Plângere contravenţională. Sentința nr. 1343/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1343/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 19375/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1343/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Grefier R.-I. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de petentul L. I., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. DIRECTIA GENERALA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul petentului av. S. V., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 C.pr.civ. instanța constată că este competentă general, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză.
Reprezentantul petentului solicită încuviințarea cererilor în probațiune formulate prin cererea de chemare în judecată, depune înscrisuri în probațiune și solicită audierea martorului Săulean I., fără citare, precizând că acest martor cunoaște aspecte referitoare la lucrările realizate la imobil și în condiții s-au realizat.
Instanța urmează a respinge proba cu interogatoriul intimatului ca inadmisibilă, cu privire la proba testimonială constată că acesta a fost cerută, însă a fost complinită în sensul de a i se da eficiență peste termenul procedural, motiv pentru care decade petentul din dreptul de a administra proba testimonială.
În temeiul art. 255 si art. 258 C.pr.civ instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În temeiul art. 238 C. pr. Civ. apreciază durata procedurilor la un termene de judecată.
Nemaifiind alte cereri sau excepții prealabile de formulat sau probe de administrat, declara închisa faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fondul cauzei reprezentantului petentului.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, precizează că motivele le-a arătat pe larg prin cerere de chemare în judecată, stare de fapt consemnată în procesul verbal, sancțiunea prevăzută este prescrisă conform dispozițiilor legale art. 31 din Legea nr. 50/1991 „ Dreptul de a costata contravențiile și aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirea faptei” iar în lucrările au fost efectuate în perioada 2009-2010, în consecință aplicarea sancțiunii este prescrisă. În conformitate cu prevederile art. 13 din OG 2/2001 „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” iar petentul din 2012 nu mai este proprietarul imobilului, proprietar fiind fost soție a acestuia, de care a divorțat. De asemenea mai arată că, organul constatator s-a prezentat la fața locului în data de 04.07.2014 iar procesul verbal a fost comunicat la data de 07.08.2014, cu mai mult de 30 de zile de la data constatării iar în procesul verbal se menționează că petentul nu a fost de față, deși acesta a fost de față la momentul controlului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține:
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus petentul L. I. a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 07.08.2014 de către intimatul M. C.-N..
În motivare petentul arată că autovehiculul a fost înstrăinat, la data de 02.09.2014, numitului Fort C., care a și utilizat autoturismul la data sancționării..
S-a atașat copia procesului verbal de contravenție, contract de vânzare-cumpărare, acte de stare civilă.
Cererea este legal timbrată (f. 2)
Din probatoriul administrat, instanța reține:
Prin procesului-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 16.10.2014 petentul a fost sanctionat contraventional petentul cu amenda in cuantum de 300 lei, in baza art.1 lit.a HCL 61/2014, retinandu-se ca la data de 02.09.2014 fiindcă nu a indicat, la cerere, persoana care a utilizat, la data de 13.12.2014 a utilizat autoturismul cu nr. de inmatriculare_ .
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 16.10.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Se reține că sancționarea petentului are loc pentru fapta de a nu fi comunicat utilizatorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ . Organul constatator a solicitat aceste informații întrucât, potrivit planșelor fotografice depuse la dosar (f.16), autoturismul a fost parcat neregulamentar pe domeniul public (f. 17). Așa cum a indicat instanței împrejuarea că nu este proprietarul autoturismului din fotografie, petentul avea obligația să comunice intimatei aceste date. Pentru necomunicarea acestor date, petentul a fost sancționat contravențional. El nu a făcu dovada că ar fi transmis informațiile către intimată, iar din copia cărții de identitate și a certificatului de înmatriculare (f. 6, 7) are calitatea de proprietar al vehiculului. În această calitate i-au fost cerute informațiile, iar petentul nu a dat curs invitației.
În raport de cele expuse, având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat, cele constate în procesul verbal coroborându-se cu fotografia realizată la locul faptei și cu faptul că petentul a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 300 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că petentul a nesocotit solicitările adresate de o autoritate publică.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul L. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ și va menține procesul verbal de constatare a contravenției nr._ din 27.01.2010.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contraventionala formulata de petentul L. I., CNP_, cu dom. în C.-N., . A, jud. C., în contradictoriu cu intimata M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALA, cu sediul în C.-N., Calea Motilor nr. 3, jud. C., având ca obiect anularea procesului verbal de contraventie . nr._/07.08.2014 .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 9 februarie 2015.
JUDECĂTOR, GREFIER
C. M. C. R. I. P.
Red. C.M.C./C.M.C., 4 ex., 2015-02-27
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1988/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1337/2015. Judecătoria... → |
|---|
