Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 12-02-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 510/211/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ORDONANȚA PRESEDINTIALĂ Nr.1522/2015
Ședința publică din 12 februarie 2015
Instanța constituită din:
Judecător: C. R.
Grefier: A. R.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de emitere a ordonanței presedintiale înaintată de reclamantul P. P. M. în contradictoriu cu pârâta P. LETIȚIA E..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta ordonanță.
INSTANȚA
Deliberand constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 14.01.2015, reclamantul P. P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. L. E., ca pana la solutionarea irevocabila a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/211/2014 aflat pe rolul Judecatoriei Cluj-N. sa se dispuna ca autoritatea parinteasca asupra minorului P. D. sa se exercite de catre tata, iar locuinta minorului sa fie stabilita la domiciliul tatalui in Cluj-N. ..43, ..
În motivarea cererii s-a arătat că minorul a locuit la aceasta adresa in ultimele 7 luni de la venirea familiei in tara si care se afla in proximitatea scolii gimnaziale C. Brancusi unde minorul frecventeaza cursurile clasei pregatitoare. Sustine ca parata urmareste bulversarea conditiilor de viata stabile ale minorului prin luarea sa in mijlocul anului scolar de la resedinta . mutarea la domiciliul paratei de la Brasov, precum si intentia sa de a scoate copilul din tara si a-l duce la o destinatie neprecizata din SUA. Prin Ordonanta presedintiala din 12 decembrie 2014 in dosarul nr._ a fost obligat la darea acordului pentru parasirea tarii pentru fiul sau pana la solutionarea definitiva a cererii de divort, ceea ce afecteaza in mod grav si iremediabil interesele minorului si drepturile parintesti. Exista riscul ca fiul sau in varsta de 6 ani, cetatean roman, sa plece in mijlocul anului scolar din tara spre o destinatie neprecizata din SUA unde parata nu are nicio locuinta si nici surse de venit sau loc de munca. Minorul este inscris de la inceputul anului scolar in clasa pregatitoare a scolii gimnaziale C. Brancusi si Cluj-N., neavand nici pe departe problemele de adaptare invocate de parata. In ceea ce priveste interesul superior al copilului arata ca acesta nu este de a-si urma un parinte in orice aventuri ale acestuia in strainatate, ci de a creste alaturi de parinti si bunicii paterni de la Medias si cei materni de la Brasov, de a merge la scoala, de a avea parte de o minima stabilitate chiar pe durata unui divort
In drept au fost invocate art.919, 996 si urm.NCPC, art.398 NCC.
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii deoarece nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.996 si urm. NCPC. Arata ca minorul s-a nascut in SUA si au locuit acolo impreuna cu reclamantul, mai bine de 10 ani, de altfel acolo s-au si casatorit in anul 2005. De la momentul nasterii, anul 2008, fiul lor a locuit numai in America, unde a urmat si cursurile prescolare. In 6 iunie 2014 au venit in Romania stiind ca vin doar in vacanta pentru doua luni. Sustine ca reclamantul a decis singur, inca de cand erau in America sa se intoarca in Romania, unde urma sa divorteze si sa ramana cu minorul. Sustinerea reclamantului ca urmareste bulversarea conditiilor de viata stabile ale minorului nu poate fi retinuta avand in vedere ca acesta a fost cel care a bulversat copilul si l-a scos din mediul in care a trait toata viata sa, aducandu-l in Romania. Minorul este obisnuit cu sistemul de educatie din SUA si este atasat de stilul de viata american, de fratii si de cumnata sa care locuiesc acolo. Prin urmare interesul minorului este sa locuiasca si sa isi continue studiile in SUA si ca plecarea sa nu a fost determinata doar de problemele sale de rezidenta dar in primul rand de readucerea echilibrului si a stabilitatii emotionale a minorului de care a fost privat prin decizia unilaterala si intempetiva a tatalui sau. Desi la acest moment situatia sa financiara nu este exceptionala, beneficiaza de sprijinul fratilor sai si a cunostintelor pana la rezolvarea acestor probleme. Unul dintre frati a dat declaratie autentica prin care isi ia angajamentul de a o sprjini financiar, iar familia a fost cea care a ajutat-o sa isi cumpere biletul de avion pentru a se intoarce in America. Arata ca a gasit de lucru in Los Angeles, locuieste in conditii foarte bune la fratele sau, minorul este inscris la scoala si beneficiaza de asigurare medicala, conform inscrisurilor depuse la dosar. Sustine ca nu sunt indeplinite conditia urgentei si a existentei unei pagube iminente care nu se poate repara ulterior, intrucat copilul a revenit in mediul in care s-a nascut si a crescut.
