentința în baza căreia a fost pornită executarea nu este definitivă și că a fost desființată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 711 și urm. C. proc. civ..
Pentru dovedirea cererii de chemare în judecată s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: înștiințare (f. 8), somație (f. 9), încheieri (f. 10-11), sentință penală (f. 12-16), decizie penală (f. 17-27).
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 4 noiembrie 2014 la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: dovezi de comunicare (f. 40-41).
La data de 4 noiembrie 2014 la dosarul cauzei a fost depus dosarul execuțional nr. 144/13.05.2014 al B. M. P. F. (f. 42-122).
La data de 14 noiembrie 2014 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția tardivității depunerii contestației la executare, solicitând respingerea cererii de repunere în termen, iar pe fond solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea excepției s-a arătat că comunicarea actelor de executare s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, iar contestația la executare nu a fost introdusă în termen. De asemenea, s-a arătat că contestatorul nu a făcut dovada motivelor temeinice care să justifice repunerea în termen. Pe fond, s-a arătat că executarea silită a fost încuviințată de către instanță și că sentința penală pusă în executare a fost casată doar în parte.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 154 și urm., art. 714 C. proc. civ..
Pentru dovedirea întâmpinării s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: dovezi de comunicare (f. 126-128), adresă (f. 129-130), încheiere (f. 131), sentință penală (f. 132-135), decizie penală (f. 136-146).
La data de 6 ianuarie 2015 contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, arătând că actele de executare nu au fost comunicate în mod legal, că se află în imposibilitatea de a își face viză de flotant la reședință deoarece autoritățile nu au dat numere străzii unde locuiește, că actele ar fi trebuit expediate la sediul apărătorului contestatorului, că cererea de repunere în termen se justifică deoarece la domiciliul contestatorului se află o cafenea și acesta nu frecventează adresa respectivă și că termenul de introducere a contestației curge de la data când contestatorul a primit actele de executare.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: notificare (f. 153), contract de închiriere (f. 154-155), extras CF (f. 156-157).
Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul pentru formularea contestației la executare și excepția tardivității contestației la executare, instanța reține următoarele:
În fapt, în dosarul execuțional nr. 144/13.05.2014 al B. M. P. F. (f. 42-122) intimata C. V.-M. a început executarea silită împotriva contestatorului C. I. în temeiul sentinței penale nr. 808/2013 a Judecătoriei Cluj-N. (f. 12-17). La data de 01.07.2014 a fost emisă somația execuțională (f. 107). Din dovada de comunicare de la f. 104 reiese că această somație a fost comunicată contestatorului la adresa din Cluj-N., ., ., fiind depusă la cutia poștală la data de 4 iulie 2014. De asemenea, din dovada de comunicare de la f. 41 reiese că, la aceeași dată, s-a încercat comunicarea somației și la adresa din Cluj-N., cart. F. f.n., jud. Cluj, însă procesul-verbal de înmânare s-a întors cu mențiunea "adresă incompletă, lipsă număr imobil".
Prezenta contestație la executare a fost depusă la poștă la data de 25 iulie 2014.
După cum a arătat contestatorul și reiese și din adresa emisă de către Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Cluj (f. 129), domiciliul contestatorului este în Cluj-N., ., .. Același domiciliul figurează și în sentința penală nr. 808/2013 a Judecătoriei Cluj-N., în care se menționează, în plus, că contestatorul locuiește fără forme legale în Cluj-N., cart. F. f.n., jud. Cluj.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei un contract de închiriere (f. 154-155), din care reiese că a închiriat spațiul din Cluj-N., ., . către S.C. "Avangard Art" S.R.L. pentru perioada 01.07._18.
În drept, în conformitate cu art. 714 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când (...) debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazul în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația, iar executarea se face fără somație, iar potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6 persoanele fizice se citează la domiciliul lor, iar în cazul în care nu locuiesc la domiciliu acestea se citează la reședința cunoscută.
Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. Conform art. 91 alin. (1) C. civ. dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, iar conform alin. (2) al aceluiași text de lege în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.
În speță, instanța reține că se impun a fi analizate mai multe chestiuni: dacă comunicarea somației execuționale către contestator s-a realizat în mod legal, astfel încât termenul pentru introducerea contestației la executare a început să curgă, dacă acest termen a fost respectat și dacă, în situația în care nu a fost respectat, cererea contestatorului de repunere în termen este sau nu întemeiată.
