Obligaţie de a face. Sentința nr. 2469/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2469/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 1701/211/2013*
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 2469/2015
Ședința publică din 06 martie 2015
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect obligație de a face privind reclamantul P. M. CLUJ-N., E. B., în contradictoriu cu pârâtul C. H. G., pârâta C. A. și pârâta M. L. C. ș.a..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 20.02.2015, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat consecutiv pronunțarea pentru data de 27.02.2015 și 06.03.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 25 ianuarie 2013, sub nr. de mai sus, reclamantul P. M. CLUJ-N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. H.-G., obligarea pârâtului la a desființa lucrările de construcție executate nelegal la imobilul de pe ..n., . aducerea imobilului în starea inițială, iar în caz contrar autorizarea reclamantului de a desființa aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a executat o scară metalică fără a avea autorizație de construire, astfel că acesta a fost sancționat contravențional, însă nu s-a conformat măsurii dispuse prin procesul-verbal.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 și art. 1075 și urm. C. civ..
La cererea de chemare în judecată au fost anexate: referat (f. 6), proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (f. 7-8), fotografie (f. 9), proces-verbal de constatare (f. 10).
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
La data de 22 martie 2013 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu mai este titularul unui drept real asupra imobilului, astfel că nu a avut posibilitatea de a se conforma măsurii dispuse prin procesul-verbal încheiat de către reclamant. În subsidiar, s-a arătat că pârâtul nu poate fi obligat la desființarea construcțiilor pentru că a înstrăinat imobilul și că lucrările au fost realizate cu respectarea prevederilor legale, nereprezentând o modificare de temă.
Pentru dovedirea întâmpinării s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
La data de 18 aprilie 2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, arătând că pârâtul nu a atacat procesul-verbal prin care a fost sancționat, că acesta nu a dovedit că ar fi obținut autorizația necesară și că pentru edificarea scării metalice era necesară o autorizație de construire.
La termenul din 26 aprilie 2014 pârâtul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: contracte (f. 26-33), iar instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 7789/2013 a Judecătoriei Cluj-N. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și respinsă cererea de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 661/R/2014 a Curții de Apel Cluj sentința civilă nr. 7789/2013 a Judecătoriei Cluj-N. a fost anulată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
La data de 14 februarie 2013 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că obiectul cererii nu este posibil întrucât pârâtul nu are calitatea de proprietar al imobilului și că lucrările au fost executate cu respectarea prevederilor legale. De asemenea, s-a formulat cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea contestației în anulare.
Pentru dovedirea întâmpinării s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: contestație în anulare (f. 17-23).
La data de 18 februarie 2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere de extindere a acțiunii în contradictoriu cu pârâtele C. A. și M. L.-C..
În motivare s-a arătat că s-a solicitat extinderea cererii împotriva celor două pârâte în calitate de proprietari ai imobilului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 57-59 C. proc. civ..
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 20 martie 2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, arătând că cererea de suspendare a cauzei a rămas fără obiect.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: fișă Ecris (f. 36).
La termenul din 21 martie 2014 pârâtul C. H.-G. a depus la dosarul cauzei note de ședință, arătând că rejudecarea cauzei a rămas fără obiect și că nu este posibilă modificarea cererii de chemare în judecată în rejudecare.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: fișă Ecris (f. 40-41).
La data de 29 mai 2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: carte funciară (f. 55-60).
La termenul din 30 mai 2014 pârâtul C. H.-G. a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: contracte (f. 63-112).
La data de 25 iunie 2014 reclamantul a formulat cerere de extindere a acțiunii față de pârâții O. Doichița-F., O. R.-S., C. A., L. Z.-A., L. I.-L., Ș. M.-C., Ș. F., R. M., F. A., F. A., R. C.-I., M. L.-C., N. M.-C..
În motivare s-a arătat că aceștia sunt coproprietarii părților indivize comune.
În drept, au fost invocate prevederile art. 57-59 C. proc. civ..
La data de 29 august 2014 pârâții L. Z.-A. și L. I.-L. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond solicitând respingerea cererii.
În motivarea excepției s-a arătat că pârâții nu au un drept real asupra construcției a cărei desființare se solicită, scara fiind edificară ulterior dobândirii imobilului de către aceștia. Asupra fondului, s-a arătat că scara metalică nu face parte din părțile indivize comune, proprietarul acesteia fiind persoana care a edificat-o. De asemenea, s-a arătat că trebuie verificat dacă pentru edificarea scării era necesară o autorizație de construire.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 50/1991 și ale C. proc. civ..
