Fond funciar. Sentința nr. 7383/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7383/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 7383/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7383/2015
Ședința publică din 14.07.2015
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare cererea formulată de către reclamanta N. S. împotriva pârâților C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1001 a mun. Cluj-N., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar.
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică de la data de 07.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, depusă pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2015, sub nr. de mai sus, de către reclamanta N. S. împotriva pârâților C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1001 a mun. Cluj-N., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate privind următoarele terenuri: Goroni – 43 ari, Tăul Copostului – 92 ari, Pârâul Spoielii – 29 ari și Aruncătura – 72 ari.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că a solicitat eliberarea titlului de proprietate asupra acestor terenuri în baza legilor nr.18/1991 și 247/2005. În anul 2014, văzând că nu i se răspunde la aceste cereri a efectuat numeroase demersuri, însă acestea au rămas fără rezultat.
A mai arătat că prin nesoluționarea cererii sale se încalcă art. 1 din Protocolul nr.1 CEDO, precum și art. 6 din CEDO
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.18/1991.
În probațiune a depus următoarele înscrisuri: notificarea pârâtei de rândul 1 (f.4), cerere (f.6), cerere (f.7), răspuns notificare .), cerere de completare a dosarului de fond funciar emisă de pârâta de rândul 1 (f.12), adresă depunere acte solicitate (f.14).
Cererea este scutită de plata taxei de timbru.
Pârâtele C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1001 a mun. Cluj-N. a depus la data de 30.04.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată (f.224).
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile art. 11 din Legea nr.165/2013, potrivit cărora Comisiile locale și Județene au obligația de a soluționa toate cererile de restituire până la data de 01.01.2016. În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut, persoana care se consideră neîndreptățită poate formula plângere la Judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Pe fond a arătat că în baza legii nr. 247/2005, numita N. S. împreună cu moștenitorii N. V., C. M., I. Rozalea și N. I. au solicitat mai multe suprafețe de teren.
Dintre terenurile solicitate și care fac obiectul prezentei cererii, terenul din zona Goroni, este înscris în R.A. al lui N. G. si validat in Anexa nr. 34 de Feleacu, poziția 276 cu suprafața totala de 0.72 ha din care 0,43 ha este la Goroni, in favoarea numitei N. S. moștenitoare a def. N. G.. Reclamanții au depus la dosar CF nr. 1492 Feleacu in care înscrierile sunt foarte vechi (1907-1912); aici se identifica nr topo. 2954 unde proprietar tabular este N. G. a Bitului cu titlu de cumpărare la data de 16 februarie 1907, iar in 9 iuliel910 se intabulează, cu titlu de donație, N. G. Bitului si soția R. A.. Conform actelor de stare civila N. G. este născut in 1922, ori intabularea s-a făcut in 1907 si 1910, iar soția sa se numește R. S. nu R. A., motiv pentru care considera faptul ca reclamanta nu face dovada filiației cu proprietarii tabulari, profitând de coincidenta de nume.
Terenul din zona Pârâul Spoielii potrivit actelor depuse in dosarul de fond funciar este înscris in R.A. al lui N. G. si validat in Anexa nr. 34 de Feleacu, poziția 276 cu suprafața totala de 0,72 ha din care 0.29 ha este la Pârâul Spoielii, in favoarea numitei N. S. moștenitoare a def. N. G.. Reclamanții au depus la dosar CF nr. 221 Feleacu, nr. topo 3341, 3352, in care înscrierile sunt foarte vechi (1902-1912) si nici nu și-au putut da seama de legătura filiației fata de proprietarul tabular, deoarece proprietari de CF sunt N. I. a lui S. si soția N. A., dar 1902, potrivit carta funciare menționate mai sus, dreptul de proprietate se transmite la alte persoane cu numele N., prin urmare este necesar ca reclamanții sa își facă dovada dreptului de proprietate.
Terenul din zona Aruncătura potrivit actelor depuse in dosarul de fond funciar este înscris in R.A. al lui N. I. si validat in Anexa nr. 34 de Feleacu, poziția 274 cu suprafața totala de 0,93 din care 0,72 ha la Aruncătura in favoarea numitei N. S. si N. A. moștenitoare a def. N. I.. Reclamanții au depus la dosar CF nr. 163 Feleacu in care înscrierile sunt foarte vechi (1904) aici se identifica nr topo. 3463/2 unde proprietar tabular este N. G. a Bitului cu titlu de cumpărare la data de 26 martie 1904, in condițiile in care conform actelor de stare civila depuse la dosar N. G., soțul reclamantei s-a născut in anul 1922.
