Obligaţie de a face. Sentința nr. 7216/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7216/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 7216/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7216/2015
Ședința publică de la 10.07.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D. A. – E. în contradictoriu cu pârâtele B. G. SOCIETE GENERALE SA și . BUCURESTI, având ca obiect obligație de a face.
Se observă că, la data de 08.07.2015, pârâta B. G. SOCIETE GENERALE SA a depus concluzii scrise la dosar.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 03.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 10.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 25.03.2015 sub nr._, reclamanta DŰCSKŐ A. É., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele . GENERALE SA, cu sediul în București, .. 1 - 7, Sector 1, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, . GENERALE SA, SUCURSALA CLUJ, cu sediul în Cluj N., . nr. 81/83, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_ și ., cu sediul în București, ., ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, să oblige pârâta . GENERALE SA să îi transmită situația plăților efectuate cu privire la rambursarea creditului bancar, de la data acordării sale și până în prezent, de către fostul său soț Janosi D. A. M. în calitate de împrumutat, respectiv de către reclamantă drept coîmprumutat, cu referire la contractul de credit nr._ din 08.06.2006; să oblige pârâta . GENERALE SA să îi transmită actele/documentele cu suma cesionată în favoarea ., respectiv clauzele legale sau convenite de părți în ce privește contractul de credit, cu referire la persoanele din contract, anume Janosi D. A. M. în calitate de împrumutat, respectiv reclamanta drept coîmprumutat; să se comunice de către pârâta . GENERALE SA cadrul legal/dispozițiile legale în baza cărora a fost cesionat contractul de credit nr._ din 08.06.2006; să se depună și să se comunice de către pârâta . GENERALE SA actele/adresele prin care reclamanta a fost notificată despre faptul că împrumutatul Janosi D. A. M. nu își plătește ratele/creditul bancar și, ca urmare a acestui aspect, să plătească aceasta ratele sau că, datorită neplății, contractul de credit va fi cesionat unei alte societăți; să oblige pârâta . să comunice reclamantei actele prin care a fost cesionat de către . GENERALE SA creditul decurgând din contractul nr._ din 08.06.2006; să oblige pârâta . să comunice reclamantei diferența dintre suma cedată de către . GENERALE SA, anume_,07 lei și cea de_,03 lei, invocată de către . cu titlu de debit, precum și temeiul legal al acestei diferențe.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esență, că, a contract, împreună cu fostul soț, un credit bancar de la . GENERALE SA, potrivit contractului nr._ din 08.06.2006, ulterior desfacerii căsătoriei Janosi D. A. M. asumându-și responsabilitatea rambursării împrumutului, potrivit declarației autentificate sub nr. 1323 din 18.06.2010. În același context, s-a învederat de către reclamantă că, la data de 17.09.2014, a fost încunoștiințată de executorul judecătoresc că fostul soț nu a achitat ratele, astfel că este ținută a le avansa, fără a fi fost însă notificată, în prealabil, de către societățile pârâte, iar în condițiile în care, la 17.02.2015, a solicitat anumite informații, a fost ignorată, pârâta . GENERALE SA neînțelegând a comunica datele pretinse, iar . trimițând o simplă notificare.
În drept, au fost invocate prevederile O. G. nr. 21/1992 și ale art. 1393 din C. Civ.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a anexat cererii formulate înscrisuri ( f. 4 - 15 ) și a solicitat administrarea probei cu interogatoriul.
Pârâta . GENERALE SA a depus, la 09.04.2015, întâmpinare ( f. 24 - 25 ), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, dat fiind că, urmare a nerespectării obligațiilor de plată la scadență, creanța deținută a fost cesionată, fiind așadar aplicabile prevederile art. 1391 din C. Civ., toate înscrisurile solicitate de către reclamantă fiind predate cesionarului, iar raportat la fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a reliefat că, în urma perfectării contractului de cesiune de creanțe, debitorul a fost notificat, încă la data de 27.09.2011, asupra acestei împrejurări, operațiunea în discuție fiind oricum valabilă de la momentul remiterii titlului, conform art. 1391 din C. Civ. și opozabilă coîmprumutatei de la data notificării debitorului, anume 27.09.2011, potrivit art. 1393 din C. Civ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 36, 205, 194, 245, 254, 255 și 355 din C. proc. civ., respectiv dispozițiile art. 1391 și urm. din C. Civ.