La data de 5 septembrie 2014 pârâții F. A. și F. A. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția tardivității, iar pe fond solicitând respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive s-a arătat că răspunderea contravențională este personală, că la momentul la care au dobândit dreptul de proprietate scara nu era edificată și că pârâții nu utilizează această scară. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a arătat că extinderea de acțiune s-a formulat cu depășirea termenului legal. Referitor la excepția tardivității, s-a arătat că modificarea cererii este tardivă, fiind făcută după prima zi de înfățișare, și că nu se putea schimba cadrul procesual în rejudecare. Asupra fondului, s-a arătat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115 C. proc. civ..
Pentru dovedirea întâmpinării s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 5 septembrie 2014 pârâții Ș. M.-C. și Ș. F. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond solicitând respingerea cererii.
În motivarea excepției s-a arătat că pârâții nu au un drept real asupra construcției a cărei desființare se solicită, că podul și accesul la pod nu fac parte din părțile indivize comune și că scara a fost edificară ulterior dobândirii imobilului de către aceștia. Asupra fondului, s-a arătat că scara metalică nu face parte din părțile indivize comune și că pârâții nu o folosesc.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 50/1991 și ale C. proc. civ..
La data de 5 septembrie 2014 pârâții O. Doichița-F. și O. R.-S. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond solicitând respingerea cererii.
În motivarea excepției s-a arătat că pârâții nu au un drept real asupra construcției a cărei desființare se solicită, că podul și accesul la pod nu fac parte din părțile indivize comune și că scara a fost edificară ulterior dobândirii imobilului de către aceștia. Asupra fondului, s-a arătat că scara metalică nu face parte din părțile indivize comune și că pârâții nu o folosesc.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 50/1991 și ale C. proc. civ..
La termenul din 14 noiembrie 2014 instanța a respins excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului material la acțiune și a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale pasive.
La data de 17 decembrie 2014 a fost administrată proba cu cercetarea la fața locului.
La termenul din 9 ianuarie 2015 pârâtul C. H.-G. a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: schiță (f. 213).
La termenul din 20 februarie 2015 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând cu prioritate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții C. H.-G., L. Z.-A., L. I.-L., F. A., F. A., Ș. M.-C., Ș. F., O. Doichița-F. și O. R.-S., instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar, având în vedere faptul că toți pârâții au fost chemați în judecată pentru îndeplinirea aceleiași obligații, instanța reține că excepțiile lipsei calității procesuale pasive pe care aceștia le-au invocat pot fi soluționate unitar.
Deși sub imperiului Codului de procedură civilă care guvernează prezentul litigiu nu exista o definiție legală a calității procesuale pasive, instanța apreciază că în speță poate fi folosită definiția legală din prezent, care consacră orientarea doctrinară și jurisprudențială dezvoltată sub vechea reglementare. Astfel, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituind o chestiune de fond.
În speță, reclamantul s-a îndreptat împotriva tuturor pârâților, afirmând că aceștia ar avea obligația de a demola scara construită fără autorizație la imobilul situat în Cluj-N., ..n., ., subiectele pasive ale raportului juridic, astfel cum a fost acesta dedus judecății, sunt toți pârâții din prezentul litigiu. Împrejurarea de a stabili existența obligației de a demola scara în discuție constituie o chestiune de fond, astfel că instanța va respinge ca neîntemeiate excepțiile invocate, urmând ca argumentele care au fost aduse în sprijinul acestora să fie analizate odată cu analiza asupra fondului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 91 din 23.02.2010 (f. 7 primul dos. fond) pârâtul C. H.-G. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, în sarcina sa reținându-se faptul că, în calitate de proprietar al podului imobilului situat pe ..n., . o scară metalică în vederea înlesnirii accesului în podul imobilului menționat, fără a deține autorizație de construire. Prin același proces-verbal s-a dispus obligația de a solicita autorităților analiza situației în vederea soluționării conform prevederilor legale. Din procesul-verbal de constatare nr. 183/2012 (f. 10 primul dos. fond) reiese că pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse.
Din extrasul CF depus la dosarul cauzei (f. 57-60) reiese că imobilul situat în Cluj-N., .. 12 (fost f.n.), . din mai multe apartamente, iar dreptul de proprietate asupra acestor apartamente aparține pârâților O. Doichița-F. și O. R.-S. (. A. (.), L. Z.-A. și L. I.-L. (.-C. și Ș. F. (. (. și F. A. (.-I. (.-C. (. M.-C. (.> Din același extras CF reiese că părțile indivize comune ale imobilului sunt: fundații continue din beton, planșee, scări și rampe din beton armat, pereți portanți din zidărie de cărămidă și stâlpi din beton armat, acoperiș tip șarpantă din lemn, învelitoare din țiglă și pod.
