Obligaţie de a face. Sentința nr. 5708/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5708/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 25057/211/2013*
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5708/2015
Ședința Publică din 05 iunie 2015
Complet constituit din :
JUDECATOR: C.-S. N.
GREFIER: Z. E. F.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii in dosarul civil cu numărul mai sus menționat, privind acțiunea civilă formulată de către reclamantul A. R. C. în contradictoriu cu pârâtul U. NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENȚĂ, intervenientul forțat C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII – AUTORITATE DE STAT AUTONOMĂ, având ca obiect obligație de a face - REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost depus la dosarul cauzei din partea reclamantului la data de 02.06.2015 concluzii scrise.
Instanța constantă că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 22 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile da față,
Reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanțe la data de 23.10.2013, sub nr._/211/2012, reclamantul R. C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U. NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENȚĂ, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta să îl declare promovat la examenul de admitere în profesie din data de 24.10.2009 în cadrul căruia acesta a fost discriminat prin neacordarea de către pârâtă a timpului suplimentar solicitat ca urmare a afecțiunilor medicale necontagioase de care suferea în acel moment; în subsidiar, să dispună restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâtei să-i administreze un examen de o oră cuprinzând ultimele 20 de întrebări cuprinse în oricare din grilele aferente examenului de admitere în profesie din data de 24.10.2009 și urmarea a cumulării obținut prin rezolvarea acestor grile să îl declare admis în profesie având statutul de practician de insolvență definitiv, conform regulamentului de admitere din data de 24.10.2009; obligarea pârâtei la plata de daune interese cu titlu de beneficiu nerealizat, la nivelul venitului mediu lunar al practicienilor de insolvență din cadrul UNPIR Filiala Cluj, ulterior faptei de discriminare urmare căreia nu a fost admis ca practician în insolvență la examenul de admitere în profesie din data de 24.10.2009 și până la data admiterii acestuia în profesie.
Întâmpinarea pârâtei U. NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENȚĂ se regăsește la filele 25-29 din dosarul nr._/211/2012.
Răspunsul la întâmpinare la filele 65-69 din același dosar de fond_/211/2012.
După determinarea instanței competente, în urma regulatorului de competență emis Decizia nr. 6215/17.09.2013 ÎCCJ și care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
În dosarul nr._, înregistrat ulterior stabilirii instanței competente, reclamantul a formulat precizare a petitului privitor la daunele solicitate, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de_ euro cu titlu de daune morale datorate pentru prejudiciul de imagine cauzat și pentru acțiunile suplimentare ulterioare examenului, în speță cheltuieli de transport și subzistență pentru prezentarea la examenul de admitere în profesie în octombrie 2010, și pentru două vizite anuale făcute la sediul UNPIR în încercarea de soluționare amiabilă a cauzei, suma de 5500 euro începând cu luna noiembrie 2009 și până în luna înscrierii efective a reclamantului ca practician de insolvență, f. 28-29 dosar_ .
Prin Sentința Civilă nr. 4062/15.04.2014 de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, prin care s-a admis în parte cererea formulată și precizată de către reclamantul R. C. A. în contradictoriu cu U. Națională a Practicienilor de Insolvență și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei a sumei de 3000 Euro, la cursul BNR din momentul plății, reprezentând daune morale. Au fost respinse restul pretențiilor formulate de către reclamant ca neîntemeiate.
În urma apelurilor declarate de ambele părți, prin DECIZIA CIVILĂ NR.672/27.10.2014 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr._, au fost admise apelurile formulate de catre apelantii R. C. A. si U. Națională a Practicienilor de Insolvență, împotriva sentinței civile nr. 4.062/15.04.2014, pe care a anulat-o in totalitate si a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța de fond.
În rejudecare, în dosarul nr._, instanța a dispus, conform dispozițiilor instanțe de control, citarea în calitate de intervenient forțat a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și după ce a respins excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Cluj-N., invocată de reclamant, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de părți.