În probațiune, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la 15.05.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 33 - 37 ), prin care a apreciat că pârâta . GENERALE SA nu și-a îndeplinit obligațiile legale și nici cele derivând din contractul de credit, iar în urma solicitării de la 17.02.2015 nu a primit răspuns, astfel că a reiterat pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. G. SOCIETE GENERALE SA, s-a subliniat de către reclamantă că raporturile juridice cu privire la aceasta derivă din contractul de credit, care putea fi modificat numai prin acordul părților, conform art. 1270 din C. Civ., având forță obligatorie, dispozițiile art. 1315 din C. Civ. stabilind că substituirea unui terț în relațiile născute dintr-un contract poate avea loc numai cu acordul celeilalte părți, fiind necesar a fi luate în seamă și prevederile art. 1393 din C. Civ. În același context, s-a apreciat de către reclamantă că transferul datelor cu un caracter personal putea fi realizat numai în anumite condiții, cu respectarea Legii nr. 677/2001, iar proba cu interogatoriul este necesară și utilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile C. Civ., ale O. G. nr. 21/1992 și ale art. 1393 din C. Civ.
La data de 28.05.2015, pârâta . a formulat o precizare ( f. 41 - 43 ), prin care a învederat că, la data de 08.09.2011, creanța a fost cesionată, operațiune juridică adusă la cunoștință la 27.09.2011, conform notificării poștale, în care s-a indicat suma datorată, în cuantum de_,07 lei, aceasta fiind supusă actualizării, situația evoluției debitului fiind relevată în tabelul întocmit, iar la data de 05.03.2015 s-a răspuns, prin poștă electronică, la solicitarea transmisă, purtându-se și discuții telefonice cu părțile contractului.
Pârâta a anexat înscrisuri ( f. 44 - 69 ).
Reclamanta a depus la 23.06.2015 note de ședință ( f. 71 ), prin care a reiterat solicitările sale anterioare, cu mențiunea de a fi obligată pârâta . a depune și actele prin care ar fi fost informată cu privire la neplata creditului.
La termenul de judecată din data de 03.07.2015 ( f. 77 ), instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei . GENERALE SA, SUCURSALA CLUJ, pentru motivele arătate în încheierea pronunțată la acea dată și a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . GENERALE SA.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
După cum reiese, neîndoielnic, din cuprinsul contractului de credit nr._ din data de 08.06.2006 ( f. 10 - 15 ), între pârâta . GENERALE SA și Janosi D. A. M., în calitate de împrumutat, respectiv reclamantă, drept coîmprumutat, au intervenit raporturi juridice specifice, fiind acordat un credit în sumă de_ lei, pentru o perioadă de 120 luni, conform pct. 5 și 6 din condițiile particulare ( f. 10 ). Pe de altă parte, se impune a sublinia că, așa cum se poate observa din contractul nr. 6 din data de 08.09.2011 ( f. 44 - 52 ), încheiat între . GENERALE SA, în calitate de cedent și pârâta ., drept cesionar, coroborat cu anexele la acesta ( f. 53 - 55 ), creanța decurgând din contractul de credit nr._ din data de 08.06.2006 a fost cesionată, ulterior, la 28.09.2012, intervenind un alt contract de cesiune, perfectat între K. SA și Secapital S. a. R. L. ( f. 56 - 60 ), operațiunile succesive menționate fiind înscrise în Arhiva electronică de garanții reale mobiliare ( f. 61 - 66 ).