Cu ocazia cercetării la fața locului (a se vedea procesul-verbal de la f. 208-211) s-a constatat că scara în discuție este o construcție metalică, aflată în casa scării și care face legătura între ultimul etaj al imobilului și pod, unde se află apartamentele pârâților M. L.-C. și N. M.-C..
În drept, în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În speță, instanța reține în primul rând că prezenta cauză este în rejudecare, astfel că se impune a se stabili cu prioritate care sunt chestiunile de drept care au fost deja dezlegate de către instanța de recurs și asupra cărora nu se mai poate reveni.
Astfel, prin decizia civilă nr. 661/R/2014 a Curții de Apel Cluj, care stă la baza prezentei rejudecări, s-a reținut că "chiar dacă, așa cum susține contestatorul pârât, obligația de desființare a construcției poate fi dispusă doar în sarcina actualului proprietar, în realitate, din înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe, nu rezultă cu certitudine cine sunt proprietarii actuali ai imobilului", cauza fiind trimisă spre rejudecare "pentru a se verifica dacă scara efectuată fără autorizație este o parte indiviză comună întregului imobil sau numai celor două apartamente, cine sunt proprietarii celorlalte apartamente și introducerea acestora în cauză".
Prin urmare, instanța reține că problema de a se ști în sarcina cui poate fi dispusă obligația de desființare a construcției realizate fără autorizație a fost deja tranșată, instanța de control judiciar stabilind că ea aparține proprietarilor apartamentelor din imobil, în măsura în care scara reprezintă o parte indiviză comună a întregii construcții, iar, în caz contrar, proprietarilor acelor apartamente pentru care scara reprezintă o parte indiviză comună. Având în vedere că respectarea deciziei din recurs este obligatorie și chestiunile tranșate nu pot fi repuse în discuție, instanța nu va analiza acele susțineri ale reclamantului potrivit cărora obligată la desființarea construcției trebuie să fie persoana sancționată contravențional sau ale pârâților prin care se afirmă că obligația de a demola scara nu poate reveni proprietarilor actuali ai imobilului, fie pentru că nu sunt vinovați de săvârșirea unei contravenții, fie pentru că nu ar fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În lumina celor de mai sus, rămâne să se stabilească dacă scara în discuție este o parte indiviză comună a întregului imobil sau nu. În acest sens, instanța reține că din extrasul CF depus la dosarul cauzei rezultă, după cum deja s-a arătat, că reprezintă părți indivize comune, printre altele, scările, acoperișul și podul. De asemenea, din cercetarea la fața locului a reieșit că scara în litigiu se află în casa scărilor și este propriu-zis o continuare a celorlalte scări ale imobilului. În concluzie, cel puțin din perspectiva legăturii sale indisolubile cu celelalte părți comune, respectiv cu casa scărilor, cu podul și acoperișul spre care duce implicit, această scară este o parte indiviză comună a întregului imobil.
Raportat la susținerile unora dintre pârâți, potrivit cărora nu sunt proprietari ai scării metalice, întrucât ea a fost edificată după momentul la care au achiziționat apartamentul, ele nu pot fi reținute. Astfel, după cum deja s-a arătat, scara în litigiu este situată în casa scărilor, care reprezintă o parte indiviză comună, motiv pentru care se impune concluzia că și aceasta este tot o asemenea parte indiviză. A decide în sens contrar, și anume că scara este proprietatea pârâtului C. H.-G., în vreme ce casa scărilor de care aceasta este în mod indisolubil atașată s-ar afla în proprietatea celorlalți pârâți, este un non-sens juridic, fiind imposibil ca dreptul de proprietate să fie partajat de o asemenea manieră. De asemenea, este ilogic să se considere că pârâtul C. H.-G. ar fi înstrăinat apartamentele de la mansardă fără a înstrăina și dreptul de proprietate asupra scării de acces la acestea. În realitate, în momentul în care această scară a fost construită ea a fost încorporată proprietății indivize comune și a fost dobândită de către coproprietari în temeiul accesiunii, astfel că la momentul actual și ea face parte din această proprietate indiviză comună, fiind fără relevanță faptul că unii dintre pârâți au achiziționat apartamentele la un moment la care ea nu exista.