Părțile au depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului nr._/211/2012, ale dosarului nr._ și cele depuse în dosarul nr._, reține următoarele:
În fapt, la data de 08.10.2009, reclamantul a depus la sediul Filialei UNPIR Cluj-N. actele necesare înscrierii la examenul de dobândire a calității de practician în insolvență organizat de pârâta U. NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENȚĂ (în continuare UNPIR) la data de 24.10.2009. Prin adresa nr. 203/20.10.2009, reclamantul a solicitat comisiei de examinare acordarea unui timp suplimentare de ½ față de timpul de examinare de 120 minute, motivat de motive medicale. Aceste motive medicale atestă o . tulburări de concentrare, deteriorare cognitivă și slabă capacitate de concentrare a atenției, afecțiuni dobândite în urma unui accident rutier produs în 19.12.2003, soldat cu traumatisme severe stare comatoasă prelungită grad 3 Glasgow datorită unui politraumatism cerebral cu focare multiple. În urma accidentului a fost diagnosticat cu o diminuare a funcției prosexice și deteriorare cognitivă, în special tulburare de concentrare și capacitate de concentrare a atenției cu rezultate slabe, ca viteză, conform biletului de ieșire din spital și scrisorii medicale depuse la dosar (f.33-35 dosar nr._/211/2012).
La data examinării, i s-a comunicat faptul că nu se știa de cerere și că nu se pune problema acordării unui timp suplimentare de examinare întrucât legea nu prevede în acest sens.
La data de 26.10.2009, au fost afișate rezultatele examenului, reclamantul obținând nota 6,15, în condițiile în care nota minimă de promovare a examenului este 7, baremul de promovare fiind de 120 puncte, conform Statului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență.
Prin adresa nr. 213/27.10.2009, reclamantul a contestat rezultatul examenului, și a solicitat să fie repus în situația anterioară, prin acordarea unei perioade de timp suplimentare de 1 oră pentru soluționarea ultimelor 20 întrebări din grila de examinare. Prin adresa secretariatului general al UNPIR 2086/13.11.2009, i s-a comunicat că nu există prevederi legale care să permită prelungirea duratei de 120 minute.
Cu toate acestea, prin Decizia nr. 3/19.03.2010, precum și prin adresa nr. 593/10.05.2010, s-a hotărât că în situația în care reclamantul se va înscrie la un alt examen de dobândire a calității de practician în insolvență, i se va acorda un timp suplimentare de examinare, totodată acesta urma să fie scutit de plata taxei de examinare. Reclamantul s-a înscris la examenul organizat de UNPIR în luna octombrie 2010, însă deși prezent în sală, a refuzat să participe la examen motivat de faptul că nu sunt aceleași condiții de examinare ca pentru examenul din anul 2009, considerându-se discriminat față de participanții din 2009.
În drept, potrivit art. 27 alin.1 din OG NR. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare „Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului”.
Prin primul petit, reclamantul solicită ca pârâta să îl declare promovat la examenul de admitere în profesie din data de 24.10.2009 în cadrul căruia acesta a fost discriminat prin neacordarea de către pârâtă a timpului suplimentar solicitat ca urmare a afecțiunilor medicale necontagioase de care suferea în acel moment.
Instanța reține că prin Hotărârea nr. 126/07.07.2010 a intervenientului forțat C. Național Pentru Combaterea Discriminării, s-a stabilit că aspectele sesizate intră sub incidența art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000, potrivit căruia sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare. Alineatul 1 indică prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare ., apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
Așadar,prin Hotărârea nr. 126/07.07.2009 pronunțată de către C. Național pentru Combaterea Discriminării, în dosarul nr. 487/2009, s-a reținut că a avut loc o faptă de discriminare a reclamantului, cu ocazia susținerii examenului de admitere în profesie, prin faptul că nu i s-a acordat timpul de examen suplimentar solicitat, ca urmare a situație sale medicale diferite.
Restabilirea situației anterioare, reglementată de art. 27 alin.1 din OG nr.137/2000 prevede înlăturarea situației de discriminare, astfel că instanța urmează să respingă petitul ca nefiind întemeiat, având în vedere că în speță prin Decizia nr. 3/19.03.2010 precum și prin adresa nr. 599/10.05.2010, s-a hotărât ca în cazul în care reclamantul se va înscrie la un alt examen de dobândire a calității de practician în insolvență i se va acorda un timp suplimentar de examinare și va fi scutit de plata taxei de examinare. Prin această decizie, instanța apreciază că UNPIR a procedat ulterior la remedierea situației și la acordarea posibilității pentru reclamant de a participa la examen în condițiile solicitate de acesta raportat la condiția sa medicală, atestată prin acte medicale.