Nr. topo. 3482 a mai fost solicitat in baza Legii nr. 247/2005 de M. I. si E. prin cererea nr._/2005. Nr. topo. 3463 fost cerut si de M. A. prin cererea nr._/2005, de asemenea a fost identificat M. T.. Pentru aceste terenuri este necesar ca reclamanții sa depună la dosar certificat de moștenitor. Pentru terenul validat in acesta anexa, reclamanta a primit TP nr. 9519/08.05.2008, pentru suprafața de 2026 mp, la propunerea Comisiei locale Feleacu.
Terenurile din zona Tăul Copostului, nu au fost predate de către A.D.S. Comisiei municipale de fond funciar si fac parte din domeniul public al Statului R.. Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea 213/1997 terenurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. In conformitate cu dispozițiile art. 10 din același act normativ, dreptul de proprietate publica încetează daca bunul a pierit ori a fost trecut in domeniul privat. Trecerea din domeniul public in domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a Consiliului județean, daca prin Constituție sau lege nu de dispune altfel. Verificând acest topografic, a constatat ca acesta este situat in zona nepredata, fiind situat in perimetrul ADS si nu a fost predat prin protocol Comisiei Municipale de Fond Funciar, astfel ca nu se poate restitui in natura, aceasta aparținând in continuare domeniului public.
A mai arătat pârâta C. locală, că verificând actele din dosar a constatat ca reclamanta are o dubla validare, atât in baza L 18/1991, în care i-au fost validate toate terenurile in Anexa nr. 34 de Feleacu, pozițiile 276, 274 si 497 din R.A. și pentru care i-a fost eliberat adeverința de proprietate cat si in Anexa nr. 2a poziția 98 ( anexa de Feleacu) si anexa nr. 24, poziția 317 ( anexa de Cluj).
De asemenea, reclamantei i-au fost solicitate acte in baza Legii nr. 165/2013 prin adresa nr._/304/13.12.2014, dar acesta nu s-a conformat solicitării, in sensul ca nu a completat declarațiile anexate la adresa, înscrierile de carte funciara sunt foarte vechi si nu face dovada filiației fata de proprietarul tabular.
A mai arătat că reclamantei i-au fost eliberate 2 TP respectiv: TP nr._ si TP nr. 9519/2008.
Anexat întâmpinării pârâta a depus copie de pe dosarul de fond funciar aferent cererii nr._/2005 depusă de către N. S. împreună cu N. V., C. M., I. Rozalea și N. I. (f. 22-223).
La data de 12 iunie 2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f.230-231), prin care a arătat că potrivit actelor anexe depuse la cererea de chemare in judecata, se poate observa ca a început procedura de soluționare pentru terenurile solicitate in baza Legii 18/1991 si a Legii nr.247/2005 începând cu anul 2014, prin avocat ales. Conform art.32, din Legea nr. 165/2013 modif. prin Legea nr.368/2013 i s-a pus in vedere sa anexeze acte de stare civila si CF-urile la zi cu traducerile aferente. In data de 29 ianuarie 2015, s-a conformat celor solicitate, dar nu i s-a dat ulterior nici un răspuns. Din aceste considerente a promovat la 27 martie 2015 prezenta acțiune. A mai arătat că într-adevăr C. L., prin întâmpinarea depusă, are dreptate cu anumite aspecte: pentru terenul din zona Goroni, proprietar tabular este N. G. a bitului căsătorit cu R. A., acesta fiind bunicul soțului său N. G. ( a arătat că va depune acte de stare civila in acest sens). Pentru terenul din zona Pârâul Spoielii, într-adevăr proprietari tabulari sunt N. I. a lui S. si soția N. A., aceștia fiind părinții soțului său N. G.. In R.A., validarea s-a făcut pe ea, în calitate de moștenitoare a def. N. G.. Pentru terenul din zona Aruncătură, într-adevăr proprietar tabular este N. G. a bitului, bunicul soțului său N. G.. In R.A., validarea s-a făcut pe N. S. si N. A. care a fost soția fratelui soțului N. V.. Cumnatul si cumnata au decedat, neavând copii. Terenul din zona Tăul Copostului a fost colectivizat, considerând in acest sens ca nu are cum sa facă parte din domeniul public al Statului R..
