Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-12-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 11578/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, jud. Cluj
Tel. 0264-_/fax 0264-_
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Secția civilă
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică din data de 09.12.2015
Complet constituit din :
JUDECATOR: F. I.
GREFIER: T. R.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în dosarul civil cu numărul mai sus menționat, privind cererea de chemare în judecată formulată de petentul S. C. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ CLUJ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța constantă că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 09.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 25.05.2015, sub nr. _ , petentul S. C. C., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ CLUJ, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 06.05.2015, restituirea certificatului de înmatriculare (înregistrare) al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că a fost oprit de un echipaj iar agentul rutier i-a atras atenția privitor la reclama publicitară montată pe geamurile laterale spate ale autoturismului care, din punct de vedere al agentului, estompau vizibilitatea din exterior sau din interior.
În continuare, petentul arată că nu a semnat procesul verbal pe motiv că agentul nu i-a dat posibilitatea de a efectua mențiuni cu privire la constatarea pe care acesta a făcut-o, petentul neavând posibilitatea de a scrie personal la rubrica „alte mențiuni” aspectele pe care ar fi dorit să le învedereze, întrucât agentul a consemnat exclusiv ceea ce a dorit acesta din urmă.
Potrivit petentului, reclama publicitară montată pe geamurile laterale spate ale autoturismului care a fost oprit în trafic era de cca 20 cm lungime și 10 cm înălțime, aceasta neblocând sau neestompând vizibilitatea din exterior și din interior a autovehicului, împrejurare care poate fi probată cu martorii care erau în autoturism la momentul la care a fost oprit în trafic de agentul de poliție și a fost amendat contravențional.
Petentul a mai arătat că procesul verbal este nelegal întrucât nu este menționat locul de muncă precum și ocupația acestuia.
În fapt, petentul a învederat faptul că agentul constatator nu a putut experimenta personal, prin propriile simțuri, dacă vizibilitatea din interiorul autoturismului era estompată de această reclamă, deoarece agentul nu a stat pe bancheta din spate a autovehiculului. Mai mult, se arată că procesul verbal a fost încheiat la ora 00.10 iar zona în care a fost oprit era acoperită parțial cu lumină artificială, stâlpii de lectricitate fiind poziționați la o distanță de 100 m unul de celălalt, fapt ce putea îngreuna vizibilitatea din exterior în interiorul autoturismului iar nicidecum de reclama publicitară de dimensiunea arătată mai sus.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 16, 31 din Ordonanța 2/2001, art. 118 alin. 1 din O.UG. 195/2002, art. 112, art. 242 alin. 2, art. 274 C.pr.civ.
La cerere au fost atașate, în copie, procesul verbal contestat și dovada de comunicare a acestuia (filele 4-6).
În dovedire, petentul a solicitat adminsitrarea probei testimoniale cu martorele P. E. și C. O. A..
Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei taxă de timbru.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată arătând că procesul verbal este încheiat în mod legal, se bucură de prezumția de temeinicie iar sancțiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ.
Totodată, intimata a depus cazierul auto al petentului (f. 19), raportul agentului constatator (f. 20) și copia procesului verbal (f. 21).
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare
La termenul de judecată din data de 07.10 2015 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar precum și proba testimonială cu două martore pentru petent. La termenul din 18.11.2015 petentul a renunțat la proba testimonială cu martora C. O. A. iar la termenul din 02.12.2015 instanța a constatat imposibilitatea audierii martorei P. E. care a fost citată la o adresă, indicată de petent, care nu există.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 06.05.2015 petentul S. C. C. a fost sancționat cu amendă în sumă de 877,5 lei și avertisment și a fost aplicată măsura tehnico-administrativă a reținerii cerificatului de înmatriculare al autoturismului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 148 pct. 11 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 și sancționate de art. 102 alin. 1 pct. 36 din OUG 195/2002. Totodată, petentului i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului sub aspectul săvârșirii faptei prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 9 din O.U.G. 195/2002.
Potrivit celor consemnate în procesul verbal contestat, la data de 06.05.2015 ora 00.10 petentul a circulat cu autoturismul marca Daewoo cu nr._ pe . stânga pe . prin indicator. Totodată, s-a reținut că autoturismul avea montate pe geamurile laterale din spate, reclame publicitare care estompau vizibilitatea din exterior și din interior.
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal .. nr._ încheiat la data de 06.05.2015, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul-verbal întocmit conține de asemenea, semnătura unui petentei și mențiunea că aceasta nu are de formulat obiecțiuni.
În ceea ce privește susținerea petentului privind încălcarea prevederilor art. 16 din OUG 2/2001 privind indicarea ocupației și a locului de muncă instanța apreciază că neindicarea acestor aspecte nu influențează legalitatea procesului verbal astfel după cum a și statuat I.C.C.J cu ocazia pronunțării deciziei nr. 39/2006 dată într-un recurs în interesul legii. Astfel, neindicarea ocupației nu reprezintă un motiv de nulitate absolută necondiționată a procesului verbal, petentul trebuind să facă dovada unei vătămări cauzate de această absență, vătămare care nu a fost dovedită în cauză și, raportat la starea de fapt și fapta săvărșită, nici nu ar putea să fie dovedită. Mai mult, instanța reține că petentul nu a făcut dovada faptului că a indicat agentului constatator ocupația sa și denumirea angajatorul și a și probat aceste aspecte, organul constatator neputând completa actul de sancționare cu orice susțineri nedovedite ale contravenienților. În același timp, susținerea imposibilității executării sancțiunii contravenționale în lipsa indicării acestor aspecte este în mod clar neîntemeiată, executarea urmând să se efectueze în baza dispozițiilor legale incidente și având în vedere doar situația existență la data demarării acesteia, fiind absurd să se ia în considerate aspectele prevăzute în titlul executoriu care este posibil să nici nu mai fie de actualitate.