Mai mult decât atât, față de legislația în vigoare referitoare la combaterea discriminării la care reclamantul a făcut referire în motivarea cererii de chemare în judecată, instanța reține că în Cauza Sabine von Colson și E. Kamann 14/83, Curtea Europeană de Justiție a reținut că nu se impune obligația ca o discriminare privind accesul la încadrarea în muncă să fie sancționată prin obligația impusă angajatorului, autor al discriminării, de a încheia un contract de muncă cu candidatul discriminat.
Așadar, instanța reține că discriminarea suferită de reclamant nu semnifică posibilitatea pentru instanță de a obliga UNPIR să îl declare pe reclamant admis la examenul din 2009, cu atât mai mult cu cât prin decizia menționată nr. 3/19.03.2010 s-au luat măsuri pentru remedierea unei situații discriminatorii pentru reclamant.
Cu privire la petitul al doilea, acela de a se restabili situația anterioare în sensul obligării pârâtei să-i administreze reclamantului un examen de o oră cuprinzând ultimele 20 de întrebări cuprinse în oricare din grilele aferente examenului de admitere în profesie din data de 24.10.2009 și urmarea a cumulării obținut prin rezolvarea acestor grile să îl declare admis în profesie având statutul de practician de insolvență definitiv, conform regulamentului de admitere din data de 24.10.2009, instanța reține în primul rând că reclamantul a răspuns la toate cele 60 de întrebări de pe foaia de examinare.
Dacă ar fi să se dea curs solicitării reclamantului, nu s-ar putea cunoaște cu adevărat care sunt acele întrebări la care nu a răspuns reclamantul, câtă vreme acesta a detaliat metoda abordată în soluționarea grilelor, respectiv aceea că într-o primă fază a trecut prin toate întrebările soluționându-le pe cele ce i s-au părut accesibile, și apoi s-a oprit pentru cele mai dificile, iar la final a bifat întrebările rămase nesoluționate în mod arbitrar.
Nu există certitudinea că având la dispoziție mai mult timp, reclamantul ar fi răspuns la toate întrebările necesare pentru obținerea punctajului minim.
Soluția propusă de reclamant, de a se alege ultimele 20 de întrebări nu pare a fi viabilă, întrucât nu se poate stabili la care din cele 60 de întrebări nu a putut răspunde reclamantul, față de bifarea tuturor întrebărilor și nu este nici justă raportat la ceilalți candidați ai examenului din anul 2009, față de care a avut avantajul timpului scurs de atunci, interval în care și-a putut însuși întrebările și răspunsurile corecte, acestea fiind oricum publicate pe site-ul UNPIR. Admiterea solicitării reclamantului ar însemna eludarea scopului examenului, acela de a verifica cunoștințele, câtă vreme răspunsurile grilelor de la examenul din 2009 sunt deja cunoscute, scopul examenului dispare.
Față de aceste aspecte, instanța urmează a respinge petitul ca neîntemeiat.
Cu privire la ultimul petit, astfel cum a fost acesta precizat, prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumei de_ euro cu titlu de daune morale datorate pentru prejudiciul de imagine cauzat și pentru acțiunile suplimentare ulterioare examenului, în speță cheltuieli de transport și subzistență pentru prezentarea la examenul de admitere în profesie în octombrie 2010, și pentru două vizite anuale făcute la sediul UNPIR în încercarea de soluționare amiabilă a cauzei, și a sumei de 5500 euro începând cu luna noiembrie 2009 și până în luna înscrierii efective a reclamantului ca practician de insolvență, f. 28-29 dosar_, instanța urmează să constate că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art.999 cod civil prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Reclamantul susține prin prezenta cerere de chemare în judecată încălcarea dreptului său la imagine, prin faptul că urmare nepromovării examenului de admitere în profesie a fost și este supus oprobriului și desconsiderării publice, fiind considerat o persoană cu grave probleme medicale și mentale.
