Fond funciar. Sentința nr. 921/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 921/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 921/2015
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 921/2015
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții M. G., M. I., M. A., M. F., B. E., A. S., M. E., L. I., în contradictoriu cu pârâții C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR CLUJ N., PRIN PRIMAR, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR CLUJ, PRIN PREFECT, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30.01.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 29.01.2015 reprezentanta reclamanților a depus la dosar un înscris la care a anexat dovada onorariului avocațial, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, depusă pe rolul acestei instanțe la data de 18 februarie 2012, sub nr. de mai sus, reclamanții M. G., M. I., M. A., M. F., B. E., A. S., M. E. și L. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR CLUJ-N. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR CLUJ, obligarea pârâtei de rând 1 să îi pună în posesie pe reclamanți asupra suprafeței de teren de 2.720 mp, nr. top. 930/7/3 și obligarea pârâtei de rând 2 să elibereze titlul de proprietate pentru această suprafață, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții sunt moștenitorii proprietarilor tabulari ai acestui teren și că au formulat cerere de reconstituire, însă această cerere nu a fost soluționată.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 247/2005.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: carte funciară (f. 5-15).
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 29 mai 2012 pârâta C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CLUJ-N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că în cartea funciară sunt înscriși și alți proprietari tabulari, față de care reclamanții nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate. De asemenea, s-a arătat că întreg nr. top. 930/7 este ocupat în temeiul unui titlu de proprietate, iar diferența de teren este ocupată de clădirile jandarmeriei și de râul S.. A mai arătat pârâta că atribuirea efectivă a amplasamentului este atributul comisiilor locale, fără ca instanța să poată analiza dacă se impune sau nu reconstituirea dreptului de proprietate pe un anumit amplasament, și că se impune conexare prezentului dosar la un alt dosar prin care reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra nr. top. 930/7/2 și 930/7/3.
La data de 19 iunie 2012 la dosarul cauzei au fost depuse dosare de fond funciar (f. 33-124).
La termenul din 29 iunie 2012 a fost respinsă excepția prematurității, invocată de instanță din oficiu.
La data de 1 noiembrie 2012 la dosarul cauzei a fost depus raport de expertiză (f. 173-186).
La termenul din 14 decembrie 2012 reclamanții au depus la dosarul cauzei precizare a cererii de chemare în judecată, arătând că solicită să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.638 mp întrucât aceasta a fost identificată prin expertiză ca fiind posibil de restituit în natură.
La data de 7 februarie 2013 la dosarul cauzei a fost depusă adresă din partea IJJ Cluj (f. 247-270).
La data de 20 martie 2013 reclamanții au depus la dosarul cauzei un înscris prin care au arătat că reclamanta M. A. a decedat și că acțiunea va fi continuată de către reclamanții M. F. și B. E., în calitate de moștenitori. De asemenea, au depus următoarele înscrisuri: titlu de proprietate (f. 278), sentință (f. 279-281), decizie (f. 282-294).
La termenul din 5 aprilie 2013 reclamanții au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: acte de stare civilă (f. 297-301), adresă (f. 302), cerere (f. 303).
La termenul de 16 octombrie 2013 la dosarul cauzei a fost depusă completare la raportul de expertiză (f. 316-321).
La data de 9 ianuarie 2014 la dosarul cauzei a fost depusă adresă din partea IJJ Cluj (f. 336-338).
La data de 18 februarie 2014 la dosarul cauzei a fost depus răspuns la obiecțiuni și completări la raportul de expertiză (f. 345-350).
La data de 7 aprilie 2014 la dosarul cauzei a fost depusă adresă din partea IJJ Cluj (f. 358).
La termenul din 2 mai 2014 reclamanții au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: înțelegere (f. 364-365).
La data de 3 septembrie 2014 reclamanții au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: carte funciară (f. 386-392).
La data de 30 septembrie 2014 reclamanții au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: arbore genealogic (f. 404-405), acte de stare civilă (f. 406-407).
