Plângere contravenţională. Sentința nr. 1229/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1229/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1229/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 596.110 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1229/2015
Ședința publică din data de 05.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: A. JOSZA
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul C. DE T. PUBLIC CLUJ-N. S.A. împotriva intimatului C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015, fiind consemnate în ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 N.C.P.C, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.02.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 10.09.2014, petentul C. DE T. PUBLIC CLUJ-N. S.A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună în principal anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.08.2014 și . nr._/19.08.2014 întocmite de intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN și exonerarea de amenda aplicată, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, petentul a arătat că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției sunt nelegal întocmite pentru următoarele motive:
- procesele-verbale nu sunt semnate olograf de agentul constatator;
- procesele-verbale au fost tardiv comunicat;
- mijloacele tehnice de înregistrare nu sunt omologate.
- autovehiculele menționate în actele de constatare sunt folosite exclusiv pentru transportul public local de persoane, astfel că sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare a rețelei de drumuri
- procesele-verbale au fost tardiv comunicate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002.
Plângerea a fost legal timbrată.
În dovedirea plângerii s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 6-26).
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare (f. 37-40), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal întocmit.
În fapt, intimatul a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției este legal și temeinic întocmit.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002.
În probațiune, intimatul a atașat în copie un set de înscrisuri (f. 41-51).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.08.2014 și . nr._/19.08.2014, întocmite de intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3.500 lei, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, sancționată de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, întrucât în data de 14.05.2014, orele 14:34, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, fiind depistat pe DN1 Km482+500m Florești (PV . nr._/19.08.2014) iar în data de 14.05.2014, orele 13:50, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, fiind depistat pe DN1 Km482+500m Florești (PV . nr._/19.08.2014).
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, față de data înregistrării pe rolul Judecătoriei Cluj-N..
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța mai reține că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier („Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda”) sancționată de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 („Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”).
► Relativ la susținerea petentului în sensul că procesele-verbale nu au fost comunicate contravenientului în 30 de zile de la data constatării contravenției, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 Contravenția se constataprintr-un proces-verbalîncheiatde persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Dispoz. art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 stabilesc categoriile de persoane care pot constata contravențiile și aplica sancțiunile prevăzute de acest act normativ, cu precizarea în cuprinsul alin. (2) al aceluiași text că agenții constatatori se pot folosi în activitatea de constatare și de mijloace tehnice omologate (constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România).
Prin urmare, este evident faptul că, constatarea contravențiilor se face de agenții constatatori – singurii învestiți cu această autoritate, prin încheierea procesului-verbal, iar pentru această activitate se pot folosi de mijloace tehnice omologate.
Astfel, recurgând la interpretarea gramaticală a acestui alineat, apare neîntemeiată susținerea petentului în sensul că constatarea contravenției se face de mijlocul tehnic. Acest mijloc tehnic este doar „ajutorul” (în sensul art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002) la care recurge agentul constatator în momentul în care constată contravenția.
A interpreta altfel, înseamnă a crea un tratament discriminatoriu față de contravenienții care sunt opriți în trafic de agenții constatatori (art. 9 alin. (1)), unde aplicarea sancțiunii trebuie să se facă în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar pentru contravenienții depistați cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate (art. 9 alin. (2)) aplicarea sancțiunii trebuie să se facă în termen de 30 de zile.
Scopul normei cuprinse în alin. (3) al art. 9 a fost acela de a nu permite C.N.A.D.N.R. încheierea unor alte procese verbale de contravenție în perioada de 30 de zile cuprinsă între data constatării (data încheierii procesului-verbal) și data comunicării contravenientului.
Instanța reține că sancțiunea a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor legale, procesele-verbale fiind comunicate în termen de 30 de zile (29.08.2014 – f. 42, 44) de la data încheierii acestora (19.08.2014), în conformitate cu dispoz. art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.
► Cu privire la susținerea petentului în sensul că procesele-verbale nu sunt semnate de agentul constatator, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât procesele-verbale au fost generate și semnate electronic conform prev. Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001 de către agentul constatator Raduca V. C., fiind îndeplinită astfel condiția semnării procesului-verbal.
Instanța mai reține că disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu fac distincție între semnătura olografă și semnătura electronică, contrar susținerilor petentului.
► În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că nu s-a făcut dovada omologării mijloacelor tehnice de înregistrare a contravenției, instanța reține că nefiind vorba de un caz prevăzut de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ar putea atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției doar în situația în care petentul ar face dovada vătămării astfel produse și a împrejurării că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, aspecte ce, nu au fost probate în cauză.
Instanța mai reține că petentul nici nu a susținut contrariul celor menționate în procesele-verbale de contravenție, respectiv că nu ar fi circulat fără a deține rovinietă valabila.
► Cu privire la susținerea petentului în sensul că autovehiculele menționate în actele de constatare sunt folosite exclusiv pentru transportul public local de persoane, astfel că sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare a rețelei de drumuri, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât potrivit art. 3 alin.(3) și (4) din O.G. nr. 15/2002, nu s-a făcut dovada solicitării înscrierii în lista vehiculelor exceptate de la plata tarifului de utilizare, prevăzută la art. 3 alin.(1) din O.G. nr. 15/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.G. nr. 15/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că petentul, nu a solicitat administrarea niciunei probe în susținerea afirmațiilor sale, astfel că nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 N.C.P.C., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 corob. cu art. 258 N.C.P.C., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 249 N.C.P.C. doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.08.2014 și . nr._/19.08.2014 formulată de petentul C. DE T. PUBLIC CLUJ-N. S.A., cu sediul în Cluj-N., ., nr. 128-130, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN cu sediul în București, .. 401 A, Sector 6, ca fiind neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul Cluj în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. A. Josza
Red./Dact./A.P./4 ex./05.02.2015
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 1439/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1237/2015.... → |
|---|