Potrivit art. 36 din C. proc. civ., Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
În ce privește cauza de față, instanța constată că, în realitate, nu poate fi negată împrejurarea că există un contract perfectat între reclamantă și fostul său soț, respectiv pârâta . GENERALE SA ( f. 10 - 15 ), după cum s-a evidențiat în cele ce preced, în baza căruia aceasta din urmă a acordat un credit împrumutatului și coîmprumutatului. Pe de altă parte, este cert, de asemenea, și faptul că, ulterior perfectării convenției, creanța decurgând din aceasta a fost cesionată de către pârâta . GENERALE SA, în baza contractului nr. 6 din data de 08.09.2011 ( f. 44 - 52 ). În asemenea circumstanțe, deși, indeniabil, pârâta . GENERALE SA nu mai deține, în prezent, calitatea de titular al creanței derivând din contractul de credit, totuși, nu poate fi omis aspectul că pretențiile reclamantei se fundamentează tocmai pe convenția încheiată, în care aceasta, la fel ca și pârâta . GENERALE SA, dețineau calitatea de parte ( f. 10 ). Prin urmare, observând că, în situația de față, este în discuție o cesiune de creanță și nu o cesiune de contract, ceea ce implică, neîndoielnic, că poziția pârâtei . GENERALE SA de parte a actului juridic subzistă și în prezent, indiferent de cesiunea creanței derivând din convenția perfectată, iar solicitările reclamantei se fundamentează tocmai pe aspectul că a încheiat un act juridic cu pârâta, instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a . GENERALE SA, invocată de aceasta din urmă, prin întâmpinare, este neîntemeiată, așa încât va fi respinsă ca atare, aspectul dacă, în momentul de față, pârâta poate fi ținută a îndeplini obligațiile la care se face trimitere în cererea de chemare în judecată reprezentând o chestiune de fond, potrivit art. 36 teza a II a din C. proc. civ.
Relativ la pretențiile formulate de către reclamantă în contradictoriu cu pârâta . GENERALE SA, instanța apreciază că acestea sunt, în întregime, neîntemeiate, din considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, mai întâi, raportat la capătul de cerere privind transmiterea situației plăților efectuate în vederea rambursării creditului contractat, de la data acordării sale și până în prezent, este cert că, în realitate, în calitate de parte a actului juridic, reclamanta avea deplină cunoștință asupra ratelor rambursate, cel puțin până la 18.06.2010, când a intervenit declarația autentificată de notarul public, dată de Janosi D. A. M. ( f. 6 - 7 ), prin care împrumutatul s-a angajat a restitui integral creditul, revenindu-i întreaga responsabilitate în acest sens, și, pe de altă parte, după opinia instanței, cum calitatea de parte a actului juridic nu a fost pierdută, de către reclamantă, ulterior asumării angajamentului de către fostul său soț, situația circumscrisă în cele ce preced rămâne perfect valabilă și după data de 18.06.2010, oricum neexistând indicii concrete în baza cărora să se poată aprecia că o asemenea obligație, asumată de către împrumutat unilateral, ar fi fost opozabilă unității bancare, care a contractat cu reclamanta, în calitate de coîmprumutat, respectiv cu fostul său soț, drept împrumutat ( f. 10 ). Așadar, este de apreciat că, de fapt, solicitarea în discuție vizează, parțial, fapte ce pot fi calificate drept personale ale reclamantei, pe care aceasta din urmă este prezumată a le cunoaște, așadar pretențiile formulate sunt neîntemeiate, raportat la calitatea sa de parte contractantă. Nu mai puțin, nu poate fi omis că pârâta . GENERALE SA nu mai deține creanța decurgând din actul juridic încheiat, aceasta fiind cesionată, or cum pârâtei nu îi mai revine, în prezent, calitatea de creditor, este cert că aceasta nu mai poate oferi date legate de nivelul concret al creanței, raportat la plățile efectuate pentru rambursarea creditului acordat.