La termenul din 3 octombrie 2014 au fost audiați martorii L. I. (f. 408), S. N. (f. 409).
La data de 5 noiembrie 2014 a fost încheiat proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 416-419).
La data de 17 noiembrie 2014 la dosarul cauzei a fost depusă completare la raportul de expertiză (f. 420-422).
La termenul din 23 ianuarie 2015 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
În fapt, din extrasul CF depus la dosarul cauzei (f. 124) reiese că asupra terenului cu nr. top. 930/7/3 înscris în CF nr. 201 Someșeni, în suprafață de 2.720 mp, figurează ca proprietari tabulari M. Andracs, V. G., V. Zsuzsa, V. A., V. I., V. Maruzella, M. A., M. F. și M. S., ultima înscriere datând din anul 1933.
Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei reiese că M. Andracs (A.), primul proprietar tabular i-a avut ca fii pe M. A. (a se vedea certificatul de naștere de la f. 91), M. F. (a se vedea certificatul de naștere de la f. 66) și M. S. (a se vedea certificatul de naștere de la f. 78), ceilalți trei proprietari tabulari din familia M..
La rândul său, M. A. i-a avut ca fii pe reclamanții M. G. (a se vedea certificatul de naștere de la f. 96) și M. I. (a se vedea certificatul de naștere de la f. 95), M. F. pe reclamanții M. F. (a se vedea certificatul de naștere de la f. 407) și B. E. (a se vedea certificatele de naștere, respectiv cel de căsătorie de la f. 297), iar M. (căs. L. - a se vedea certificatul de căsătorie de la f. 73) S. pe reclamanții A. S. (a se vedea certificatul de naștere de la f. 75 și certificatul de căsătorie de la f. 77), M. E. (a se vedea certificatul de naștere de la f. 73 și certificatul de căsătorie de la f. 74) și L. I. (a se vedea certificatul de naștere de la f. 70).
M. A. (la dosarul cauzei nu există un certificat de deces, însă având în vedere faptul că în anul 1921 acesta avea 38 de ani, după cum reiese din certificatul de naștere de la f. 66, este evident că în prezent este decedat), M. A. (a se vedea certificatul de deces de la f. 406), M. F. (a se vedea certificatul de deces de la f. 64) și M. (căs. L.) S. (a se vedea certificatul de deces de la f. 71) sunt în prezent decedați.
De asemenea, pe parcursul prezentului litigiu a decedat și reclamanta M. A. (a se vedea certificatul de deces de la f. 301), avându-i ca succesori pe reclamanții M. F. și B. E..
În ceea ce îi privește pe proprietarii tabulari V., reclamanții au arătat că înainte de cooperativizare între familia M. și familia V. s-a realizat un partaj, terenul cu nr. top. 930/7/3 revenind familiei M.. Această susținere este confirmată de declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martorul L. I. (f. 408) a arătat că cunoaște terenul în litigiu și, înainte de cooperativizare, îl ajuta pe M. F. să lucreze acest pământ, pe care îl avea de la părinți. Același martor a arătat că și familia V. avea teren în zonă, însă terenul lui M. F. era mai mare de un iugăr și se afla între zona "Sub Deal" și râul S.. De asemenea, martorul S. N. a arătat că știe că terenul lui M. era mai mare de un iugăr și că în zonă avea teren și V., însă acesta era situat în dreapta terenului lui M..
Având în vedere faptul că din Cartea Funciară nr. 201 Someșeni (f. 5-15) reiese că terenul arător situat în zona "La punte", cu nr. top. 930/7 avea în total 1 iugăr și 224 de stânjeni pătrați (adică destul de puțin peste 1 iugăr, care este echivalentul a 1.600 de stânjeni pătrați), rezultă că declarațiile celor doi martori trebuie interpretate în sensul că familia M. deținea întreg terenul cu nr. top. 930/7, fiind credibil faptul că acesta a fost dobândit în urma unei convenții de partaj cu familia V., convenție neînscrisă în cartea funciară.