A depus anexat răspunsului la întâmpinare și schiță cu arborele genealogic (f. 231).
C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deși legal citată, nu au depus întâmpinare.
La data de 26.06.2015, reclamanta a depus acte de stare civilă și copii R.A. (f.236 -246).
La termenul din 07.07.2015, instanța a pus în discuție excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâta de rândul 1 prin întâmpinare și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
Analizând actele cauzei civile de față, cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecat, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta a solicitat eliberarea titlului de proprietate asupra mai multor terenuri în baza legilor nr.18/1991 și 247/2005. O primă cerere a fost înregistrată la C. Locală de fond funciar Feleacu, în baza legii nr. 18/1991, sub nr. 206, în data de 12 martie 1991 (f.6), iar a doua cerere a fost înregistrată la C. locală de fond funciar Cluj-N., la data de 05.09._, sub nr._/304 (f.7).
În anul 2014 a început să facă demersuri în vederea soluționării cererilor sale, prin avocat, sens în care au fost trimise notificări comisiei județene și comisiei locale (f.9-10).
Pârâta C. locală de fond funciar Cluj-N., prin adresa nr._/304/03.12.2014, ca răspuns la notificarea reclamantei i-a solicitat să depună la dosarul de fond funciar un set de acte (f.12).
Prin adresa înregistrată la C. locală de fond funciar Cluj-N., sub nr._/304/19.01.2015, reclamanta a depus la dosar actele solicitate (f.14).
În drept, potrivit art. 11 din Legea nr. 165/2013 Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.
Potrivit alin. (2) în situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.
În speță, analizând excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită.
Pentru a hotărî astfel, instanța arată că dreptul subiectiv civil afirmat, pentru a putea fi exercitat, deci pentru a se bucura de protecția juridică a acțiunii trebuie să îndeplinească anumite condiții, printre care și aceea de a fi actual, adică să nu fie supus unui termen sau a unei condiții suspensive. Or, după cum în mod corect a susținut pârâta C. locală de fond funciar Cluj-N., dreptul reclamantei de a solicita în instanță soluționarea cererii sale este supus unui termen suspensiv, 01.01.2016, până la care Comisiile locale și județene de fond funciar au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate, după cum prevede art. 11 alin.1 din Legea nr. 165/2013. Potrivit alin. 2 din același articol, în situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Rezultă deci că doar în situația în care la data de 01.01.2016 pârâtele nu-și îndeplinesc obligația de a soluționa cererile reclamantei, aceasta are posibilitatea să formuleze plângere la judecătorie, în termen de 30 de zile.
Instanța mai arătă că de la apariția Legii nr. 165/2013, practica instanțelor judecătorești, cu privire la cererile în materia fondului funciar a fost neunitară și foarte variată în soluțiile pe care acestea le-au pronunțat ( suspendare, respingere ca premature, soluționare, etc.) atât în privința cererilor înregistrate anterior intrării în vigoare a Legi nr. 165/2013 cât și în privința celor care au fost înregistrate ulterior acestei date.
ÎCCJ prin Decizia nr. 5/2015 pronunțată de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a tranșat această problemă, în ceea ce privește dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1.528 din Codul civil, în corelare cu dispozițiile art. 4, art. 33 alin. (1), art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, prin decizia mai sus arătat, care în temeiul art. 521 alin3 C. proc. civilă este obligatorie pentru instanțele de judecată, s-a statuat faptul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în corelare cu art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deținătoare, cerere introdusă după . Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ.
Deși Decizia nr. 5/2015 pronunțată de către ICCJ a avut ca și obiect modul de interpretare a art. cu art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, adică măsurile de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv de către regimul comunist, prin corelare cu art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001, instanța reține că pentru identitate de rațiune, se impune aceeași soluție și în cazul în care obiectul cereri în constituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitat în baza legii 18/1991.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele deciziei amintite, pe care le apreciază ca fiind relevante și perfect aplicabile în cauză.
Astfel, ICCJ a reținută că, pentru ipoteza acțiunilor introduse după . Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, partea trebuie să respecte toate condițiile de formă, printre care și cea referitoare la respectarea procedurii prealabile.