În al doilea rând, relativ la capătul de cerere ce vizează transmiterea actelor/documentelor cu suma cesionată, respectiv clauzele legale sau convenționale referitoare la contractul de credit perfectat, instanța constată că, din prisma argumentelor expuse anterior, acesta este neîntemeiat, fiind cert că, în baza art. 1393 alin. (1) din C. Civ. 1864, aplicabil în baza art. 201 din Legea nr. 71/2011, raportat la data perfectării contractului de cesiune nr. 6 din data de 08.09.2011 ( f. 44 ), opozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat este condiționată de notificarea, către acesta din urmă, a operațiunii juridice în discuție, or cum reclamanta deține, indeniabil, calitatea de coîmprumutat, așadar debitor în contractul de credit ( f. 10 ), nu se mai impune ca aceasta să obțină, pe calea unei acțiuni în justiție, date cu privire la creanța cesionată, respectiv contextul în care a intervenit cesiunea, de vreme ce există o obligație stabilită în acest sens de lege, instituită în sarcina cesionarului. Desigur, instanța nu este abilitată a realiza, în cadrul procesual de față, o examinare asupra împrejurării dacă cesiunea intervenită a devenit sau nu opozabilă reclamantei, însă, în mod cert, cum o atare operațiune juridică există, pretențiile formulate sunt neîntemeiate, aceasta mai ales că, în realitate, pârâta . a transmis la dosarul cauzei atât contractele de cesiune și anexele aferente ( f. 44 - 60 ), din care rezultă și cuantumul creanței cesionate ( f. 54 ) și a anexat, totodată, și situația evoluției debitului restant ( f. 41 - 43 ).
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta . GENERALE SA, trebuie subliniat că acesta este în mod vădit neîntemeiat, pârâta neputând fi obligată a comunica cadrul legal în temeiul căruia a înțeles a încheia anumite acte juridice și nici dispozițiile care guvernează asemenea convenții, aspectele în discuție privind libertatea sa contractuală, fiind cert că, atâta timp cât are cunoștință despre intervenirea unei cesiuni de creanță, reclamanta poate determina prevederile legale în baza cărora aceasta s-a realizat, aspect confirmat, de altfel, prin trimiterea la dispozițiile art. 1393 din C. Civ. 1864, tocmai în cadrul acțiunii promovate ( f. 2 ).
În fine, în ce privește cel de-al patrulea capăt de cerere, prin care se pretinde depunerea și comunicarea de către pârâta . GENERALE SA a actelor/adreselor prin care reclamanta ar fi fost notificată asupra faptului că împrumutatul Janosi D. A. M. nu își plătește ratele/creditul bancar și, ca urmare a acestui aspect, să plătească aceasta ratele sau că, datorită neplății, contractul de credit va fi cesionat unei alte societăți, instanța consideră că acesta este, la rândul său, neîntemeiat. Astfel, reclamanta nu a individualizat temeiul legal sau contractual în baza căruia unitatea bancară ar fi fost ținută la informarea sa cu privire la neachitarea ratelor scadente de către împrumutat, mai ales că aceasta deținea, la rândul său, calitatea de parte în contract, respectiv coîmprumutat. Nu mai puțin, este cert că angajamentul unilateral al împrumutatului ( f. 6 - 7 ) nu era opozabil pârâtei și nici nu s-a făcut dovada, potrivit art. 249 din C. proc. civ., că aceasta din urmă ar fi avut cunoștință despre existența sa, or, în asemenea circumstanțe, ținând seama și de clauza 6.9 din condițiile generale ale contractului de credit ( f. 12 ), este dincolo de orice îndoială că unitatea bancară era abilitată a declara scadența anticipată fără a avea vreo obligație de a informa coîmprumutatul despre neîndeplinirea obligațiilor de către împrumutat și fără a se pune în vedere coîmprumutatului să achite ratele nerambursate, astfel că solicitarea reclamantei este neîntemeiată. Pe de altă parte, instanța constată că, raportat la conținutul contractului de credit perfectat ( f. 10 - 15 ), nu se poate identifica vreo stipulație convențională în temeiul căreia pârâta să fi fost ținută a încunoștiința reclamanta asupra faptului că intenționează a cesiona creanța deținută, motiv pentru care și cea din urmă solicitare a reclamantei este nefondată.
În acest context, trebuie precizat că, spre deosebire de cele alegate de către reclamantă în cuprinsul răspunsului la întâmpinare și după cum s-a relevat, în mod repetat, în cele de mai sus, în cauză nu a intervenit o cesiune de contract, ci o cesiune de creanță, iar raportat la data la care a fost încheiat contractul de credit, anume 08.06.2006 ( f. 10 ), respectiv contractul nr. 6 din 08.09.2011 ( f. 44 ), este aplicabilă reglementarea C. Civ. 1864, conform art. 201 din Legea nr. 71/2011, astfel că nu pot fi luate în considerare trimiterile reclamantei la dispozițiile art. 1166, 1170, 1270 și 1315 din C. Civ. 2009. Totodată, deși s-a făcut referire la dispozițiile O. G. nr. 21/1992, instanța constată că, în realitate, pretențiile reclamantei, în calitatea sa de parte a contractului de credit ( f. 10 ), nu se circumscriu obligațiilor de informare la care sunt ținuți profesioniștii potrivit art. 18 - 26 din O. G. nr. 21/1992.