O altă probă în acest sens o reprezintă și "înțelegerea" încheiată la data de 10.12.2004 între V. M., V. F. și V. Ș., în calitate de moștenitori ai defunctului V. I., și reclamanții M. A., M. F. și B. E., în calitate de moștenitori ai defunctului M. F. (f. 137), din care rezultă că de toate demersurile necesare pentru restituirea terenurilor cu nr. top. 930/7/1 și 930/7/3 se vor ocupa cei trei reclamanți și că membri familiei V. nu au nicio pretenție asupra acestui teren, lor urmând să le revină, în cazul restituirii, terenul cu nr. top. 808/8/1, această înțelegere venind în realitate să consfințească partajul realizat încă de dinainte de cooperativizare.
Din dosarele de fond funciar depuse la dosarul cauzei (f. 33-124) reiese că cu privire la terenul cu nr. top. 930/7/3, în suprafață de 2.760 mp, situat în zona cu denumirea toponimică "La punte", reclamanții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește acest teren, instanța reține că din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză (f. 174-186) reiese că el este ocupat parțial de împrejmuirea cu gard din stâlpi metalici și panouri din plasă de sârmă aferentă construcției adăpost de câini, parțial de construcția C2 - adăpost de câini, precum și de albia râului Someșul M. și de digul de protecție al aceluiași râu, expertul propunând ca teren liber de restituit în natură suprafața de 1.638 mp, evidențiată în planul de la f. 185.
Din prima completare la raportul de expertiză (f. 316-321) reiese că terenul nu se identifică cu terenul indicat în înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către Inspectoratul de Jandarmi Cluj-N. și că cu privire la acest teren nu au fost emise alte titluri de proprietate, acest ultim aspect reieșind și din adresa emisă de Municipiul Cluj-N. (f. 302).
De asemenea, cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat faptul că terenul propus de către expert pentru a fi restituit reclamanților este în mare parte liber, fără construcții. Excepție fac construcția notată cu C2 pe planurile anexate raportului la expertiză (a se vedea fotografia de la f. 417), care este o construcție permanentă, în prezent nefolosită și aflată în stare avansată de degradare, și o parte din gardul aferent unui alt adăpost de câini (a se vedea fotografiile de la f. 418-419), care înconjoară acest adăpost, în prezent folosit, însă este și el într-o stare destul de avansată de degradare.
În fine, instanța reține că din declarațiile martorilor L. I. și S. N. reiese că acest teren a fost cooperativizat, aspect care, de altfel, nu a fost negat nici de către pârâte.
În drept, potrivit art 8 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
În speță, instanța reține că reclamanții au făcut dovada că au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în discuție.
Astfel, aceștia au dovedit că sunt succesorii celor care figurau în cartea funciară ca proprietari ai terenului în perioada de dinaintea cooperativizării și nu există niciun indiciu că aceștia au pierdut dreptul de proprietate înainte de cooperativizare. Mai mult, din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că membri familiei M. lucrau acest pământ în perioada imediat anterioară cooperativizării.
În ceea ce privește faptul că în aceeași carte funciară sunt înscrise mai multe persoane din familia V., instanța reține că, după cum deja s-a arătat, din probatoriul administrat în cauză a reieșit că anterior cooperativizării între cele două familii a avut loc un partaj, terenul în discuție revenind familiei M..
Împrejurarea că acest partaj nu a fost înscris în cartea funciară nu este relevantă, întrucât în materia fondului funciar nu se poate acorda un rang probatoriu privilegiat acestor înscrieri. Astfel, ultimele înscrieri din cartea funciară datează din anul 1933, deci cu mai mult de 25 de ani anterior cooperativizării, fiind perfect posibil ca în această perioadă să fi intervenit schimbări cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului, schimbări care, datorită circumstanțelor istorice, nu au mai fost evidențiate în sistemul de publicitate imobiliară. Prin urmare, este justificat ca înscrierile în cartea funciară să fie coroborate cu alte mijloace de probă, pentru a se putea stabili cine este persoana care a adus terenul în cooperativă. Or, în speță, rezultă că la momentul cooperativizării terenul era deținut în întregime de către familia M., antecesorii reclamanților, astfel că, contrar susținerilor COMISIEI LOCALE DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CLUJ-N., aceștia din urmă au făcut dovada calității de persoane îndreptățite asupra întregului teren.