Parata a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat stabilirea exercitarii autoritatii parintesti exclusive asupra minorului P. D. de catre mama, domiciliul minorului sa fie stabilit la mama si obligarea paratului reconventional la plata pensiei de intretinere in suma fixa, corespunzator cotei de ¼ din veniturile pe care le realizeaza, cu cheltuieli de judecata (f.53).
În dovedirea cererilor au fost depuse inscrisuri.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, partile au inregistrat dosarul de divort nr._/211/2014 pe rolul Judecatoriei Cluj-N. (f.6). Potrivit actelor de stare civila minorul P. D. s-a nascut la data de 20.02.2008 si este fiul partilor (f.11).
In prezent, parata se afla impreuna cu minorul in SUA, acestia plecand in baza Ordonantei presedintiale nr._/CC/2014 din 18 decembrie 2014 in dosarul nr._/211/2014 prin care s-a suplinit acordul reclamantului in vederea parasirii tarii de catre minor impreuna cu mama sa pâna la solutionarea definitiva a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/211/2014 aflat pe rolul Judecatoriei Cluj-N. (f.7).
În drept, instanța retine ca art.919 C.pr.civ. prevede posibilitatea ca pe timpul procesului de divort, prin ordonanta presedintiala, sa se instituie masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere etc. Cererea de ordonanță președințială este admisibilă, potrivit art. 996 C.pr.civ., dacă sunt întrunite cumulativ următoarele cerințe: aparența dreptului; caracterul provizoriu al măsurilor; existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului. Legea prezuma ca aceste conditii sunt indeplinite in cazurile prevazute la art.919 C.pr.civ.
Potrivit art.5 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:”(1) Copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor, în condițiile prezentei legi. (2) Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia”.
Conform art. 496 C.Civ. copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. (…) Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Potrivit dispozițiilor art. 483 C.Civ. autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească în comun numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
ART. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede ca ”(1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.(2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.(3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.(4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.(…)(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.(8) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.”
Instanta retine ca in prezent partile nu locuiesc impreuna, iar motive ca cele enumerate in textul legal citat mai sus nu au fost relevate in cauza. Prin urmare nu se justifica exercitarea autoritatii parintesti exclusive de catre un parinte, intrucat din probele administrate nu rezultă că una din parti și-ar fi exercitat vreun drept într-un mod care să afecteze interesele minorului. Din sustinerile partilor rezulta că minorul este atașat de ambii părinți, iar instanța apreciază ca este în interesul superior al acestuia ca autoritatea părintească sa se exercite în comun, intrucat nu a identificat vreun risc pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către unul din părinti a autorității părintești. Pe de alta parte distanta nu este un impediment absolut pentru exercitarea autoritatii parintesti, daca parintii constientizeaza importanta si rolul lor si isi asuma responsabilitatea pentru situatia la care s-a ajuns.
Instanța, luând în considerare tot interesul superior al copilului, în baza art. 400 C.civ. coroborat cu art. 919 C.pr.civ. va stabili locuința minorului la domiciliul mamei sale, în SUA tocmai pentru a-i asigura minorului stabilitate, atâta vreme cât, de la momentul nasterii, anul 2008, acesta a locuit numai in America, unde a urmat cursuri prescolare, iar in Romania a venit in vizita doar o data pe an, conform sustinerilor partilor.
Acesta a venit cu parintii sai la data de 6 iunie 2014 in Romania si a plecat inapoi numai cu mama la 14 ianuarie 2015, aceasta fiind cea mai lunga perioada de sedere a minorului in Romania. Prin urmare, minorul este obisnuit cu sistemul din SUA si atasat de rudele care locuiesc acolo, iar plecarea sa impreuna cu mama nu este in masura a-i aduce acestuia traume de ordin emotional atat de grave incat sa fie nevoie de stabilirea locuintei la tata in Romania pana la rezolvarea dosarului de divort.