Relativ la pretențiile formulate de către reclamantă în contradictoriu cu pârâta ., trebuie apreciat că acestea sunt, la rândul lor, neîntemeiate, după cum se va arăta în cele ce urmează. Astfel, în ce privește primul capăt de cerere, legat de comunicarea actelor prin care a fost cesionată creanța, instanța constată, în mod similar celor relevate anterior, că se pune problema notificării cesiunii intervenite către debitorul cedat, în sensul art. 1393 alin. (1) din C. Civ. 1864, or pârâta, în calitatea sa de cesionar, nu poate fi obligată, la solicitarea reclamantei debitor cedat, a-și îndeplini obligația stabilită în mod precis de lege în vederea realizării opozabilității cesiunii, în măsura în care această formalitate nu ar fi fost îndeplinită reclamanta fiind îndreptățită a acționa în consecință și, pe de altă parte, după cum s-a reliefat deja, în cadrul procesual de față instanța nu a fost învestită și nu poate examina dacă sunt întrunite cerințele pentru ca cesiunea de creanță să fie opozabilă reclamantei or dacă aceasta a fost asigurată prin una sau alta dintre formalitățile reglementate în acest sens de lege. Nu mai puțin, trebuie subliniat faptul că, în realitate, la data de 28.05.2015, pârâta a anexat la dosar contractele de cesiune de creanță și anexele aferente ( f. 44 - 60 ), astfel că reclamanta nu poate susține, în mod justificat, că nu este informată asupra actelor juridice încheiate, în baza cărora s-a realizat cesiunea de creanță. Totodată, referitor la comunicarea de către pârâtă a actelor prin care trebuia realizată informarea reclamantei asupra neplății creditului, este evident că o asemenea pretenție este nejustificată și nu ține seama de realitatea efectivă, câtă vreme unitatea bancară nu a cesionat contractul de credit, ci o creanță determinată, cel mai probabil, ca urmare a declarării scadenței anticipate a împrumutului, așadar, după cesiune nu se mai punea problema achitării unor rate, conform condițiilor stabilite inițial.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta ., acesta este nefondat, din însăși modalitatea în care solicitarea este formulată rezultând că reclamanta cunoaște atât nivelul concret al creanței cedate, cât și cuantumul debitului pretins de către pârâtă, în prezent, iar în măsura în care ar aprecia că există o diferență nejustificată, reclamanta poate uza de căile specifice reglementate de lege, în ipoteza în care s-ar ajunge la executarea silită, pârâta neputând fi obligată, ca urmare a acțiunii promovate, a fundamenta sau explica pretinsa diferență la care face referire reclamanta, aceasta din urmă neindicând, în concret, temeiul de drept care ar susține o asemenea pretenție. De altfel, instanța observă că, la data de 28.05.2015, pârâta a evidențiat modalitatea în care a evoluat debitul restant ( f. 41 - 43 ), așa încât reclamanta este, la această dată, complet edificată și asupra aspectului discutat.
În consecință, având în vedere argumentele expuse în cele ce preced, cererea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință cererea formulată de către reclamanta DŰCSKŐ A. É., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., ., în contradictoriu cu pârâta . GENERALE SA, SUCURSALA CLUJ, cu sediul în Cluj N., . nr. 81/83, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_.
Respinge ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . GENERALE SA, cu sediul în București, .. 1 - 7, Sector 1, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, excepție invocată de această pârâtă, prin întâmpinare.
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta DŰCSKŐ A. É., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., ., în contradictoriu cu pârâta . GENERALE SA, cu sediul în București, .. 1 - 7, Sector 1, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_ și cu pârâta ., cu sediul în București, ., ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
13.07.2015 - 6 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 7253/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7226/2015.... → |
|---|