În ceea ce privește comunicarea somației de executare, instanța reține că aceasta a fost comunicată atât la domiciliul din actul de identitate al contestatorului, cât și la reședința pe care acesta a indicat-o cu ocazia judecării cauzei penale în care a avut calitatea de inculpat. Or, având în vedere că, în temeiul art. 91 alin. (2) C. civ., schimbarea domiciliului nu poate fi opusă altei persoane - deci nici intimatei - în lipsa unor mențiuni corespunzătoare în cartea de identitate, instanța reține că comunicarea s-a realizat în mod legal la adresa de pe . toate acestea, instanța observă că intimata a dat dovadă de o diligență sporită, comunicând actele de executare și la reședința din cartierul F., unde acesta locuia în fapt, fără a fi menționată în cartea de identitate, iar imposibilitatea realizării efective a acestei comunicări nu îi poate fi imputată.
Raportat la susținerile contestatorului, potrivit cărora actele nu au fost legal comunicate la adresa de pe . că, deși este adevărat că art. 163 alin. (3) C. proc. civ. prevede că citația va fi depusă la cutia poștală dacă destinatarul refuză primirea acesteia, potrivit alin. (8) al aceluiași text de lege se va proceda în conformitate cu alin. (3) și atunci când lipsesc persoanele care ar putea primi comunicarea. Or, în procesul-verbal de înmânare s-a arătat că aceste persoane sunt absente și că actele au fost depuse la cutia poștală, ceea ce înseamnă că agentul procedural a procedat conform dispozițiilor legale.
De asemenea, este irelevant faptul că în locația unde contestatorul și-a declarat domiciliul funcționează un restaurant întrucât acest fapt nu duce la o imposibilitate a comunicării, în sensul art. 166 C. proc. civ., câtă vreme restaurantul respectiv avea o cutie poștală unde citația a putut fi lăsată. De altfel, ar fi fost perfect posibil ca reclamantul, deși nu mai locuia la adresa de domiciliu, să convină cu cei care au închiriat spațiul să îi remită orice corespondență primită acolo.
Referitor la faptul că contestatorului nu îi este imputabil că citarea nu s-a putut face în cartierul F., instanța reține că acest fapt nu este imputabil nici intimatei, iar contestatorul ar fi putut da dovadă de diligență și, cunoscând aspectele cu privire la numerotarea imobilelor din zonă, să își declare la evidența populației o reședință unde ar fi fost sigur că primește actele de procedură.
În ceea ce privește măsurile pe care ar fi trebuit să le ia intimata pentru a realiza o comunicare efectivă către contestator, instanța reține că susținerile acestuia sunt complet nerezonabile. Cu riscul de a ne repeta, singurul domiciliu opozabil intimatei era cel trecut în cartea de identitate și, dacă contestatorul nu și-a schimbat acest domiciliu în cartea de identitate și nu a dat dovadă de o minimă diligență pentru a se asigura că primește actele comunicate acolo, nici intimata nu avea obligația de a face alte demersuri decât o adresă la evidența populației, neputându-i-se cere să descopere, prin mijloace de altfel neprecizate, unde ar putea fi citat în mod legal contestatorul.
Faptul că în procesul penal reclamantul a avut un reprezentant ales și că intimata i-a făcut acolo o comunicare este irelevant, câtă vreme domiciliul procesual ales nu este valabil decât pentru procesul în care s-a făcut respectiva alegere de domiciliu și o comunicare a actelor de executare acolo ar fi fost nelegală. De altfel, se observă că atitudinea procesuală a contestatorului este fluctuantă: dacă în cererea de chemare în judecată a arătat că domiciliul său procesual ales în procesul penal a fost în cartierul F. și că acolo este locul unde ar fi trebuit să i se facă comunicarea, prin răspunsul la întâmpinare - adică după ce a aflat din actele depuse la dosar că s-a încercat comunicarea și în cartierul F. - și-a schimbat poziția, susținând că actele ar fi trebuit comunicate reprezentantului său ales din altă cauză (situație în care, probabil, ar fi susținut că și această comunicare este nelegală).
În concluzie, având în vedere faptul că somația a fost comunicată în mod legal contestatorului la data de 4 iulie 2014, acesta este momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea contestației la executare.
Raportat la respectarea termenului legal de 15 zile, instanța reține că acesta a început să curgă la data de 4 iulie 2014 și s-a împlinit la data de 21 iulie 2014 (zilele de 19 și 20 iulie fiind zile nelucrătoare). Având în vedere data depunerii contestației la executare, este evident că termenul legal nu a fost respectat.