Instanța arată că dreptul la imagine face parte din drepturile personalității, drepturi ce ocupă poziția centrală în cadrul drepturilor personale nepatrimoniale aparținând persoanelor fizice.
În literatura de specialitate, drepturile personalității au fost clasificate în două categorii: drepturi care ocrotesc corpul uman și funcțiile sale biologice și psihice și drepturi care ocrotesc valori morale. În această ultimă categorie sunt încadrate dreptul la demnitate, dreptul la viață privată, dreptul la imagine.
În doctrină, se apreciază că granița dintre onoare și reputație/imagine este destul de greu de stabilit, ele putând fi considerate două fațete ale dreptului la demnitate, decât două elemente distincte care compun acest drept.
Onoarea este un sentiment complex, determinat de percepția pe care fiecare persoană o are despre demnitatea sa, în timp ce reputația/imaginea înseamnă felul în care o persoană este considerată în societate.
Astfel, orice atingere adusă demnității omului și implicit, reputației sale, îl expune pe acesta excluderii într-o măsură mai mare sau mai mică din sfera relațiilor sociale.
În literatura de specialitate, se arată că sistemul actual de protecție a drepturilor personalității nu s-a detașat complet de principiile reparării prejudiciului care stau la baza dreptului comun al răspunderii civile delictuale.
Se reține incidența dispozițiilor art. 998 din Codul civil, în raport cu care trebuie întrunite condițiile clasice ale răspunderii civile delictuale, respectiv: o atingere ilicită, o vinovăție, un prejudiciu, o legătură de cauzalitate între ele.
Instanța observă că revine mai întâi victimei obligația de a dovedi că a suferit o atingere a imaginii sale, iar apoi aparține autorului atingerii sarcina de a dovedi un motiv justificativ (consimțământul victimei sau respectarea limitelor prevăzute de art. 75 din Codul civil ).
În prezentul litigiu, instanța apreciază că reclamantul, prin probele administrate, nu a demonstrat o atingere a dreptului său la imagine și prin fapta de discriminare. Așa cum s-a arătat mai sus, nu există certitudinea că în condiții de timp suplimentare, reclamantul ar fi obținut nota minimă pentru dobândirea calității de practician în insolvență.
Așadar, faptul nepromovării examenului nu poate fi pus pe seama pârâtei, ci exclusiv pe seama reclamantului, cu atât mai mult cu cât reclamantul avea posibilitatea să demonstreze abilitățile sale și să demonstreze contrariul celor ce s-ar susține despre el, prin participarea în anul 2010 la examenul organizat exact în condițiile pe care le-a solicitat. Reclamantul s-a înscris la examenul ce urma să aibă loc in anul 2010, însă deși prezent a refuzat să participe la examen.
Astfel, instanța constată că nu au fost propuse probe pentru dovedirea celor susținute, respectiv a desconsiderării publice de care ar fi avut parte reclamantul. Nu a reieșit faptul că sunt persoane care se comportă altfel cu reclamantul sau că imaginea clădită în atâția ani ar fi avut de suferit în urma nepromovării examenului.
Nu s-a demonstrat că reclamantul era cunoscut de cei apropiați și de societate într-un anume fel și că modul în care publicul îl aprecia pe reclamant s-a deteriorat notabil și vizibil ca urmare a discriminării pârâtei sau nepromovării examenului, aspecte ce puteau forma convingerea producerii unei atingeri.
În lipa unor astfel de elemente, simpla susținere a reclamantului nu este suficientă, atâta vreme cât din probele administrate nu a reieșit o schimbare a percepției reclamantului de către ceilalți.
A da curs celor susținute de reclamant, ar însemna că orice persoană care se prezintă la un examen de admitere în profesie și nu îl promovează să fie desconsiderat de cei din jur și să fie considerat ca având grave probleme medicale și mintale.