Evident ca separarea parintilor, distanta si faptul ca nu au ajuns la o intelegere cu privire la situatia minorului sunt regretabile si vor avea efecte asupra acestuia, insa din probele administrate nu au fost evidentiate indiciile ca pentru minor nu este benefica prezenta mamei si ca mediul din America este nociv pentru dezvoltarea acestuia. Din declaratia autentificata a fratelui paratei rezulta ca acesta isi asuma sustinerea materiala a paratei pana aceasta isi va gasi un loc de munca (f.32), iar minorul continua scoala in America, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar.
Chiar daca din ancheta sociala dispusa in cauza, caracterizarea minorului la scoala din Romania si declaratia martorului G. I. R. rezulta ca minorul s-a adaptat bine in Romania, totusi nu se poate face abstractie de atasamentul fata de mama si de faptul minorul a avut locuinta stabila in SUA, de la nastere.
Situatia creata este mai mult decat dificila pentru parti, ambele fiind in culpa pentru rezultatul la care s-a ajuns, insa in cauza ceea ce trebuie sa prevaleze este binele minorului care trebuie vazut atat din perspectiva materiala cat si emotionala. Avand in vedere varsta destul de frageda, respectiv 7 ani, prezenta mamei este esentiala in dezvoltarea armoniasa a personalitatii minorului, mai ales ca in relatie cu acesta, mamei nu i-au fost aduse acuzatii din partea reclamantului.
Dispunând stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei, în temeiul art. 402 C. civ., instanța va stabili contribuția tatalui la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului, raportat la starea de nevoie a minorului, la aceea că, în speță s-a făcut dovada că debitorul întreținerii realizează câștiguri având caracter de continuitate din munca conform declaratiei facute cu ocazia anchetei sociale si a inscrisurilor depuse la ultimul termen de la filele 82,83 din care rezulta ca venitul lunar este de 1000 de dolari. Astfel că, față de cele prevăzute de art. 529 alin. 2 C.civ., conform căruia când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la 1/4 din venitul său lunar net pentru un copil coroborat cu art. 530 alin. 3 C.civ., art. 532 C.civ. si cu art. 919 C.pr.civ., instanța va obliga reclamantul-pârât reconvențional să plătească lunar în favoarea minorului P. D., pensie de întreținere în cuantum de 975 lei (suma calculata la cursul valuar de la data pronuntarii), cu începere de la data introducerii cererii reconventionale, 27.01.2015 si pâna la solutionarea definitiva a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/211/2014 aflat pe rolul Judecatoriei Cluj-N..
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar potrivit art. 453 alin.2 C.pr.civ., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea acestora.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și faptul că cererile părților au fost admise doar în parte, instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată pentru capatul de cerere exercitarea autorității părintești si va obliga pe reclamant catre parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 800 lei pentru cererile admise paratei, de stabilire a locuintei minorului si a pensiei de intretinere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite in parte cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul P. P. M. cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., . nr.24, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta P. LETIȚIA E. cu domiciliul în Brasov, ., jud. Brasov.
Admite in parte cererea reconventionala la ordonanta presedintiala înaintată de parata P. LETIȚIA E..
Dispune exercitarea autorității părintești cu privire la minorul P. D., născut la data de 20.02.2008, de către ambii părinți pâna la solutionarea definitiva a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/211/2014 aflat pe rolul Judecatoriei Cluj-N..
Stabileste locuinta minorului P. D. la domiciliul mamei sale, pâna la solutionarea definitiva a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/211/2014 aflat pe rolul Judecatoriei Cluj-N..
Obliga pe reclamant catre parata si în favoarea minorului, la plata unei pensii de întretinere lunare în cuantum de 975 lei cu începere de la data introducerii cererii reconventionale, 27.01.2015 si pâna la solutionarea definitiva a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/211/2014 aflat pe rolul Judecatoriei Cluj-N..
Obliga pe reclamant catre parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 800 lei.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronuntare.
Pronuntata în sedinta publica azi, 12.02.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
C. R. A. R.
Red.RC/Dact. RC/AR
4 ex./13.02.2015
| ← Reexaminare anulare cerere. Sentința nr. 1521/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 184/2015.... → |
|---|