Nu se poate susține nici că, atâta vreme cât scara în litigiu deservește doar două apartamente din imobil, ea ar constitui proprietate comună doar a persoanelor care dețin cele două apartamente. Astfel, părțile indivize comune ale unui imobil compus din mai multe apartamente sunt stabilite în . pentru toți, fără a prezenta relevanță faptul că o parte dintre ele nu sunt folosite decât de către unii dintre proprietari, datorită structurii clădirii. Prin urmare, scările care duc spre etajele superioare, precum cele din speță, aparțin în egală măsură și celor care locuiesc la etajele inferioare.
În ceea ce privește faptul că scara nu ar fi fost înscrisă în cartea funciară, instanța reține în primul rând că o scară nu este, în mod uzual, înscrisă în mod individual în cartea funciară, ci se înscrie, precum în speță, faptul că scările imobilului, în general, reprezintă bunuri comune indivize. În al doilea rând, chiar acceptând faptul că referința la scări din cartea funciară nu ar include-o și pe cea în litigiu, instanța reține că acest lucru este irelevant, câtă vreme scara există și constituie, după cum s-a arătat, bun comun, chiar și în lipsa unei înscrieri în cartea funciară, înscriere al cărei rol este de a realiza opozabilitatea față de terți și nu de a atesta dreptul de proprietate chiar față de titularii acestui drept.
Referitor la susținerile potrivit cărora scara în discuție nu necesita o autorizație de construire, instanța reține că ele nu pot fi primite, câtă vreme prin procesul-verbal prin care pârâtul C. H.-G. a fost sancționat s-a stabilit deja contrariul. Or, acest proces-verbal reprezintă un act administrativ și, câtă vreme nu a fost desființat, el este opozabil oricărei persoane, deci și tuturor pârâților din acest litigiu, astfel că susținerile contrare celor reținute în acest act nu pot fi analizate.
În fine, în ceea ce privește faptul că obligația de a desființa scara ar duce la o atingere a dreptului de proprietate al pârâților M. L.-C. și N. M.-C., instanța reține că este evident faptul că aceștia pot solicita și obține o autorizație de construire, pentru a edifica în mod legal o nouă scară, neexistând în speță nicio atingere adusă dreptului lor de proprietate.
Prin urmare, obligația de a desființa construcția realizată fără autorizație este în sarcina pârâților O. Doichița-F., O. R.-S., C. A., L. Z.-A., L. I.-L., Ș. M.-C., Ș. F., R. M., F. A., F. A., R. C.-I., M. L.-C. și N. M.-C., astfel că cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceștia va fi admisă, ei păstrând în mod evident posibilitatea de a solicita pârâtului C. H.-G. repararea prejudiciului pe care îl vor suferi în urma admiterii acțiunii.
În ceea ce îl privește pe pârâtul C. H.-G., având în vedere faptul că el nu mai deține în proprietate nicio parte a imobilului în litigiu, acesta nu poate fi obligat la desființarea scării construite ilegal, motiv pentru care cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva sa va fi respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții C. H.-G., L. Z.-A., L. I.-L., F. A.. F. A., Ș. M.-C., Ș. F., O. Doichița-F. și O. R.-S., ca neîntemeiate.
Admite cerere de chemare în judecată formulată de reclamantul P. M. CLUJ-N., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâții O. Doichița-F., O. R.-S., ambii cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj, C. A., cu domiciliul în Cluj-N., .-53, ., L. Z.-A., L. I.-L., ambii cu domiciliul în Cluj-N., .. 12, ., jud. Cluj, Ș. M.-C., Ș. F., ambii cu domiciliul în București, ., ., F. A., F. A., ambii cu domiciliul procesual ales în București, .. 55, vila 6, sector 1, R. C.-I., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., M. L.-C., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., și N. M.-C., cu domiciliul în Cluj-N., .. 12, ., jud. Cluj.
Obligă pârâții O. Doichița-F., O. R.-S., C. A., L. Z.-A., L. I.-L., Ș. M.-C., Ș. F., R. M., F. A., F. A., R. C.-I., M. L.-C. și N. M.-C., în solidar, să desființeze scara metalică de acces în podul imobilului executată fără autorizație de construire la imobilul situat în Cluj-N., .. 12, ., și să aducă imobilul la starea inițială, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, iar în cazul nerespectării acestui termen autorizează reclamantul să desființeze lucrările de mai sus, pe cheltuiala pârâților.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. M. CLUJ-N. în contradictoriu cu pârâtul C. H.-G., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., . nr. 24, jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2015.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./ 7 aprilie 2015
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 2452/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2936/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
