Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Hotărâre din 09-12-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 11574/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, jud. Cluj
Tel. 0264-_/fax 0264-_
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Secția civilă
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică din 09.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. I.
Grefier: T. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulat de contestatoare S.C. E. G. S.R.L., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 6 ORADEA , având ca obiect contestație la executare.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. _ contestatoarea . G. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 6 ORADEA, anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. AFBH 3908 din 26.05.2015 precum și suspendarea acestei decizii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 26.05.2015 intimata a efectuat un control la ..R.L. având ca obiect verificarea relației comerciale dintre aceasta și S.C. KAREMA FRUCT S.R.L., S.C. TUROKA FRUCT S.R.L., S.C. ROXI FRUCT .. și S.C. GULYELI TRADING IMPEX S.R.L., în urma acestui control stabilindu-se că societatea petentă a adus bugetului de stat un prejudiciu total de 4.107.039 lei din care 1.642.816 lei impozit pe profit iar 2.464.223 lei T.V.A.
În continuare, se arată că măsurile asiguratorii au fost instituite față de societatea contestatoare fără ca la baza acestora să există o obligație fiscală stabilită în baza vreunui titlu de creanță fiscală, dimpotrivă, în timpul controlului efectuat demonstrându-se existența reală a operațiunilor desfășurate cu societățile indicate mai sus.
Mai departe, se arată că pe fondul cauzei se poate constata că situația descrisă în procesul verbal nu corespunde realității întrucât se menționează în acest act faptul că pentru achizițiile de marfă din perioada 2012-2014 nu au fost reflectate în evidența contabilă deoarece nu s-au pus la dispoziția organelor de control documente justificative, respectiv foi de parcurs, avize de însoțire mărfii, cu toate că potrivit legislației în vigoare documente justificative pentru marfă pot fi facturi fiscale, avis de însoțire a mărfii, CMR etc, oricare putând face dovada, nefiind necesară prezentarea tuturor. Totodată, se arată că faptul că aceste acte nu sunt semnate de delegatul societății petente nu semnifică că nu pot fi luate în considerare ca documente justificative.
Contestatoare susține că inspectorii fiscali nu au luat în considerare faptul că toate plățile au fost făcute prin bancă, în mod transparent, conform documentelor justificative. Astfel, se arată că doar lipsa avizelor de însoțire nu este suficientă pentru a aprecia caracterul fictiv al tranzacțiilor, fiind necesar un control încrucișat și la acestea societăți partenere pentru a se vedea dacă au fost înregistrate aceste operațiuni.
Potrivit contestatoarei decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este nelegală întrucât nu este motivată deoarece simplul fapt că prejudiciul estimat reprezintă o sumă ridicată nu este suficient iar potrivit art. 129 alin. 2 C.pr.fiscală pentru luarea acestei măsuri este necesară să existe pericolul ca debitorul să se sutragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, fapt nedovedit în cauză.
Contestatoarea mai susține că nu are calitatea de debitor al sumelor pentru care s-au instituit măsuri asiguratorii întrucât nu există vreun titlu de creanță pentru sumele reținute în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii.
În continuare, contestatoarea solicita ca în situația în care instanța apreciază necesară instituirea unei măsuri asiguratorii, să se dispună anularea în parte a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, în sensul de a dispune ridicarea acestora în ceea ce privește conturile bancare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 129 alin. 11 C.pr.fiscală, art. 172 și 173 C.pr.fiscală, art. 711 și urm. C.pr.civ., art. 718 C.pr.civ..
În probațiune, contestatoarea a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând în aceste sens un set de documente (f. 12-89).
Intimata a formulat întâmpinare la data de 20.07.2015 prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii iar, în subsidiar, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantă. Pe fondul cauzei intimata a arătat că în urma controlului inopinat efectuat la societatea contestatoarea, inspectorii antifraudă au constatat faptul că prin neînregistrarea și nedeclararea în evidența contabilă a veniturilor realizate în urma comercializării ambalajelor și prin evidențierea în evidența contabilă a unor achiziții de marfă care în urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu au avut loc în formă declarată, societatea contestatoarea a adus bugetului general consolidat un prejudiciu estimat în valoarea 4.107.039 lei. În continuare se arată că organele de control au considerat că există motive întemeiate în ceea ce privește pericolul de sustragere sau risipire a averii, motive expuse detaliat în procesul verbal nr. 2711/26.05.2015 care este act constatator.
Potrivit intimatei, documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document jusitificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.
În continuare, se arată că din analiza bilanțelor de verificare aferente perioadei 2012-2014 s-a putut constatat faptul că societatea nu are o evidență a transporturilor efectuate și a consumului real de combustibil iar, din analiza documentelor de transport din perioada 2013-2014, a rezultat faptul că nu a fost reflectat nici un transport de mărfuri în București ci doar în județele Cluj, A. și Bistrița.