Apoi, instanța constată că starea de nesiguranță, consum psihic și frustrare determinată de lipsa unui loc de muncă, lipsa unui venit minim de subzistență pe care le acuză reclamantul nu pot fi puse pe seama faptei pârâte, neexistând o legătură de cauzalitate dovedită între fapta de discriminare și așa-zisul oprobriu public, nedovedit însă în speță. De asemenea, nu poate fi pusă pe seama pârâtei nici faptul că reclamantul nu a promovat examenul, ci exclusiv pe seama stării reclamantului. Acesta avea însă posibilitatea să promoveze ulterior acest examen. De asemenea, starea de neliniște si frământare din cauza lipsei unui loc de muncă se datorează intrării in faliment a societății . al cărei director economic era si a faptului ca nu poate desfășura activitate cu norma intra, nu are legătura cu fapta de discriminare, faptul că reclamantul nu mai are un venit din noiembrie 2012, nu poate fi pus pe seama pârâtei, câtă vreme până în anul 2012 ar fi putut da trei examen de admitere în profesia de practician în insolvență în condițiile speciale pe care le-a solicitat, însă a refuzat.
Cu privire la susținerea reclamantului în sensul că discriminarea săvârșită a determinat o perpetuare și agravare a percepției negative asupra propriei persoane ca stima de sine redusa, instanța reține că reclamantul nu a dovedit o legătură de cauzalitate între cele două aspecte, câtă vreme i s-a oferit ulterior posibilitatea să își demonstreze sieși și celorlalți că este apt și capabil să promoveze examenul de admitere în profesia de practician în insolvență.
În ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că punctele corecte acumulate la examenul din 24.10.2009 sunt drepturi câștigate, instanța reține că nu poate lua în considerare o asemenea susținere în lipsa unui temei legal care să-i confere acest drept.
Cu privire la daunele materiale solicitate, constând în cheltuieli de deplasare la București și cele necesare întreținerii sale în aceste deplasări, instanța arată că nu au fost dovedite prin nici un înscris, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata de daune materiale, aceste daune nefiind dovedite.
În ceea ce privește suma de 5500 Euro, echivalent în lei lunar, începând cu luna noiembrie 2009 și până în luna înscrierii sale în tabloul practicienilor de insolvență, instanța reține că solicitarea reclamantului are legătură cu solicitarea sa din primul petit. Astfel, dacă s-ar fi admis cererea sa de obligarea a pârâtei de a-l declara promovat la examenul din 24.10.2009, atunci petitul vizând acordarea cu efect retroactiv a sumei de bani pe care ar fi obținut-o în calitate de practician de insolvență, ar fi putut fi analizat. Însă, din nicio probă existentă la dosar nu rezultă că în lipsa faptei de discriminare, reclamantul ar fi promovat examenul susținut în anul 2009.
Față de cele mai sus expuse, constatându-se că reclamantul nu a probat cele susținute și nici vreo legătură de cauzalitate între fapta de discriminare a pârâtei și nepromovarea examenului, instanța urmează să respingă și solicitarea de acordare a daunelor materiale și morale.
Față de argumentele de fapt și de drept expuse, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea reclamantului astfel cum a fost formulată și apoi precizată la fila 23 din dosarul nr._ .
Văzând dispozițiile art. 274 C.pr.civ. 1865, culpa procesuală a reclamantului, principiul disponibilității, precum și dovada cheltuielilor ocazionate de proces, instanța va obliga reclamantul la plata în favoarea pârâtei U. NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENȚĂ a sumei de _,25 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial în cuantum de 3304,25 lei achitat în primă instanță, conform dovezii de la fila 59-60 din dosarul nr._, onorariu avocațial în cuantum de 4960 lei, achitat în apel conform dovezii de la fila 32 din dosarul aflat pe rolul Tribunalului Cluj și onorariu avocațial în sumă de 4960 lei achitat cu ocazia rejudecării la fila 36 din dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată și precizată de reclamantul R. C. A., cu domiciliul procesual ales în loc. Cluj-N., .. 58, ., ., în contradictoriu cu pârâta U. NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENȚĂ, cu sediul în București, ., ., C._ și intervenientul forțat C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, Piața Walter M. nr. 1-3, sector 1.
Obligă reclamantul la plata în favoarea pârâtei U. NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENȚĂ suma de_,25 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial din primă instanță, apel și rejudecare.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 05.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.-S. N. Z. E. F.
Red./dact./CSN/16.09.2015/5ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6629/2015.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 5701/2015. Judecătoria... → |
|---|