Fiind vorba de o condiție specială referitoare la exercițiul dreptului la acțiune, în absența îndeplinirii ei, instanța se află în situația unui fine de neprimire având drept consecință imposibilitatea analizării fondului pretențiilor și deci, respingerea acțiunii.
Partea trebuie să se supună, așadar, condițiilor de formă ale cererii de chemare în judecată prevăzute de legea în vigoare la momentul sesizării instanței, printre care se numără și respectarea unei proceduri prealabile. (...)
Ca atare, instituirea unor termene prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, înăuntrul cărora, în procedura prealabilă, entitățile învestite cu soluționarea notificărilor trebuie să dea răspuns acestora nu contravine nici liberului acces la justiție, nici principiului neretroactivității legii civile.
Față de caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, partea nu se poate adresa instanței înaintea împlinirii termenelor defipte de lege, întrucât nu are un drept actual, pretenției formulate în aceste condiții opunându-i-se prematuritatea, ca impediment care nu permite cercetarea fondului pretenției.
Nu se poate susține, așa cum apreciază unul dintre titularii sesizării, că partea avea deja un drept născut, de a sesiza instanța, decurgând din nesoluționarea notificării înăuntrul termenului (de 60 de zile) prevăzut inițial de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și valorificabil ca atare în prezent.
Partea avea, într-adevăr, posibilitatea ca, în cazul refuzului nejustificat de soluționare a notificării formulate înăuntrul termenului prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să sesizeze instanța, să pretindă și să obțină soluționarea pe fond a pretenției, așa cum s-a statuat, de altfel, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile unite nr. XX din 19 martie 2007.[1]
Având în vedere însă că nu și-a exercitat acest drept anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, partea va trebui să se supună condițiilor de fond și de formă (inclusiv urmarea procedurii prealabile) de la data la care va învesti instanța de judecată.
Dreptul de acces la un tribunal este, în esență, un drept procedural, care nu poate fi confundat cu dreptul material la acțiune și nici cu dreptul subiectiv civil - pentru a se pune problema în ce măsură o lege ulterioară ar aduce atingere conținutului său și deci, astfel, ar retroactiva.
Este de principiu că actele procedurale (cum este și cererea de chemare în judecată) trebuie întocmite cu respectarea cerințelor de fond și de formă existente la data efectuări lor, nefiind vorba "de un drept câștigat anterior, de a sesiza instanța", care ar fi astfel sustras noii reglementări (care, în caz de aplicare, ar fi retroactivă).
Legiuitorul a reglementat expres, prin dispozițiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, pentru situația în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și art. 34 din aceeași lege, posibilitatea persoanei care se consideră îndreptățită de a se adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
A contrario, sesizarea instanței înaintea împlinirii acestor termene, instituite tocmai în ideea garantării unei celerități a procedurii, are caracter prematur[1].
În sensul celor arătate mai sus, instanța reține că în prezenta cauză, după cum chiar reclamanta a arătat, deși a formulat cererile de restituire în anul 1991, respectiv anul 2005, abia în anul 2014, la aproape un an de la apariția Legii nr. 165/2013, a începute demersuri efective pentru soluționarea cererilor sale și, deși a purtat o corespondență cu C. locală, nemulțumită fiind, a hotărât în luna martie 2015 să înregistreze prezenta cerere, fără respectarea termenului instituit prin Legea nr.165/2013.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța, ca urmare a admiterii excepției prematurității formulării cererii de chemare în judecată, urmează să o respingă ca prematur introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR CLUJ-N., prin întâmpinare.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta N. S., CNP_, domiciliată în loc. Feleacu, nr.641, jud. Cluj in contradictoriu cu paratele C. L. DE FOND FUNCIAR CLUJ N. cu sediul in Cluj N., .-3 jud.Cluj, si C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR CLUJ cu sediul in N., Bld.21 Decembrie 1989 nr.58 jud. Cluj și Mun. Cluj-N., prin primar, cu sediul in Cluj N., .-3 jud.Cluj, ca prematur formulată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.07.2015.
Președinte Grefier
I. GagaMihaela M.
Red./Dact. 2 ex. I.G./ 15.07.15
| ← Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7401/2015.... → |
|---|