Totodată, se arată că conduita contribuabilului, respectiv neînregistrarea și nedeclararea veniturilor realizate în urma comercializării ambalajelor precum și evidențierea unor achiziții de marfă care în urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu au avut loc în forma declarată, conduce la existența riscului ca această societate să se sustragă, să își ascundă ori să își rispească patrimoniul periclitând sau îngreunând colectarea.
Mai mult, intimata susține că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 3 din O.G. 92/2003 dispunerea măsurilor asiguratorii poate fi luată și înainte de emiterea titlului de creanță.
În același timp, intimata susține că potrivit prevederilor art. 215 alin. 1 C.pr.fiscală introducerea contestației nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Totodată, se arată că măsurile luate de organul fiscal sunt întemeiate pe prezumții legale astfel că până la stabilirea unei situații certe cu privire la activități financiare ilicite desfășurate de contestatare sau terțe persoane cu care s-a angajat în operațiuni economice, intimata a dispus aceste măsuri prevăzute de art. 129 C.pr.fiscală. În continuare, intimata susține că emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nu echivalează cu demararea procedurii de executare silită.
La solicitarea instanței contestatoarea a depus taxă de timbru în sumă de 1050 lei (f. 132) precum și dovada de consemnare a cauțiunii în sumă de 17.607 lei iar intimata a depus documentele care au stat la baza emiterii decizie (f. 136-149)
Prin sentința civilă nr. 8549/2015 instanța inițial învestită a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea și a declinat prezenta cauză către Judecătoria Cluj, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 30.10.2015.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
La data de 26.05.2015 Direcția Generală Antifraudă Fiscală 6 Oradea a întocmit un proces verbal în urma controlului curent efectuat în perioada 07.04._15 la societatea S.C. E. G. S.R.L. la sediul situat în Cluj-N., . nr. 93/A, hala A (f. 19-31). În cadrul acestui proces verbal, s-a consemnat faptul că „prin nedeclarea și neînregistrarea în evidența contabilă a veniturilor rezultate în ruma comercializării ambalajelor în valoare de 701.486,40 lei, societatea a adus bugetului consolidat un prejudiciu estimat în sumă de 280.595 lei”. În continuare, în urma analizei raporturilor comerciale dintre contestatoare și alte 4 societăți - S.C. KAREMA FRUCT S.R.L., S.C. TUROKA FRUCT S.R.L., S.C. ROXI FRUCT .. și S.C. GULYELI TRADING IMPEX S.R.L., inspectorii fiscali au concluzionat că petenta a dedus în mod nejustificat cheltuiala cu mărfurile achiziționate și TVA-ul aferent respectivelor achiziții și, în urma neînregistrării și nedeclarării în evidența contabilă a veniturilor rezultate în urma comercializării ambalajelor, a adus bugetului de stat un prejudiciu estimat în sumă totală de 4.107.039 lei constând în 2.464.223 lei TVA și 1.642.816 lei impozit pe profit.
Cu ocazia încheierii acestui proces verbal a fost prezent administratorul societății petente, care a semnat acest act și a arătat că are „nu este de acord”. Contestatoare nu a depus la dosar nicio dovada a faptului că ar fi formulat obiecțiuni în scris în raport de cele constatate.
Ulterior, la aceeași dată, intimata Direcția Generală Antifraudă Fiscală 6 Oradea a emis referatul jusitificativ al măsurilor executorii (f. 110--112) prin care s-a indicat faptul că „întrucât există elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, respectiv, S.C. E. GRUO SRL din Mun. Cluj N., . nr. 93/A, jud. Cluj, CUI RO_ a înregistrat în contabilitate operațiuni economice care nu au avut loc, este necesară dispunerea de măsuri asiguratorii”.
Tot la data de 26.05.2015 intimata Direcția Generală Antifraudă Fiscală 6 Oradea a emis o decizie de instituire a măsurilor asiguratorii (f. 16-18) prin care s-a precizat faptul că „prin neînregistrarea și nedeclararea în evidența contabilă a veniturilor rezultate în urma comercializării ambalajelor și prin evidențierea de către societatea verificată în evidența contabilă a unor achiziții de marfă care în urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu au avut loc în forma declarată, societatea E. G. SRL a adus bugetului general consolidat un prejudiciu estimat în valoare de 4.107.039 lei.
Față de aceste ultim act indicat mai sus contestatoarea a formulat contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 15.06.2015, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.173 alin.1 lit.a din OG nr. 92/2003.
În drept, potrivit dispozițiilor alin. 2, 3 ale art. 129 din Codul de procedura fiscala, organul fiscal poate lua masuri asiguratorii când exista pericolul ca debitorul să se sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, măsuri care pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale.