Raportat la suprafața de teren care poate fi restituită reclamanților, instanța achiesează la propunerea expertului - însușită, de altfel, și de către reclamanți prin precizarea cererii de chemare în judecată - de a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1.638 mp, astfel cum a fost aceasta evidențiată în raportul de expertiză.
Împrejurarea că pe această suprafață se află parțial două construcții nu este relevantă. Astfel, în ceea ce privește construcția C2, aceasta nu poate fi considerată ca fiind de utilitate publică, câtă vreme ea nu este folosită în prezent și, datorită stării de degradare, este puțin probabil să mai poată fi utilizată vreodată, cel puțin nu fără reparații capitale. Mai mult, chiar în lipsa unei evaluări exacte, se poate aprecia că aceasta nu are o valoare economică importantă, astfel că interesul public nu poate fi prejudiciat prin pierderea ei.
De asemenea, nici partea de gard care deservește adăpostul de câini funcțional și care se află pe terenul propus a fi restituit nu prezintă o utilitate publică certă, fiind vorba mai degrabă de un gard improvizat și aproape dărâmat, adăpostul de câini putând fi exploatat și în lipsa acestuia, prin construirea unui nou gard în afara terenului în discuție.
În fine, instanța reține că din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză a reieșit că acest teren nu se află printre cele cu privire la care Inspectoratul de Jandarmi Cluj deține înscrisuri care să îi confere un drept de folosință. În concluzie, în lipsa oricărei probe contrare, terenul nu aparține domeniului public și poate fi restituit în natură.
În ceea ce privește susținerile pârâtei C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CLUJ-N., potrivit cărora instanța nu ar putea stabili amplasamentul terenului care trebuie restituit, acesta fiind un atribut exclusiv al pârâtei, acestea nu pot fi, în mod evident, reținute câtă vreme o asemenea viziune ar duce la o încălcare flagrantă a dreptului de acces la justiție al reclamanților. De asemenea, raportat la faptul că întreg numărul topografic 930/7 ar fi ocupat de Titlul de Proprietate nr._, instanța reține că acest titlu de proprietate a fost anulat în parte, prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Cluj-N. (f. 279-281), menținută sub acest aspect prin decizia civilă nr. 476/R/2011 a Tribunalului Cluj (f. 282-294) și, mai mult, din răspunsul la obiecțiuni aflat la f. 346 reiese că suprafața înscrisă în acest titlu nu se suprapune peste nr. top. 930/7/3.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ea precizată.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere faptul că pretențiile reclamanților urmează să fie admise, iar pârâta C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CLUJ-N. este în culpă pentru faptul că nu a soluționat cererea reclamanților, aceasta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.850 de lei, cu titlu de onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată și modificată de reclamanții M. G., M. I., M. F., B. E., A. S., M. E. și L. I., toți cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., . nr. 23-35, ., în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CLUJ-N., cu sediul în Cluj-N., .-3, jud. Cluj, și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ, cu sediul în Cluj-N., . nr. 58, jud. Cluj.
Obligă pârâta C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CLUJ-N. să procedeze la punerea în posesie a reclamanților asupra terenului în suprafață de 1.638 mp, nr. top. 930/7/3, în conformitate cu expertiza tehnică extrajudiciară aflată la f. 174-186.
Obligă pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ să procedeze la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața indicată mai sus, în favoarea reclamanților.
Obligă pârâta C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CLUJ-N. să achite reclamanților suma de 2.850 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2015.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./6 februarie 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 926/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 943/2015. Judecătoria... → |
|---|