Totodată, în ceea ce privește neconsemnarea obiecțiunilor formulate de petent, pe de o parte, instanța reține că refuzul agentului de a consemna nu a fost dovedit de petent, iar, pe de altă parte, chiar dovedită, imposibilitatea consemnării obiecțiunilor este acoperită prin posibilitatea contravenientului de a formula plângere contravențională și de a dovedi în fața instanței, prin administrarea oricărei probe, netemeincia sancționării sale. În același timp, susținerile petentului potrivit căruia acesta ar fi fost îndreptățit să completeze „personal” procesul verbal, sunt categoric neîntemeiate, dispozițiile legale neimpunând agenților constatatori să permită persoanelor surprinse săvârșind contravenții să completeze un act oficial.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, ca și orice alt înscris autentic depus în probațiune.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator iar din probele administrate, petentul nu a reușit dovedirea unei situații contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Potrivit art. 148 alin. 11 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 se interzice conducătorului auto să „aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, luneta ori pe geamurile laterale, care restrang sau estompează vizibilitatea, atat din interior, cat si din exterior, cu exceptia celor omologate si certificate, prin marcaj corespunzator, de catre autoritatea competentă”. Totodată conform art. 102 alin. 1 pct. 35 OUG 195/2002 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni „aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, luneta sau pe geamurile laterale, cu exceptia celor omologate si/sau certificate de catre autoritatea competentul si care sunt marcate corespunzator”.
Potrivit ordinului nr. 2133/2005 pentru aprobarea Reglementarilor privind certificarea incadrarii vehiculelor inmatriculate sau inregistrate in normele tehnice privind siguranta circulatiei rutiere, protectia mediului si in categoria de folosinta conform destinatiei, prin inspectia tehnica periodica – RNTR 1:
„3. Conditii privind transparenta geamurilor
Geamurile vehiculelor trebuie sa fie omologate si sa poarte marca de omologare in conformitate cu Directiva 92/22/CEE*2) cu modificarile ulterioare sau cu Regulamentul 43 CEE-O.*3).
Conditia se considera indeplinita si de catre geamurile care sunt omologate conform normelor SAE sau DOT.
Geamurile aflate in campul de vizibilitate principal al conducatorului auto trebuie sa aiba un factor de transmisie normala a luminii de cel putin 70%. Campul de vizibilitate principal al vehiculului este format din parbriz, geamurile laterale fata si luneta.
In cazul in care vehiculul este dotat si cu oglinda laterala dreapta, luneta nu mai face parte din campul principal de vizibilitate.
In cazul in care geamurile vehiculului au o transparenta modificata fata de cea stabilita prin marcajul de omologare, se urmareste ca stratul aplicat ulterior sa fie uniform si sa nu creeze distorsiuni. De asemenea, tratamentul electrochimic sau foliile de protectie aplicate pe geamuri trebuie sa fie certificate si marcate corespunzator, iar aplicarea acestora este permisa numai in ateliere autorizate potrivit legii”.
În cauza de față, instanța reține că petentul nu a reușit răsturnarea prezumției de temeiniciei a procesului verbal, neaducând niciod dovadă în sensul susținerilor sale potrivit cărora reclamele publicitare afișate pe geamurile laterale spate aveau o dimensiune redusă și nici nu blocau vizibilitatea. Sub acest aspect, instanța reține că petentul a solicitat administrarea probei testimoniale cu 2 martore apoi a renunțat la una dintre acestea și a indicat greșit adresa celei de-a doua dar nici nu a asigurat prezența la termen a acesteia din urmă.
În raport de aceste aspecte, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a observării directe de către agentul constatator a aspectului autoturismului condus de petent. În ceea ce privește susținerea acestuia din urmă potrivit căruia agentul nu a putut percepe vizibilitatea din interior, instanța reține că acest aspecte este lipsit de relevanță întrucât dispozițiile legale mai sus indicate nu prevăd sacționarea doar în situația în care vizibilitatea este estompată atât din interior cât și din exterior, fiind suficientă producerea unuia dintre aceste rezultate și anume reducerea vizibilității din exterior. De altfel, petentul nici nu a făcut dovada faptului că vizibilitatea din interior nu era redusă datorită prezenței acestor reclame.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, instanța reține că petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 877,5 lei, reprezentând nivelul minim prevăzut de actul normativ sancționator. Sub acest aspect al individualizătii sancțiunii, instanța reține că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, prin prisma siguranței traficului rutier, iar petentul nu a dovedit cauze atenuatoare de răspundere contravențională.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în procesul verbal, respectiv efectuarea unei manevre interzise, instanța reține faptul că petentul nu a formulat apărări în fapt și nu a susținut existența unei stăti de fapt diferite de cea reținută în procesul verbal de sancționare. Pentru aceste motive, instanța apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată în privința acestei fapte contravenționale.
Referitor la sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenție cu privire la această din urmă faptă, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind dispusă sancțiunea avertismentului.
Având în vedere aceste aspecte, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. C. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. C. C. CNP_ cu domiciliul procesual ales la avocat M. C. D. cu sediul în Cluj-N., calea Dorobanților nr. 14-16, scara A, etaj 4, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.05.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.12.2015.
JUDECATOR GREFIER
F. I. T. R.
Red/dact. F.I / 4 ex. 10.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