Din interpretarea acelorași prevederi legale se deduce ideea că pentru luarea măsurii este necesar să existe pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Sub acest aspect, instanța reține faptul că legiuitorul este cel care indică expres situația în care poate fi luată această măsură, acțiunile de ascundere, sustragere sau risipire a patrimoniului având aceeași finalitate de sustragere a societății de la executarea obligațiilor sale. În mod evident, organul fiscal nu are cum să prevadă exact forma pe care activitatea ilegală ulterioară a contribuabilului, având ca scop sustragerea de la executarea obligațiilor sale, o va îmbracă (fie ascundere, rispire sau sustragere) însă organul fiscal poate aprecia, iar în cauza de față a apreciat acest fapt prin referatul jusitificativ, faptul că din activitatea desfășurată anterior de această societate, în speța de față înregistrarea unor operațiuni fictive precum și neînregistrarea unor operațiuni reale, există riscul cu privire la realizarea unor alte operațiuni fictive în scopul sustragerii de la executare.
Mai precis, instanța reține că organul fiscal consideră că este necesară luarea acestor măsuri tocmai pentru evitarea ca societatea debitoare să efectueze alte operațiuni fictive (existând în opinia organului fiscal, temeiuri suficiente pentru a considera că astfel de operațiuni au fost efectuate în trecut) cu privire la bunurile sale iar o astfel de jusitificare este suficientă pentru luarea acestei măsuri, din perspectiva instanței.
Mai mult, în acest domeniu, este greu de imaginat alte motive care ar putea sta la baza luării unei astfel de decizii, cu excepția celor care rezultă tocmai din fapta presupus a fi săvârșită de debitoare.
În același timp, instanța reține că această măsură asiguratorie are un caracter provizoriu, ea devenind executorie doar după individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, iar în cazul neplății debitului, măsura asigurătorie se transformă în măsură executorie.
Totodată, în ceea ce privește apărările contestatoarei privind faptul că măsurile asiguratorii nu puteau fi dispuse în lipsa unei inspecții fiscale instanța reține faptul că potrivit dispozițiilor alin. 2 și 3 ale art. 129 din Codul de procedura fiscala, organul fiscal poate lua masuri asiguratorii când exista pericolul ca debitorul să se sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, măsuri care pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale. Astfel, legea stabilește în mod expres posibilitatea luării acestor măsuri în urma efectuării unir controale, susținerea contestatorului privind nelegalitatea dispunerii în lipsa unei inspecții fiscale fiind, în mod evident, neîntemeiată.
Având în vedere această soluție, instanța va respinge și solicitarea contestatoarei de dispunere a suspendării deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.
În continuare, instanța va respinge și cererea subsidiară privind anularea în partea a deciziei privind ridicarea măsurilor asiguratorii în ceea ce privește conturile bancare având în vedere că organul fiscal a înțeles să identifice bunurile care pot fi urmărite până la limita de 4.148.412 lei iar admiterea cererii contestatoarei ar echivala cu o reducere a cauntumului acestei sume.
Sub acest aspect instanța reține că este legală aplicarea unor măsuri asiguratorii în privința conturilor bancare în situația în care organul fiscal respectă ordinea de instituire a măsurilor prevăzută de art. 5.8 din procedura de aplicare a măsurilor asiguratorii, până la limita stabilită drept prejudiciu, text care prevede faptul că „dispunerea si/sau ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantei estimate/stabilite si in urmatoarea ordine:
a) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfasurarii activitatii care constituie principala sursa de venit;
b) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit a contribuabilului;
c) bunurile mobile si imobile care se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele;
d) ansamblu de bunuri in conditiile prevederilor art. 158 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;
f) produse finite;
g) sume urmaribile datorate cu orice titlu debitorului de catre terte persoane;
h) disponibilitati aflate in conturile bancare;
i) bunuri perisabile sau supuse degradarii.”
Mai mult, instanța reține faptul că contestatorul nu a indicat alte bunuri asupra cărora s-ar putea institui măsuri asiguratorii până la echivalentul sumei de 25.064 lei pentru care s-au dispus măsuri asiguratorii în ceea ce privește conturile de disponibilități și de depozite ale debitoarei.
Totodată, în ceea ce privește apărările contestatoarei privind faptul că concluzia organelor fiscale nu este una corectă în raport cu starea de fapt, instanța reține că acestea nu pot fi soluționate pe calea contestației la executarea, contribuabilul având posibilitatea oferită de lege de a formula o contestație potrivit dispozițiilor art. 205-218 C.pr. fiscală la organul fiscal emitent iar ulterior, în cazul respingerii, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competentă.
În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate, instanța va respinge contestația la executare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea . G. S.R.L. având sediul social în mun. Cluj-N., . nr. 93A, hala A, jud. Cluj, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_, reprezentantă prin administrator Kahilogullari Hikmet, cu sediul procesual ales la Cabinet Av. Stanica L. L. cu sediul situat în București, ., ., . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 6 ORADEA având sediul procesual ales la Agenția Națională de Administrare Fiscală situată în București, ., sector 5, având ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. AFBH nr. 3908 din 26.05.2015.
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. AFBH nr. 3908 din 26.05.2015 precum și cererea subidiară de anulare în parte a acestei măsuri.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se vor depune la sediul Judecătoriei Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din 09.12.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
F. IuliaToth R.
Red/Tehnored. F.I. – 4 ex. 10.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-12-2015,... | Fond funciar. Hotărâre din 09-12-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