În ceea ce privește cererea de repunere în termen, instanța reține că motivele temeinic justificate la care face referire art. 186 alin. (1) C. proc. civ. trebuie să fie unele care să excludă culpa părții care a pierdut termenul. Or, în speță, instanța observă că contestatorul este singurul vinovat pentru faptul că nu a putut lua cunoștință de somația execuțională în termen pentru a putea formula contestația la executare. Astfel, acesta și-a declarat domiciliul într-o locație pe care apoi a închiriat-o unei societăți comerciale, care a deschis acolo o cafenea. De asemenea, nu a luat nicio măsură de a declara autorităților competente un alt domiciliu sau o reședință unde ar putea fi citat. Procedând de această manieră - cu atât mai mult cu cât se știa implicat în demersuri judiciare - contestatorul și-a asumat riscul ca acte procedurale să îi fie comunicate la domiciliul său formal, fără a avea posibilitatea să ia cunoștință de ele în timp util, astfel că a cere la acest moment repunerea în termen echivalează cu a își invoca propria culpă.
A decide în sens contrar, și anume că ori de câte ori o persoană nu locuiește la domiciliul său declarat din varii motive, astfel că nu primește la timp anumite comunicări, aceasta ar trebui repusă în termen, ar însemna să se accepte pur și simplu că orice demers judiciar sau extra-judiciar care depinde de comunicarea unor acte să fie minat încă de la început prin posibilitatea acestei persoane de a ataca actele de procedură oricât de târziu ar afla de existența lor. Și acest lucru este cu atât mai valabil în cazul contestației la executare, câtă vreme pentru a asigura celeritatea acestei proceduri legiuitorul a reglementat un termen foarte scurt pentru formularea sa, termen care și-ar pierde însă orice sens dacă ar putea fi depășit cu lejeritate, pentru simplul motiv că debitorul nu locuiește la adresa din cartea de identitate. Tocmai din aceste motive o cerere de repunere în termen nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât în caz contrar ar fi încurajat comportamentul total lipsit de diligență al celor care nu se asigură că au realmente posibilitatea de a lua la cunoștință de orice comunicare li se face la adresa de domiciliu declarată și, mai mult, chiar s-ar lăsa la latitudinea acestora termenul pentru formularea unor cereri, fiind suficient să susțină pur și simplu că au luat la cunoștință de actul comunicat la o anumită dată și că acela este momentul de la care curg termenele procedurale.
În ceea ce privește susținerea inițială a contestatorului, potrivit căreia comunicarea trebuia să se facă la reședința sa din cartierul F., instanța reține că, după cum deja s-a arătat, s-a încercat comunicarea actelor și la această reședință. Faptul că în lipsa unei adrese exacte contestatorul nu le-a primit îi este, din nou, imputabil, câtă vreme, după cu chiar el a susținut, a fost alegerea lui de a își stabili domiciliul procesual într-un loc fără adresă certă.
Referitor la faptul că contestatorul nu frecventează adresa de domiciliu și nu are acces la cutia poștală, instanța reține că dacă acesta ar fi dorit cu adevărat să se asigure că primește actele de procedură care i-ar putea fi comunicate ar fi fost foarte simplu, după cum s-a menționat și mai sus, să solicite persoanelor care i-au închiriat imobilul să îi remită imediat orice acte i-ar fi comunicate, inserând eventual o asemenea clauză chiar în contractul de închiriere, și aceasta cu atât mai mult cu cât cunoștea faptul că la reședința sa de fapt comunicarea este imposibilă din cauza lipsei numerelor imobilelor.
În fine, raportat la motivele de repunere în termen care vizează faptul că s-ar pune în executare o sentință care nu este definitivă, instanța reține că aceste aspecte constituie chestiuni de fond care nu au nicio legătură cu repunerea în termen și nu pot fi analizate cu acest prilej.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă cererea de repunere în termen și să admită excepția tardivității formulării contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de repunere în termen formulată de contestator, ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității, invocată de intimată.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. I., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 18, casa nr. 3, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata C. V.-M., CNP_, cu domiciliul în com. C., ., jud. Cluj, și domiciliul procesual ales în Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 15, ., ca tardivă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2015.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./30 aprilie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2940/2015.... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 3068/2015. Judecătoria... → |
|---|
